Noi, oamenii…
17 Ian 2012 27 comentarii
in Uncategorized Etichete:complicati, eul propriu, explozii, fiinte, gabriela elena, iubim, noapte, oameni, scurtcircuit, sfetnic bun, trairi
Suntem fiinţe complicate şi iubim acest lucru. Şi de ce suntem atât de complicaţi? Deoarece cu toată fiinţa noastră de multe ori părem a fi atât de simpli, deşi nu suntem nici pe departe.
Clipă de clipă în noi izbucnesc explozii de trăiri care umplu arhivele vieţii; suntem de-a dreptul electrici şi uneori ne scurtcircuităm, însă noaptea ne este sfetnic bun şi odată cu o nouă zi ne înnoim şi noi.
Uneori ne simţim extraterstrii raportându-ne la eul propriu şi totuşi, cumva, ne regăsim într-un final şi devenim una cu noi înşine. Poate uneori suntem chiar stupizi încercând, din tristeţe, să ne evităm propria persoană, însă zi de zi, fie că vrem, fie că nu, fiecare pas îl facem fără a ne transforma în altcineva.
Da, suntem complicaţi şi ne place, însă ne putem da seama uşor de un lucru extrem de simplu: faptul că iubim omul din noi nu înseamnă intotdeauna că iubim şi oamenii din jurul nostru.
Gânduri bune pentru toţi: cititori, comentatori si…pinguitori! 
Ian 17, 2012 @ 08:18:30
Despre…simplificarea existentei noastre, in doua cuvinte ! Doar atat !
Ian 17, 2012 @ 09:45:31
Gabriela, in finalul postarii tale am descoperit o afirmatie-coclusiva pe cat de realista, pe atat de dura, neinduplecata, “fara dragoste fireasca”:
“Da, suntem complicaţi şi ne place, însă ne putem da seama uşor de un lucru extrem de simplu: faptul că iubim omul din noi nu înseamnă intotdeauna că iubim şi oamenii din jurul nostru.”
Te rog sa-mi ingadui postarea a doua filmulete de animatie in care se exemplifica suficient de limpede egocentrismul din noi:
Si cel de-al doilea filmulet,
Mai mult ma intriga decat ma amuza acest filmuleț, despre existența trecătoare a musculiței și despre „viața ei de după moarte”, fiindcă mi se pare o parabolă bună (evident, neintenționată) cu privire la existența umană.
La scara istoriei avem aceleași existență pământească trecătoare. Suntem animați de aceeași goană (de citit Ecleziastul în acest context) după semnificație și „realizări”.
Avem o singură șansă de „a privi stelele” și de „a deveni celebri”. Să ne prindem în „chihlimbarul” lui Dumnezeu și să fim astfel imortalizați în Cartea Vieții.
Ian 17, 2012 @ 10:02:21
Suntem complicati si ne place, da dar ne si plangem crunt de asta!
Ian 17, 2012 @ 11:53:14
hehe…, da! oamenii sunt fiinte complexe, dar femeile desi tot om este, este complicate …, cu tot ce decurge din asta: love, glamour, fashion, politique, etc.
sau altfel zis, mai simplu, ai putea spune ca omul este o fiinta complexa ce se poate vedea pe sine si universul, formele simbiotice de viata si interactiunile lor, prin trezirea starii de constiinta; aspectele presupus de iubire tin mai mult de perceptia dualitatii cognitive a mediului inconjurator si implicit a lumii ce se reflecta in constanta timp …
Ian 17, 2012 @ 11:57:44
Complicati, complexi, tot superficiali ramanem, pentruca in zbaterea de a nu fi noi insine, ratam clipa.
Iubirea de sine, ar trebui sa insemne respect de sine, discernamant asupra sie-si.
Madi si Onu
Ian 17, 2012 @ 13:11:14
A spune ca suntem prea complicat de egoisti… Parca si ca popor…
Ian 17, 2012 @ 17:21:04
Avem un “dar” – nu ne putem debarasa de el: reuşim să ne complicăm fiecare zi a vieţii cu o plăcere maximă. Pur şi simplu savurăm astfel de momente, din nefericire. Probabil că nu putem să fim aşa cum credem (de fapt…) că suntem dacă nu scriem “complicat” undeva. Ori pe frunţi, ori pe ziduri, ori pe suflete…
Ian 17, 2012 @ 17:38:58
cu cît te iubeşti mai mult pe tine însuţi, cu atît mai puţină dragoste ai de oferit celor din jur; cel puţin mie aşa mi se pare…
Ian 17, 2012 @ 21:21:55
Ai dreptate Gabriela.
Pentru a iubi oamenii din jurul nostru mai intai trebuie sa-i acceptam asa cum sunt, cu bune si cu rele. Dar din pacate pentru unii oameni, acceptarea, este pe cale de disparitie, inlocuind-o cu foarte mult entuziasm cu respingerea semenilor.
E adevarat, e dreptul fiecaruia sa aleaga cine sa-i fie aproape.
Ce bine ca Dumnezeu ne accepta pe toti!
Ian 17, 2012 @ 22:35:31
daca am fi mai simpli poate ne-am plictisi….si daca n-am iubi cu siguranta ne-am plictisi:)
Ian 20, 2012 @ 19:57:45
Buna, Gabi! Eu mi-am schimbat definitiv felul in care privesc viata si oamenii dupa ce am citit Fratii Karamazov. Noi, oamenii…bine zis
Suntem tare complicati, imprevizibili, duri, sensibili si cred ca in final toti cersim putina iubire:)