Viaţa nu este o meserie!


Sursa foto aici

Moment de melancolie: cred că viaţa mea din ultimele zile se încadrează în categoria “obişnuit”. Nu se petrece mare lucru de care să pot vorbi cu entuziasm pe blog, nu există picanterii sau alte ţaca-paca-uri despre care să vă spun. Totul se rezumă deocamdată la… un mare fââââssss… Cred că am fost hipnotizată şi acum sunt într-o lume în care se întâmplă numai “fââââsss-uri”. Vă rog, pocniţi din degete ca să mă trezesc!!!

Bun, vă mulţumesc celor care aţi creat un ritm specific lui Bob Marley tot pocnind din degete: M-AM TREZIT!

Am reuşit să vă păcălesc atunci când am spus că viaţa mea e obişnuită?

Haaa! Viaţa mea niciodată nu a fost obişnuită şi nici nu va fi! ;)

***

 

Sper să nu mă repet, dar şi azi vă voi spune nişte lucruri legate de bucuria de a trăi.

Voi începe prin a vă mărturisi că durerea se măsoară în ore, iar fericirea în clipe. Nu ştiu dacă am mai spus lucrul acesta sau nu, însă clipele acelea de fericire merită trăite şi aici voi pune trei semne de exclamaţie. Deci 1, 2, 3: !!! :P

Doamne, cât este de plăcut când te trezeşti dimineaţa să te agăţi de câlţii zorilor şi toată ziua să încerci să-i descurci! Jocul e nemaipomenit şi se numeşte “viaţă”.

În fiecare zi firul încâlcit are altă culoare, altă textură, uneori îl descâlceşti mai greu, alteori mai uşor, dar în final, cumva îl faci să atârne drept.

Ştiu, e un joc de migală, de concentrare; tocmai acest lucru îl face atât de interesant.

Şi uite aşa din pâcla greutăţilor vieţii tu faci un joc distractiv, incitant, provocator, care îţi activează toate simţurile, care-ţi dezvoltă toate abilităţile, şi la finalul zilei chiar dacă eşti obosit din cauza atâtor bucle prin care a trebuit să treci firul zilei pentru a-l descurca, totuşi zâmbeşti pentru că ai reuşit.

Iată că datorită experienţei acumulate în timp, datorită dexterităţii dobândite lucrând neîncetat, zi de zi, datorită zâmbetului cu care ţi-ai început fiecare dimineaţă, undeva, în timp, vei aduna destule fire pentru a ţese un Sari atât de minunat şi de strălucitor care odată terminat va fi aruncat peste toată oboseala şi peste tot efortul depus, şi totul va străluci: în ochii celor din jur şi în zâmbetul tău.

Fruntea sus! Viaţa e un ghem de aţă!

Chiar dacă pisica încurcă firele jucându-se, cel care doreşte să croşeteze ceva deosebit niciodată nu va bate pisica pentru că nu va înţelege ce a făcut şi nici nu va îndrepta problema, ci acela va încerca să descurce firele şi să nu se dea bătut!

 

About these ads

93 thoughts on “Viaţa nu este o meserie!

  1. Gabi, zilele trecute am avut placerea sa vad la o maicuta cum se fac mataniile. Dansa lucra cu atata dexteritate, atata bunadispozitie, placere si zambet, incat si acum sunt molipsit. Da, mataniile erau pentru acele bucle sau fire despre care vorbesti si tu. Simbolic vorbind, evident :)

    Randurile tale sunt pline de intelepciune, ca de obicei. Avem nevoie doar de putin vointa.

      • E o floare rara, da…infloreste doar uneori si tine putin. Tocmai de aceea e si atat de valoroasa :)

    • Fiecare are momente bune si mai putin bune, dar pentru ca am ales amandoi sa comparam vointa cu o floare, trebuie sa fim siguri ca infloreste des si petalele-i nu se scutura repede…
      Chiar daca o floare se ofileste ii ia locul alta, la momentul potrivit. :)

      • da. asa este. si pentru ca lucrul asta sa se intample avem nevoie de un sol cat mai fertil pentru floarea noastra. si ce sol poate fi mai fertil decat sufletul omului? :)
        Sufletul, vointa si actiunea unui om trebuie sa fie in perfecta armonie si unitate :)

  2. Viata are si ea mai multe fetze. Una seamana cu Alba-ca-Zapada, alta cu mamuca aia vitrega… Una seamana cu un film de Oscar, alta seamana cu o telenovela… Una seamana cu o savarina, alta seamana cu o piersica batuta de grindina… Depinde ce ti-ai ales sa traiesti inainte sa te aduca barza. Eu cred ca am avut pile. :)

  3. Pingback: Vincent Van Gogh (doar o filă) « Mirela Pete. Blog

  4. Pingback: UPDATE LA PAveste fără sfârşit – Medieval Story « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  5. “Doamne, cât este de plăcut când te trezeşti dimineaţa să te agăţi de câlţii zorilor şi toată ziua să încerci să-i descurci! Jocul e nemaipomenit şi se numeşte “viaţă”!”

    Este adevarat ca cel mai placut si binecuvantat fapt este ca in fiecare dimineata “sa te agati de caltii zorilor” iar activitatea ta cotidiana este de a-ti exersa indemanarea proprie, specifica doar oamenilor: aceea de a incerca a-i “descalci”.
    Si de fiecare data alti calti, alta descalcire, alta experienta, alta motivatie de a trai.
    Si cand te gandesti ca oricat de multi calti ai zorilor am descalci, tot ne aflam doar la…periferia cunoasterii ! Inca nu am evadat din banalitate. Adrenalina sufletului inca zace intr-o stare incipienta, lipsita de provocare.
    Rutina ne bate la usa iar automatismul este ticul involuntar al plafonarii in derizoriu.
    Trebuie sa vina niste zori de zi deosebiti in care sa spunem: “Gata cu descalcitul ! sa incepem a toarce !” Si de-abia atunci firul vietii se-nfasoara plenar,progresiv pe mosorul eternitatii.
    Apoi, este chemat Maestrul Tesator al Cosmosului si-L rogi cu piosenie sa-ti teasa o camasa stralucitoare, tivita cu “sudoarea fruntii tale” si cu tot ceea ce inseamna INTENTIE FRUCTIFICATA, inlaturand tu insuti “scamele esecurilor” pandite de gura cascata a resemnarii…
    Apoi El, Maestrul si Eternul Tesator, te va-mbraca fara proba prealabila, pentru ca El nu tese niciodata rebuturi!
    Te vei simti bine in camasa in care cu cinste te-a-mbracat Creatorul de Mode al Universului si-i vei lipi camasii care-ti vine atat de bine (ca o camasa), o eticheta de marca primita de la CASA DE MODA A…VESNICIEI !

  6. Pingback: Aruncați cu roșii stricate în mine! – Silavaracald

  7. Pingback: Smooth jazz, un saxofon şi o femeie în rochie verde – prima parte «

  8. Pingback: Ce să-i facem vrăjitoarei celei rele? « Un blog cu năbădăi

  9. Pingback: Uşile mele « Blogul lui Teo Negură

  10. Pingback: Next generation « Mustăţi lungi, gheare lungi

  11. Vorbesti foarte frumos despre lucruri simple, de viata.
    Cand era bebelus, de multe ori atunci cand mergeam la plimbare Stefan incepea sa planga in mod inexplicabil. La un moment dat, mi-a venit ideea sa salvez in memoria telefonului cateva piese cu care sa-l linistesc. Trei dintre ele au reusit sa faca asta. Una dintre ele era tocmai indemnul lui McFerrin la fericire neconditionata.

  12. Pingback: Simona « Ioan Usca

  13. Dan Puric este persoana potrivita pentru a explica morozitatea din Romania.
    Personal,experienta mea, este greu in viata sa-ti gasesti in continu fericirea, sau sa astepti pe viitor, multi spera ca o va gasi.Fiecare zi trebuieste sa fie parte integranta din viata noastra si se ne bucuram caci sintem in viata si sa ne bucuram de acest eveniment.Asteptind miine sau mai tirziu ca sa se intimple un eveniment este o inselare proprie umana,viata trecind si asteptind in continuare.

  14. Pingback: Tenebre – 9 | Caius

  15. Gabriela,
    Clipe de intalnire, as intitula comentariul
    De ce?
    Simplu, lectura textelor tale este intalnirea emotionanta, cu un suflet pur, lipsit de prejudecata reminiscentelor nerusinarii urii instigatoare impotriva semenilor, pe motivul razbunarii personale, a ce mi s-a petrecut mie, familiei, prietenilor, romanilor(ipocrit, a la Dan Puric, spus).
    Ma cutremur la gandul ca sufletul tau, ar fi altul decat cel din texte, confesiuni, dupa mine.Clipul de final, apoteotic; iti innobileaza fericit lucrarea.
    PS:Nu stiu cine-i Yogoshima; poate o deceptie pentru paradigma de roman cu inalt nivel de constiinta neamului; ca noi totusi, nu suntem o turma manata de predicatori, cum am vazut la acest puric, din clipul lui Yogoshima!
    Sau poate cred prea naiv in pseudohomo sapiens roman.
    Dar vai, toti acesti nenorociti predicatori ai urii intre noi romanii, nu sunt decat mostre ale degenerescentei, prezentate dezgustator dar prea veridic, dePatapievici.O sti el, despre ce scrie!Cu bine!WOS

    • Fiecare are datoria sa asculte si sa ia cei bun pentru iel de la fiecare persoana.Sa inpui caci unul este bun si altu este rau caci asa crezi tu, nu este o solutie.Evolutia,emanciparea se face in timp si trebuie sa-ti explici punctul tau de vedere daca doresi sa fie un dialog,caci de unul singur ramii singur in orizontul tau de a vedea si de a gindi.

      • Cine doereste sa afle nautati la un nivel mondial, intrati pe blogul meu si daca am timp va voi raspune la intrebari daca sinteti curiosi.Engleza este obligatorie
        ca sa intalegeti ce se petrece prin aceasta lume care decide de lumea intreaga.Cred caci sint intales de niste venitici cu nume emancipate in enleza.

      • Noutatile pot fi luate direct dela noi, care copiem penibil, tot ce este de provenienta anglofona. Desigur, intr-o romana mai emancipata, care se doreste a fi ce inca nu poate, pentru ca, vai, copiaza in nestire, inculcandu-i-se ca am fost idiotiti de comunisti.
        Gala Galaction, un roman , nu un anglo-saxon, a spus:”Geaba vii, geaba te duci, geaba strici niste papuci”. De ce-o fi mai buna piscatura unui puric? Schenghen, sa nu fie un argument al efectului acestor predicatori(eufemistic spus), care -si defuleaza atavismele?
        Nu asemenea trogloemancipati, au creat premisele gandirii dispretuitoare asupra noastra, ca suntem, corupti, inapoiati economic, ca nu inspiram incredere?
        Cine ne-a imprastiat aceasta faima, daca nu turma noastra, pastorita de niste contaminati de rautatea unui ego malefic?
        Pentru tat-su, ipohondru politic, al unuia sau catorva, sa facem razboi romano-roman, propovaduit de niste progenituri, demne de un studiu psihanalitic? Multumesc, prefer compot!

    • @ World of Solitaire:
      Si eu ma bucur sa ma intalnesc cu cei care stiu ca imi citesc articolele cu drag. :)
      Nu sunt un om care sa-mi traiesc viata virtual, dar ceea ce scriu este exact ceea ce simt si gandesc in anumite momente.
      Sunt adepta sinceritatii indiferent de consecinte. :)

  16. Pingback: Letters to Juliet … niciodată nu e prea târziu pentru iubire ! : Blogu' unui Gând licitat

    • Teo, ma bucur ca ti-a placut metafora si nu te cert dar eu as fi reactionat diferit, adica fiecare fraza as fi devorat-o in cautarea unei alte idei frumoase, metafore… :)
      Indiferent pe ce blog intru, cand am timp, citesc cu atentie.Daca m-as opri la ceva frumos intalnit, m-as simti ca si Alice in fata unei usi care ascunde misterul, sta cu mana pe clanta, vrea sa dechida, dar se intoarce de unde a venit.
      Deci… ;)

      • Deci am revenit, am recitit… :) Ti-am ascultat sfatul si cu firul gandurilor tale printre degetele perceptiei, curios sa aflu ce se afla-n spatele usilor despre care vorbeai, am depanat usor prin fata ochilor povestea pana la sfarsit. Sfarsit? Ce spun? E doar un capat…

    • Este ca pulberea de stele pe care o imprastie licuricii, Gabi. :)
      Sigur ajunge si pe genele tale, pe un umar de gand, pe un vis ce deschide un sertar al sufletului.
      E molipsitoare… :)

  17. Pingback: Lucas Cranach cel Bătrân (1472 – 16 octombrie 1553), pictor german « my heart to your heart

  18. Îmi place optimismul tău, e revigorant! Ai talent la scris. Să știi că pe blog nu e necesar să scrii doar ce ți se întâmplă, iar dacă o zi e banală, poți să scii despre ceea ce-ai mai scris atât de bine, povești de-ale poeților tăi, din viața personalităților care au fost, despre o pictură dragă sau o amintire și mai dragă. Subiectele zilei au devenit deja banale, sunt aceleași, și mă refer la politic, social, economic. Adevărul e că ne refugiem în artă, cultură, muzică!
    Don’t Worry Be Happy!

    • Mirela, inceputul articolului era ca si o glumita.
      Am vrut sa fie o introducere putin mai…altfel. ;)
      Articolul incepe cu adevarat dupa fraza:
      “Am reuşit să vă păcălesc atunci când am spus că viaţa mea e obişnuită?

      Haaa! Viaţa mea niciodată nu a fost obişnuită şi nici nu va fi! ;)

  19. Pingback: BVLGARI sau expresia rafinamentului. Bijoux&parfum « Mirela Pete. Blog

  20. Pingback: Vis de petală « Cristian Dima

  21. Pingback: BunDeCitit .ro | Cuvinte alese | Cuvinte alese

  22. Pingback: Din vremuri de demult II « Marin Toma's Blog

  23. Ador provocarile, prin urmare iubesc viata. Si niciodata nu ma dau batuta, oricat de greu ar parea. :)
    Off-topic
    Am schimbat adresa blogului, aceasta este acum http://www.summerday.ro. Daca consideri oportun, te rog sa operezi modificarea in blogroll. Iti multumim!
    Vechiul blog e inchis, va fi sters in curand.

  24. Pentru,
    World of Solitaire:

    Subscriu la remarca domniei-tale “intalnire emotionanta”, de pe blogul Gabryellei-Hellen, intrucat numai “un suflet pur, lipsit de prejudecata reminiscentelor nerusinarii urii instigatoare impotriva semenilor, pe motivul razbunarii personale “… poate elabora o astfel de cugetare despre nobilul si divinul sens al vietii.
    Oamenii cu suflete amprentate (ca sa nu zic pangarite), intotdeauna divagheaza la periferia esentialului, eludand “meandrele concretului” dar si impotrivindu-se “meandrelor concretului”, dupa cum divaga “tatucul” Ion Iliescu Lomonosov, adica scremerea nereusita (scuza-mi expresia…nereusita !!!) de a aborda subiectul doar cu o limba de lemn…(revezi, te rog aceasta afirmatie in contrast cu ceea ce spune Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Tit, capitolul 1: versetele 15-16).

    Cat despre romani (doar unora) de peste…balta, rupti de “meandrele concretului” dar viciati de “sinergia faptelor”, acestora le este foarte usor de exprimat intr-o paradigma luata din titlul unui film cu si despre adolescentii purtatori de acnee : “Fratele meu are un frate formidabil…” (titlul filmului), pentru a-si crea o aura de vasc(ozitate) cultivata in preajma marelui nostru actor atat de ambiguu atunci cand este vorba de a defini termenii cu care se confrunta in disertatiile sale. Cat despre talentul actoricesc, no comment ! Cat contrast(invers proportional si la scara liliputana) intre minusculul…Puric si uriasul de sub pseudonimul impregnat cu feromoni de…kama-sutra religioasa (adica acel sincretism care a fost blagoslovita lumea de vreo douaj’de ani incoa’…)

    PS. Introdeauna cand te arunci cu o pofta hulpava asupra preparatelor dintr-un bufet suedez, si mai ales fara a te drege in prealabil cu o cupa de sake, este normal, normal, normal (!!!)…sa-ti cada greu la colecistul logicii, caci de ratiune pura nu poate fi vorba…

  25. FOC NESTINS
    de Marian Nicolescu

    viaţa
    e ca un foc …
    prima scânteie
    mijeşte
    pe un licăr de ochi
    hipnotizaţi
    de clipa d’intâi
    ghemotocul aprins
    aruncă vâlvâtăi
    în inimi
    arzând
    pe flăcări de dorinţe
    pe buze roşii
    pe limba sărutului
    - pecete a dragostei -
    eternul combustibil
    fermecat de noaptea
    ce ne încălzeşte existenţa
    în vulcanul numit iubire
    pompierul ignifug
    al dragostei
    ne ameninţă
    că focul din inimi
    va arde veşnic
    iar tulumbele lui
    sunt fântâni arteziene
    ce sting
    uneori
    şoaptele
    cu lacrimi sparte
    căzute din cer …

  26. Pingback: A vorbi despre Eminescu… | Noaptebunacopii's Blog

  27. Pingback: Poveste de vis (20) « Blogul lui Teo Negură

  28. Pingback: Mama mea, la mulți ani! « Mirela Pete. Blog

  29. Pingback: Neliniştitu' » Post Topic » Aparenţele din borcanul de gogonele

  30. Pingback: Versuri rătăcite: Regina « Link-Ping

  31. Pingback: O poză şi o frază « Cristian Dima

  32. @Gabriela, firește că era o glumiță! Dar, repet și susțin că cei care-și scriu doar viața pe blog, greșesc. Nu interesează pe nimeni, poate doar câteva culmi! Normal că nu ești o ființă banală, cu o viață banală! Pe cei banali i-am scos din Blogroll demult! ;)

  33. Pingback: Fotografia (foto)grafiei unei clipe « GENUNCHIUL LUMII

  34. Pingback: Un blog cu năbădăi

  35. Sa stii ca ai mare dreptate in ceea ce spui… viata noastra este asa cum alegem noi sa fie… daca alegem sa luam ce e mai bun de la viata si sa ne bucuram de ceea ce avem atunci vom avea o viata fericita, pe cand daca ne uitam la lipsuri, la nerealizari si cautam scuze in loc de solutii vom avea o viata trista… totul depinde doar de noi. :)

    • Din comentariul tau citez:”daca ne uitam la lipsuri, la nerealizari si cautam scuze in loc de solutii vom avea o viata trista…”

      Scuzele nu rezolva nimic, nu pacalesc pe nimeni. Nu functioneaza nici autoinselarea. Cautarea solutiilor, lupta de a nu renunta la ceea ce ti-ai propus, la teluri, idealuri, valori care dau sens vietii, renuntarea la compromis, toate acestea si multe altele aduc fericirea, chiar daca uneori simti ca este picurata doar …

  36. @World of Solitaire:

    Inca nu m-am dumirit daca The canadian…Yogi Bear este una si aceeasi persoana cu niponul Yakoyucutawa… Nu gasesc nici macar o vaga simbioza intre cei doi decat poate cel mult vreun…puric(e) !

    • @……Te vrei spiritual, neintreband-te daca nu jignesti gazda.
      Un sfat: scrie-ti “opera” pe hartie higienica si nu mai polua mediul virtual!(ajunge halena unui puric).
      Te-am citit cu mila cu care-i privesc defiland, pe boschetarii aurolaci, cu mutre hade si tampe. Ia uita- te si tu, in oglinda; poate te mai dumiresti, cine esti in realitate!

    • Cu scuzele de rigoare, incerc sa repar greseala facuta fara sa vreau. Bineinteles ca replica se voia adresata cu totul altui comentator cu care a fost un “duel lingvistic” anterior si despre care si eu impartasesc aceeasi parere. Cuvintele cheie erau “puric”, “englezisme”, iar eu am completat cu “simbioza”.
      M-am uitat si eu in oglinda, nu sunt nici ceea ce par si nici ceea ce am lasat sa se inteleaga dupa prima impresie. Voiam sa fac o asemanare fonetica intre doua pseudonime de sorginte nipona. In orice caz am ceva alergie la agramatisme si poate nu numai la atat dar in ceea ce am gresit fata de tine (daca-mi permiti sa ma adresez la persoana a doua singular – cu tot respectul), te rog frumos sa ma ierti ca am dat loc la pareri indoielnice.
      Iti doresc numai bine si imi asum responsabilitatea pentru o greseala neintentionata.

      • @….,
        Cu asemenea eleganta scuza, ar fi pacat sa nu dam crezare venerabilului WILL. Deci armonie! Nici eu nu suport agramatismele, si incerc a nu le observa, pe principiul crestin, ca de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.Ma bucura descoperirea unui interlocutor, demn de sensibilitatea si delicatetea Gabrielei.Sa fie adevarat, ca din scanteie se naste flacara? Prieteniei? Cu bine!Ozi deosebita, iti doresc!

    • Nicolae Titulescu spunea:
      “Exista un stadiu de prietenie unde nu mai e nevoie sa vorbesti spre a te intelege, nici sa te sfatuiesti spre a actiona in comun.”

      Cladind incet, piatra cu piatra, cuvant langa cuvant, gand completand alt gand, se ridica cetatuia comunicarii intre noi, poate chiar cea a unei frumoase prietenii. :)

  37. Pingback: Poveste despre lantul trofic … « Silence's Blog

  38. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 51) « Blogul lui Teo Negură

  39. Pingback: Vrei să fii sănătos? Nimic mai simplu… » Blogu' unui Gând licitat -

  40. Pingback: FEMEI CELEBRE LIBERALE | Madi şi Onu Blog

  41. @World of Solitaire,

    Multumesc pentru intelegere, prietene ! Da, PRIETENE !

    Dupa unele “eruptii vulcanice…”ma bucur ca lava incandescenta a gandurilor si pornirilor reprobabile s-a intarit surprinzator de repede si sunt convins ca putem indrazni in a face primii pasi (sfiosi ce-i drept) pe un solid si inedit “pod” al prieteniei!
    Cu aceeasi sensibilitate innascuta si care in mod fericit ne caracterizeaza pe amandoi, iti doresc tot binele din lume si sa fii la fel de sensibil si obiectiv in ceea ce priveste eticul si esteticul atat in proza cat si in poezie, indiferent daca se rezuma la un simplu comment pe blog sau in viata de toate zilele !

  42. Pingback: O figură cu stil. Sau despre blogul lui Alex Mazilu « Blogul lui Teo Negură

  43. Pingback: Naufragiatul « Cristian Dima

  44. Pingback: Regnul animal « Un blog cu năbădăi

  45. Pingback: Shakespeare actualizat « Gabriela Elena

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s