“O rază fugită din chaos lumesc”

11 Feb 2012 44 comentarii

by Gabriela Elena in Uncategorized Etichete:actiuni caritabile, altruism, blog, boala, bucurie, cancer, colt de stea, dar, dolari, dorinte, durere, Eminescu, eternitate, exemplu, fundatie, gabriela elena, haos, iubire, lumina, moarte, oameni buni, prietenie, putere, realitati, sacrificiu, speranta, stea, stele, tratamente medicale, tristete, unicitate, vis, zambet

Povestea care subliniază parfumul stărilor sufleteşti, al unor dorinţe, realizări, lucruri, vise, este o idee a Mirelei.

Tema propusă în această săptămână, “parfumul unui colţ de stea” ne provoacă la noi călătorii ale imaginaţiei şi dorinţelor, sau realităţi tulburătoare, ale fiecăruia dintre noi.

Ideea povestirii mele mi-a venit răsfoind paginile blogurilor prietenilor virtuali…

Citind dimineaţă pe blogul lui Nea Costache, despre micul Paul Ispas, am ştiut ceea ce voi scrie, amintindu-mi…

Povestea mea va fi una reală, şi tristă şi veselă, dar cu speranţă şi provocare în acelaşi timp.

***
Există suferinţa, dar mai presus de ea este iubirea care-i stă alături, care ajută, care se sacrifică şi dăruieşte timp, sănătate, bani, viaţă.

Exita speranţă.

Există oameni buni.

Există iubirea.

Este cerul plin de lumina steluţelor copiilor ce n-au ajuns să spună “mama”, a copiilor ce-n suferinţă şi-au trăit ani buni din copilărie, dar sunt şi lucruri bune care se nasc din suferită, strălucind printre noi, luminând, îmbărbătând.

Pe la începutul meu în blogging, am descoperit blogul unui suflet mare, Lorelei-“Blog amar. Şi tăcut”, unde durerea şi suferinţa unor steluţe,

“de mare”, cum îi plăcea ei să le spună, prindea glas. Se lupta, alerga pentru fiecare zâmbet şi clipa ce putea fi dăruită de noi, oamenii, lor, acestor stele care mai sunt lângă noi şi astăzi, sau strălucesc departe….

Din zecile de chipuri de copii ce luminează  paginile blogului ei, nu am ales niciuna, pentru voi… Sunt toate unice, dar unele şi-au pierdut dreptul la recensământ pe pământ şi nu am vrut să provoc durere celor dragi.

Pentru fiecare colţ de stea luptăm fiecare, aşa cum ştim şi putem. Mă gândesc acum la Sara, care luptă pentru Alexandra, dăruidu-i prietenia, zâmbetul, speranţa, la Adela care-i căuta mereu pe cei care şi-au pierdut strălucirea în lipsuri, la blogul Gabrielei si Supravietuitor’s blog, unde  am putut afla de multe cazuri unde era nevoie de ajutor, la marea echipă de la Shoebox, care ajută copiii orfani dăruindu-le bucurii de Crăciun, la…

Sunt mulţi pe care nu-i ştim : “.Să nu ştie stânga ce face dreapta ta…”, dar rezultatele dăruirii lor se văd, precum luceferii.
Aşa după cum pictorul priveşte lucrarea sa din multe unghiuri, văzând  ceea ce trebuie corectat cu tuşe noi, dar şi ceea ce străluceşte-n perfecţiune, tot aşa doresc să îndrept lumina reflectoarelor puţin spre Alexandra Scott. Chipul ei, devenit steluţă vi-l voi arăta, pentru că deşi s-a stins pentru a se reaprine in eternitate, a lăsat lumină, speranţă, curaj, şi un exemplu pentru noi toţi.

Aceasta este Alexandra:

Alexandra s-a îmbolnăvit de cancer la vârsta de 4 ani. În timpul tratamentului cu chimioterapice, micuţa Alex a avut o idee: să facă limonadă şi să o vândă pe veranda din faţa casei lor, iar cu banii strânşi din vânzare, să ajute medicii să descopere medicamentul care să vindece copiii bolnavi de cancer. Părinţii nedumeriţi se întrebau cum vor strânge un milion de dolari, dar micuţa Alex i-a liniştit cu următoarele vorbe:

„Se vor strânge, dacă oameni din toată ţara vor face standuri cu limonadă pentru acest scop”

După data de 1 august 2004, doar speranţa a supravieţuit Alexandrei, care avea atunci 8 ani. Ideea ei care s-a transformat în realitate prin implicarea multor oameni, aşa după cum şi ea a sperat, a făcut posibilă strângerea a 30 de milioane de dolari cu care s-au finanţat peste 100 de proiecte de cercetare în domeniul cancerului la copii. Fundaţia creată din visul îndrăzneţ al unui copil bolnav, creşte prosperă şi-i ajută pe mulţi copii sănătoşi să participe la acţiuni caritabile iar pe cei bolnavi să ajungă la posibilitatea de a face tratamentul indicat.

Povestea steluţei ce luminează departe, Alexandra Scott, m-a făcut să-mi aduc aminte de Rhema Marvane, o altă steluţă care luminează frumos în muzică gospel dar care a stat alături de mama ei până în ultima clipă la doar câţiva anişori, încercând să-i aline suferinţa, aşa cum ştia…

Povestea steluţelor nu este una tristă ci una care ne face să privim  în sufletele noastre şi să ne întrebăm dacă noi facem ceva pentru binele altora…

  “O rază fugită din chaos lumesc”, aşa cred că le-ar fi numit Mihai Eminescu, pe toate stelele şi steluţele a căror raze au fugit de pe pământ.

***

Au mai scris pe această temă: Mirela, Lili, Sara, Lunapatrata, Teo Negura, Lolita, Doru, Calin, Vero, Gabi

Şi pentru că aceasta este o ralitate cu care ne confruntăm, las articolul să participe şi la întâlnirea cu

“Life în picture”,

pe blogul lui Costin

Vă invit pe toţi să citiţi şi să vă spuneţi părerea!

Hidalgo, Zamfir, Viata-n imagini, Ulise, Amintiri, Florina Lupa, Ioan Usca, Mesterul Manole, Madalina, Gabriela Savitsky, Rokssana, Mihai Motrescu, Adrian Voicu, Alecu Racoviceanu, Alex Mazilu, Grapefruit, Acuvio, Blogatu, Nice, Addicted, Klausen,