Bio

Să ne gândim puţin la cee ce ne înconjoară şi în special la natură! Cum va arăta aceasta pentru noi în viitor?

Vom fi cumva nevoiţi să eliminăm din vocabular cuvintele “natură“, “peisaje“, “verdeaţă“? Vom mai vedea iarba răsărind doar de sub dalele cu care s-au pavat trotuarele şi parcările sau pe lângă pietrele funerare? Cu ce ne vom mai bucura sufletele? Despre ce vom mai scrie?

Dintotdeauna natura a fost o muză pentru cei care au dăruit nemurire cuvintelor, iar dacă singuri ne obligăm încă de pe acum să o uităm, vom deveni seci, şi orice picătură de creativitate va muri în noi sau se va usca în materialele de construcţie.

Cred că şi cerul ar obosi în condiţiile acestea să se mai însenineze sau să se mai acopere cu nori. Pentru ce să-şi mai irosească puterile dacă pentru noi va deveni doar un tavan şi nu poartă către infinit?

De ce să mai lumineze Soarele? Ca să fie observate mai bine blocurile şi câteva băltoace pe care le numim oceane? Dacă suntem atât de neghiobi încât să distrugem o comoară doar pentru a ne pune şi noi amprenta efemeră pe ceva, dacă suntem atât de proşti încât să plantăm mai multe clădiri decât copaci, înseamnă că în mare parte suntem irecuperabili.

Un zgârie-nori, oricât ar fi el de “minune a lumii”, nu este o creaţie, este un proiect dus la bun sfârşit! Nu este o realizare, ci o realitate de care te bucuri, atât timp cât îţi aduce beneficii materiale.

Ca să creezi, trebuie să creezi din nimic. Dacă demolezi şi distrugi, iar apoi clădeşti ceva care este sub calitatea a ceea ce ai pus la pământ, atunci înseamnă că nu ai creat, nu ai făcut nimic deosebit, doar te-ai jucat!

Dacă ţi-a fost oferit un cadou-natura-şi îl distrugi, nu eşti decât un copil răsfăţat care dacă va fi lăudat în continuare pentru ceea ce face, nu va realiza că greşeşte!

Umbrela Verde, Vizual, Schtiel, Calin, Androxa, Mirela, Teo, Innerspacejournal, Gabi, Cosmin, Ioan Usca, Manole, Adrian, Gabriela Savitsky, Ragnar, Klausen, Hidalgo, Motanul, Nice, Alina, Loryloo, Delia, Lunapatrata, Melami, Umograf, Madi si Onu, Manafu, CARMEN, Blogatu, Pato Basil, Madalina, Tu1074, Dictatura, Aurora, Lorelei, Doru,

Sub lupa timpului

Viaţa se duce ca un vis…

Life in pictures

“Doar viaţa pe care o trăim pentru alţii este o viaţă ce merită să fie trăită.”

Albert Einstein

Ce să aştept?

Să aştept? Ce să aştept?

Să aştept să fiu perfect pentru cei din jur chiar dacă sunt perfect pentru mine?

Să aştept să învăţ să aştept când mă pot mişca liber?

Să aştept să fiu salvat în loc să caut salvarea?

Să aştept să mi se zâmbească deşi pot face eu primul pas?

Să aştept să mi se întindă o mână când eu o ţin pe a mea în buzunar?

Să aştept ajutor când mă pot ajuta singur?

Să aştept milă când sunt un luptător?

Să aştept o schimbare când nu ştiu să mă schimb pe mine?

Să aştept iubire când eu nu ştiu să o simt?

Să aştept să mi se vorbească când eu nu aud pe nimeni?

Să aştept minuni când eu nu le pot vedea?

Să aştept să răsară binele când eu îl acopăr cu îndoială?

Să aştept la nesfârşit?

Sunt perfect deşi lumea spune că nu sunt!

Sunt liber, deci pot să aştept!

Sunt fericit, deci am fost salvat!

Zâmbesc pentru cei ce nu pot!

Întind mâna înainte să mi se zambeaca!

Ajut pe cel ce nu are sprijin!

Lupt pentru cei care nu primesc milă!

Nu mă schimb decât în bine!

Iubesc ca să pot primi iubirea!

Ascult deşi e linişte!

Deschid ochii bucuriei şi inima minunilor!

Am credinţa că binele există!

Nu mai aştept, căci sunt prea multe pentru care pot să alerg!

Pinguiţii zilei de astăzi sunt:

Vania, Hidalgo, Madalina, Altcersenin, Gabriela Savitsky, Doru, Nea Costache, Androxa, Motanul, Lunapatrata, Teo Negura, Manole, Alex Mazilu, Alecu Racoviceanu, Bogdan Onin, Calin Hera, Cosmin Stefanescu, Calin, Gabriela Ilies, Flavius Obeada, Gabi, Geocer, Klausen, LeeDeeP, Mirela Pete, Tiberiu Orasanu, Ana Veronica, Virusverbalis, Adrian Voicu, Blogatu, George Valah, Grapefruit- cea fericita

Stând pe scaun…

Miercurea fără cuvinte, stând pe scaun 4.

Statul-pe-scaun-peste-6-ore-creste-riscul-de-deces

Va rog, nu stati mult pe scaun!

Madalina, Innerspacejournal, Calin, G1b2i3, Aurora, Vizual, Teo, Lunapatrata, Iulisa & Sorin, Cosmin, Motanul, Doru, Androxa, Rokssana, Stefania, Schtiel, Mirela, Tu1074, Adrian, Alex, Marius, Cammely, Costin, Lorelei, Georgiana, Manole, Vania, Lilly, Malli, Nea Costache, Virtualkid, Vera, Peter, Clipe de Cluj, Napocel, Cris-Mary, LeeDeeP, Klausen1976, Pato Basil

Ce spun ei, ce spunem noi

Pentru că urcarea în trenul numit Life în Picturesare două staţii  în care te poţi îmbarca, duminică şi luni,

iar începutul sesiunii mi-a încetinit alergarea în drumul către peron,

totuşi urc şi eu, salutându-l pe Costin şi pe toţi prietenii călătoriei cu acest tren!

Noi suntem mult mai valororosi decât cei mai tineri:

Noi avem argint în păr.

Noi avem aur în dinţi.

Noi avem pietre la rinichi

Noi avem plumb în picioare.

şi

Suntem plini de biogaze!

***

Cine nu are bătrâni, să-i cumpere

De-aş cumpăra pe toţi străbunii,
Bogat aş fi (v-o spun pe şleau)
Prin însumarea-nţelepciunii,
Nu pensiilor ce le au!

(Liviu Sergiu Manolache)

Raţiunea este facultatea pe care o căpătam cel mai târziu şi pe care o pierdem cel mai curând copiii nu o au, bătrânii nu o mai au.

Alfred de Vigny )

Ţara noastră nu are ce face cu tineri îmbătrâniţi; ei îi trebuiesc bătrâni, mulţi bătrâni, însă tineri..

 ( Tudor Arghezi)

Cei tineri spun ceea ce fac, cei bătrâni povestesc ceea ce au facut, iar cei nebuni ceea ce vor sa facă.

( Anton Pann )

Dacă cei tineri ar şti, dacă cei bătrâni ar putea…

( Lev Tolstoi )

Puterea celor tineri stă în faptă, a celor bătrâni în chibzuinţă.

( Euripide)

Promovaţi tinerii, dacă sunt suficient de bătrâni.

( Valeriu Butulescu)

***

Din tren, vă salut! Uitaţi-vă la geamul ultimului vagon!

Tu1074 , Călin, Geanina, Iulisa, SoriN, Cris-Mary , CARMEN, Melly, Vulturesti, Diverse , Cristi Milla, Stefania, Max Peter, Addicted, OanaClara, Aurora Georgescu , Alex Mazilu, Innerspacejournal, Rokssana, Lolita, Acuvio, Silence’s blog, Mirela Pete, Nea Costache, Virusverbalis, Peter, G1b2i3, Madi si Onu, Luna patrata, Motanul incaltat, Mesterul Manole, Ioan Usca, Cioburi de chihlimbar, Teo Negura, Blogatu, Gabriela Savitsky, RobertN, Schtiel, Pato Basil, Questioare, Roscata, Ragnar, Vacitim, Umograf, Androxa

Imoralitate cu aromă de cafea

Inspirată fiind de tema propusă de Mirela, mi-am adus aminte că în urmă cu cu câţiva ani, o reclamă  cunoscută  de toţi aceaia care îndrăgesc aroma cafelei Jacobs. şi nu numai, era prezentă aproape în toate calupurile publicitare pe micile noastre ecrane.

Brandul Jacobs face parte din portofoliul Kraft Foods România, filială a Kraft Foods Inc., a doua mare companie de produse alimentare din lume. Compania este prezentă pe piaţa românească începând din anul 1994 cu mărci de succes, precum Jacobs, Philadelphia, Poiană şi Milka.

Kraft Foods România este producător şi distribuitor al mărcii de cafea Jacobs, deţinând brandul Jacobs, deci şi Kronung (măcinată şi solubilă), 3 în 1, Ice Coffee, Capuccino Original şi Vanilla, Capuccino Milka Specials şi Aroma.

Jacobs este cafeaua care continuă să stabilească standardele de calitate în cadrul industriei, fiind una dintre mărcile de un miliard de dolari ale companiei Kraft, cu origini ce datează din 1895 în Germania. Cafeaua Jacobs este o cafea de calitate superioară, cu o aromă unică, ce a devenit o emblemă a gustului şi mirosului. Sonoritatea denumirii acestei cafele este deosebită şi provine de la numele Klaus Johann Jacobs (din Germania) – cel mai mare producător şi vânzător de cafea şi ciocolată de pe glob şi datează din anul 1895.

Fiind o companie puternică pe piaţă, vânzând acum în întreaga Europă şi în Orientul Mijlociu, fiind lider de piaţă în Austria, Germania, Letonia, Lituania, Polonia, România şi Ucraina,  foloseşte toate mijloacele existente de promovare a produselor comercializate, prin reclame Tv, apariţia pe internet, nenumărate campanii , având oferte atractive pentru iubitorii de cafea. Pentru  ca impactul pe piaţă să fie un succes real, muzica, mesajul, imaginie unei reclame, realizate în special printr-un videoclip, sunt atent lucrate, cu mesaj şi efect puternic, pentru a determina cumpărătorul să nu aleagă altă cafea decât Jacobs.

Dintre reclamele de promovare amintesc: reclama cu antichităţi, reclama cu poştaşul, Jacobs – anniversary  şi Jacobs dimineaţa care este subiectul acestui articol.

Reclama trebuie să aibă ca efect secundar vânzarea produsului, dar oare cu orice preţ?

Oare promiscuitatea reclamei, mascată de o candidă nonşalanţă, înşeală pe mulţi?

CNA-ul este la somnul de frumuseţe? Sau poate într-o pauză de cafea…

În articolul, de altfel complex, despre Analiza comparativă a comunicării de marketing pentru mărcile de cafea, părerea celui/celei care a scris articolul suna cam aşa:

“O altă reclamă plină de umor şicare aduce din nou în prim plan socializarea este “Jacobs Dimineaţa”  – într-o familie apare prietenul feţei mari, pe care tatăl îl cunoaşte la ieşirea din baie. Dacă în mod firesc situaţia ar fi fost una destul de puţin relaxantă, aici Jacobs are un rol foarte important şi anume de a face ca lucrurile să pară cât se poate de plăcute şi normal”

M-a impresionat faptul că totuşi lumea ia atitudine. Nu toţi înghit orice, nu toţi renunţă la ceea ce înseamnă cu adevărat familia şi relaţiile dintre copii şi părinţi.

Nu ştiu cine a tras primul semnalul de alarmă, dar în 26.03.2010 cât şi în 02.12.2011, Ziarul “Bursa” publica un articol în acest sens, pe care vi-l recomand să-l cititi aici, iar pe blogul personal, Danut Manastireanu povesteşte în detaliu (aici), atitudinea pe care a luat-o împotriva acestui videoclip cu personaje grobiene.

Mesajul trimis prin poştă electronică celor de la Kraft este acesta:
‘Eu sunt Alex, prietenul… Corinei
Ce vrei, iubitule, întotdeauna ţi-ai dorit un fiu’
Ce părere aveţi domnule/doamnă, dacă partenerul/partenera dvs de viaţă v-ar spune asta, iar fiica dvs ar fi Corina, fata uşuratică, care se regulează cu iubitul ei în casa părinţilor, fără ştirea mototolului ei de tată ?
Ce fel de valori morale şi de familie (fete curve, iubiţi şmecheri şi nesimţiţi, soţii perverse şi tati idioţi, etc.) promovează Kraft Foods prin astfel de reclame, haioase, dar cretine şi destrăbălate.
Vă scriu cA unul care a apreciat şi consumă consecvent cafeaua Jacobs, dar vă mărturisesc că sunt gata să lansez imediat o campanie de descurajare a cumpărării produselor dvs. dacă nu renunţaţi la aceste metode perverse de subminare a moralităţii publice şi familiale în România.
Aştept răspunsul dvs. în următoarele trei zile, deşi, sincer, nu-mi fac nici un fel de iluzii, cunoscând dispreţul suveran al firmelor din România, inclusiv al cele străine, fata de consumator, după care voi face public acest mesaj pe Facebook şi voi solicita şi altora solidarizarea cu el.
Aştept şu nerăbdare justificarea acestor metode imorale de creştere a profiturilor companiei dvs. pe spatele moralităţii îndoielnice a romanilor.
Danut Manastireanu”
La acest mesaj, pe 27 august primeşte un răspuns de la Kraft Foods şi răspunde persoanei de contact, Anca Toteanu, concluzionând:
“(…)Înţeleg din mesajul dvs. că consideraţi această reclamă ca fiind în acord cu valorile firmei dvs şi înţeleg că acestea includ subminarea familiei prin mesaje menite a vă creşte cu orice preţ profiturile.
Aşa fiind, vă anunţ că nu voi mai cumpăra produse Kraft Foods până nu veţi decide să retrageţi de pe piaţă această reclamă şi îi voi îndemna şi pe alţii să facă la fel.
Cu profundă dezamăgire,
Danut Manastireanu”

Schimbând tonul articolului într-unul umoristic, vă recomand să citiţi şi un articol mai vechi, scris de mine:

Donati sânge? Nu, donez cafea!

Chiar dacă bem, sau nu consumam cafea, trebuie să medităm puţin … Ce spuneţi?

Klausen1976, Posta electronica, Madi si Onu, Marius Calugaru, Hidalgo, Ragnar, Vizual, Schtiel, Manole, Androxa, Duzina de cuvinte, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Manafu, Cosmin Stefanescu, Cristian Dima, Flavius Obeada, Dictatura justitiei, Gabi, Gabriela Savitsky, Ioan Usca, Lorelei, Melami, Nice, Questioare, Vera, Costin Comba, Motanul Incaltat, Acuvio, Adela, MWB, Nea Costache, Calin Hera, Pro Atitudine, Supravietuitor, Stropi de suflet, Tiberiu Orasanu, Danut Manastireanu,

Au participat la provocarea “Parfumul cafelei”, lansată de Mirela Pete şi:

Shayna Luna Pătrată: La o cafea…,CARMEN : Parfum de cafea, Rokssana : Aromade cafea, Călin: Muzici cu parfum de cafea, Lili: Boabe de cafea (poveste parfumată), Karmapolice: Parfumul cafelei, Teo Negura : Un viciu rar,Max Peter: Poveste parfumată – Aroma ceştii de cafea,Doru: Despre cafea şi acromatisme,  G1b2i3: Poveste parfumata. Cafea cu sare



iPuntea

Revoluţionar!

În lumea noastră “tehnologizată”, printre multe gadget-uri ale căror denumiri încep cu faimosul “i” (iPad, iPhone etc.), a apărut şi iPuntea, iar acest lucru era de aşteptat.

iPod-ul e detronat,

iPuntea s-a inventat!

Interesati de nou: Luna patrata, Teo Negura, Ioan Usca, Posta electronica, Manole, Pato Basil, G1b2i3, Innerspacejournal, Motanul incaltat, Alex Mazilu, Alina, Mirela Pete, Tu1074, Hidalgo, Creve, Delia, Loryloo, Rokssana, Androxa, Umograf, Cabral, Calin, Cristi Milla,

Politic 2.

Miercurea fără cuvinte 3.

Vezi şi

Politic 1.!

“Are you a politician asking what your country can do for you

or a zealous one asking what you can do for your country?

If you are the first, then you are a parasite;

is the second, then you are an oasis in a desert.”

Khalil Ibrahim

***

Câteva recomandări: Cristian Dima, Mesterul Manole, Posta electronica, Coltu’ cu muzica, Ioan Usca, Androxa, Gabriela Savitsky, Madi si Onu, Innerspacejournal, Stefania, Teo Negura, Gib2i3, Schtiel, Vizual, Mirela Pete, Motanul Incaltat, Luna patrata, Alex Mazilu, Alecu Racoviceanu, Blogatu, Vera, RobertN, Costin Comba, Sara, Aurora Georgescu, Altcersenin, Carmen Negoita, Adrian Voicu, Klausen1976, Rokssana, Paul,

Politic 1.

Din selecţia Mediafax Foto – Best of 2011,

face parte şi binecunoscută fotografie care-l surprinde pe preşedintele Traian Băsescu râzând în mijlocul a peste 50 de preoţi,

imediat după slujba de canonizare a mitropolitului Andrei Şaguna

Miercurea fara cuvinte 3.

Vezi si

Politic 2.“!

În 7 decembrie 2011, publicând articolul pentru Miercurea fără cuvinte,

nu m-am gândit nici o clipă că vor fi imagini care ne vor răni retina sufletului, atâtea zile…

Noi, oamenii…

Suntem fiinţe complicate şi iubim acest lucru.  Şi de ce suntem atât de complicaţi? Deoarece cu toată fiinţa noastră de multe ori părem a fi atât de simpli, deşi nu suntem nici pe departe.

Clipă de clipă în noi izbucnesc explozii de trăiri care umplu arhivele vieţii; suntem de-a dreptul electrici şi uneori ne scurtcircuităm, însă noaptea ne este sfetnic bun şi odată cu o nouă zi ne înnoim şi noi.

Uneori ne simţim extraterstrii raportându-ne la eul propriu şi totuşi, cumva, ne regăsim într-un final şi devenim una cu noi înşine. Poate uneori suntem chiar stupizi încercând, din tristeţe, să ne evităm propria persoană, însă zi de zi, fie că vrem, fie că nu, fiecare pas îl facem fără a ne transforma în altcineva.

Da, suntem complicaţi şi ne place, însă ne putem da seama uşor de un lucru extrem de simplu: faptul că iubim omul din noi nu înseamnă intotdeauna că iubim şi oamenii din jurul nostru.

Gânduri bune pentru toţi: cititori, comentatori si…pinguitori! :D

Manole, Ioan Usca, Madalina Ciucu, Gabriela Savitsky, Calin, Cosmin Stefanescu, Teo Negura, Innerspacejournal, Lunapatrata, Allexxxya, Alex Mazilu, Alecu Racoviceanu, Mirela Pete, Stefania, Adrian Voicu, Hidalgo, Motanul Incaltat, Cristian, Cristian Dima, Madi si Onu, Veronicisme, G1b2i3, Flavius Obeada,

“W”

Update”W”

Trebuie neapărat să completez articolul cu  nouă informaţie, vizuală cât şi auditivă, :)  

aflată astăzi, 20 ianuarie, pe blogul lui Marius Ovidiu Călugăru (Blogatu):

“Un cor canin interpretează celebra tema muzicală din Star Wars în teaser-ul unei reclame ce urmează să fie lansate pe 5 februarie de către Volkswagen. Clipul următor a înregistrat 500000 de vizualizări în numai câteva ore de la publicarea pe YouTube, aşa că e de aşteptat ca rezultatul final să adune chiar mai vizualizări decât reclama “The Force“, lansată în urmă cu un an:

În ziua de astăzi “W” face regulile

  Life in pictures 1.  

Volkswagen

                                                                                                                                      Foto: Alex Mazilu

WordPress

BIG_Walter_Towers_Prague

Wikipedia

Preocupati de noi idei:

Vulturesti, Tu1074, CARMEN, Sorin, Iulisa, Melly, Cristi Milla, Rokssana, Oana Clara, Calin, Clipe de Cluj, Lolita, Max Peter, Life in Pictures, fj13 , diverse, Lunapatrata, Teo Negura, Schtiel, TudorHidalgo, Manole, Androxa, Motanul Incaltat, G1b2i3, Acuvio, Ragnar, Visual, Innerspacejournal, Mirela Pete, Napocel, Ioan Usca, Madi si Onu, Pato Basil, RobertN, Alex Mazilu

Deschisă spre noi sensuri

Pentru că fiecare dintre noi tebuie să fie deschis spre noi sensuri, vă voi dărui din nou, câteva dintre gândurile mele, care ne îndeamnă pe toţi să medităm mai mult la alte sensuri ale vieţii mult mai profunde decât cele pe care le cunoaştem în prezent şi să le pătrundem până în adâncimi.

1. Aţi ştiut că scoicile suferă atât de mult doar pentru a “spune” câteva perle? Aceste perle sunt adevărate valori, motive de uimire pentru ochiul uman, miracole rezultate din bucuria forţei creatoare şi nicidecum nu sunt greşeli demne de ironizat precum perlele- anomalii ale cuvântului.

*

2. Picătura care ne umple adesea până la refuz  paharul deja plin cu apa amară a vieţii este cea mai tragică. Întreg paharul nu este atât de rău precum ultimul strop care ne lasă dezarmaţi şi arata cât de vulnerabili suntem la momentul respectiv. Să fie aceasta picătură lovitura de graţie, bobârnacul care ne izbeşte de peretele celulei numită “viaţa” cu toată puterea maleficului imprevizibil?

*

3. V-aţi minunat vreodată cu toată fiinţa de frumuseţea voastră? Aţi încercat măcar o dată, chiar şi în joacă, să vă gândiţi cât timp divin a pus de-o parte Creatorul pentru a vă modela în chip minunat?

*

4. Aţi auzit vreodată expresia, spusă cu un tot grav, dezamăgit care sună cam aşa: “Dacă te-ai vedea cum arăţi din afară…”? Dragii mei, acel “din afară” nu este un şablon după modelul căruia trebuie să ne configurăm toţi vieţile. Este doar un punct de vedere al cuiva şi dacă am sta toată viaţa să ne închipuim cum arătăm “din afară” probabil nu am mai avea nici un lucru pe care să-l numim “al nostru”, nimic specific nouă.

Vă urez să aveţi o viaţă plăcută!

Moartea puiului de căprioară versus “Moartea căprioarei”

Întâmplarea aceasta poate că este deja cunoscută de mulţi dintre voi…

Rupert, micuţul pui  de căprioară  muntjac este personajul principal, pentru o scurtă perioadă de timp, al acestei adevărate povestiri.

Într-un accident, o maşina  i-a lovit mama, care a murit la scurt timp, nemaiputând fi salvată.

Născut prematur, prin cezariană, în ziua de 25 septembrie 2008, cu aproape trei săptămâni mai devreme, micuţul orfan, Rupert, cântărind doar 500 de grame şi având o înălţime de 15 cm la naştere, a luptat pentru viaţă, împreună cu cei care l-au ajutat să vadă puţin din lumea în care ar fi trebuit să crească. Ochii puilor de căprioară sunt deschişi la o naştere normală. Micul Rupert s-a născut deci, cu ei închişi.

După 5 zile de la venirea pe lume prin cezariană, la incubator fiind şi beneficiind de îngrijire continuă (căldură, aport de oxigen, hrănire artificială printr-un tub, cu  înlocuitor de colostru),  a deschis ochii, dar nu pentru multă vreme, deoarece toate încercările specialiştilor de la Spitalul “Tiggywinkles Wildlife” din Buckinghamshire, Marea Britanie, de a-l salva nu au dat roade. Deşi hrănit din oră în oră, atât ziua cât şi noaptea, supravegheat atent şi îndrăgit de toţi, totuşi micul Rupert nu a reuşit să supravieţuiască.

Fondatorul centrului, Les Stocker, îngrijorat de şansa de supravieţuire a puiului, spunea că niciodată nu a văzut ceva atât de mic. Încercarea de hrănire a puiului a fost un eşec, el având nevoie de bacteria din laptele mamei lui.

Nu a mai ajuns  să cunoască pădurea, să-nveţe să se hrănească singur, să sară dezinvolt peste tufe în hârjoana cu alţi pui, să adulmece cu nări fremătânde reavănul pământ, să se păzească de arma cea tunătoare şi aducătoare de moarte…

“(…) Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit,
Ştiam că va muri şi c-o s-o doară.
Mi se părea că retrăiesc un mit
Cu fata prefăcută-n căprioară.
De sus, lumina palidă, lunară,
Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireş.
Vai, cum doream ca pentru-ntâia oară
Bătaia puştii tatii să dea greş!

Dar văile vuiră. Căzută în genunchi,
Îşi ridicase capul, îl clătină spre stele,
Îl prăvăli apoi, stârnind pe apă
Fugare roiuri negre de mărgele.
O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri,
Şi viaţa căprioarei spre zările târzii
Zburase lin, cu ţipăt, ca păsările toamna
Când lasă cuiburi sure şi pustii.
Împleticit m-am dus şi i-am închis
Ochii umbroşi, trist străjuiţi de coarne,
Şi-am tresărit tăcut şi alb când tata
Mi-a şuierat cu bucurie: – Avem carne! (…)”

( Moartea caprioarei de  Nicolae Labis )

Gânduri bune pentru voi toţi şi în mod special pentru:

Alex Mazilu, CARMEN, Costin Comba, Ioan Usca, Luna patrata, Teo Negura, Mirela Pete, Hidalgo, Nice, Mesterul Manole, Rokssana, Roscata, Coolnews, Schtiel, RobertN, Pato Basil, G1b2i3, Stropi de suflet, Androxa, Adrian Voicu, Adela, Calin, Tu1074, Doru, Motanul Incaltat, Madi si Onu, Nea Costache, Vera, Blogatu, Acuvio, Innerspacejournal, Clipe de Cluj, Alecu Racoviceanu,

Evadare

Undeva, în North Idaho, o familie a decis să ia totul de la început,

departe de tumultul oraşelor

 Miercurea fără cuvinte 2.

Doriţi să evadaţi?

RobertN, Teo Negura, Vania, Innerspacejournal, Tiberiu, Hidalgo, Virusverbalis, Mirela Pete, Doru, Motanul Incaltat, Rokssana, Calin, Stefania, Schtiel, Madalina, Lunapatrata, Cristian, Manole, Androxa, Gabi, Cris-Mary, Cersenin, Alex Mazilu, Costin Comba, Mihai,

Frica


Cum să evadezi dintr-o lume care te ţine închis în problemele pe care ţi le aduce înainte, în teamă?

Ţi-e teamă? De ce ţi-e teamă?

Ţi-e teamă de multe din jurul  tău şi de foarte puţine lucruri te poţi bucura cu adevărat. Şi acele lucruri de care te bucuri, se ascund rapid în ceaţă confuziei tale pentru a le pierde.

De abia respiri, de abia mai poţi vorbi, visa, simţi. Inima îţi bate altfel, mai tare, prea tare pentru tine. E zdrobită. Parcă cineva o apăsă cu un bocanc murdar, iar ea se zbate, pulsând sufocată sub greutatea lui.

Te predai, cazi în genunchi, nu ştii ce să mai faci, nu ştii unde vei fi în următoarea secundă, plângi şi te arunci cu faţa la pământ strigând: ”Ajutor! Am nevoie acum de o mână care să mă ridice. Doamne, nu pot să renunţ acum. Ai milă şi ajută-mă să evadez în libertatea bucuriei!”

E foarte ciudat cum teama se poate descrie în atât de puţine cuvinte…

Inima nu vrea să-şi aducă aminte de aceasta. Vrea doar să-i spună pe nume, să se uite în ochii ei reci şi să o uite

                ***           

Vă dau exemplu doar un caz:

“Părintele Manaweil Musallam, reprezentant al Patriarhatului Latin din Gaza, a confirmat pentru Sam Bahour, jurnalist palestiniano-american, că fetiţa din imagine, Christine, creştin-ortodoxă, a murit, în timpul unui raid aerian israelian, în urma unui colaps. A fost ucisă de frică, fiind copleşită de pericol şi afectată nevrotic de la începerea războiului, aşa cum sunt foarte mulţi copii, afirma părintele. Locuia în zona Al-Remal din Gaza. În timpul unui bombardament din a 7-a zi de război, vineri, 2 ianuarie, a căzut la pământ. Tatăl ei, de profesie medic, a încercat să o ajute dar fetiţa a murit în braţele sale, până să ajungă la spital”

Salut voios, neînfricaţilor  pinguitori, cititori si comentatori, prieteni al blogului meu!  Madalina, Cosmin, Iulia, Cristian, Cammely, Pato Basil, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Blogatu, Clipe de Cluj, Calin, CARMEN-Intre vis si realitate, Costin Comba, Flavius Obeada, G1b2i3, Gabriela Savitsky, Hidalgo, Innerspacejournal, Ioan Usca, Madi si Onu, Lunapatrata, Malli, Mesterul Manole, Mirela Pete, Motanul Incaltat, Napocel, Nea Costache, Adela, Oana Clara, Stefania, Ragnar, Rokssana, Roscata, Teo Negura, Tiberiu Orasanu, Tu1074, Umograf, Androxa, Vero, Vulturesti- Doru,

La mulţi ani, Ioan, Ioana, Ionel!

Nod 32

Mai stau o înserare,

ca să văd,

umbră din umbră cum se lasă,

cum al luminii văzătoare, dur prăpăd

devine de din ce în ce mai moale,

cum se lungeşte umbra după pomi,

cum omul după om se prelungeşte,

cum zidul dimineţii lent se năruieşte,

şi cum lumina stelelor răsare,

pe o cu totul altă înserare. 

Nichita Stănescu din Noduri şi semne

foto: Alex Mazilu

Inedit!

 

Imagini din istoria Romaniei in arhivele Angliei


http://www.britishpathe.com/record.php?id=79132      Regina Maria                                   1914
http://www.britishpathe.com/record.php?id=76568      Regina Maria                                   1917
http://www.britishpathe.com/record.php?id=20502      Regele Ferdinand si Regina Maria 1924
http://www.britishpathe.com/record.php?id=3733        Regele Carol si Regina mama        1930
http://www.britishpathe.com/record.php?id=3737        Regele Carol                                   1930
http://www.britishpathe.com/record.php?id=7179        Casatorie regala                              1931
http://www.britishpathe.com/record.php?id=2697        Boboteaza                                       1932
http://www.britishpathe.com/record.php?id=3482        Concurs de bob                               1933
http://www.britishpathe.com/record.php?id=18985      Moartea Reginei Maria                    1938
http://www.britishpathe.com/record.php?id=12060      Cutremurul                                       1940
http://www.britishpathe.com/record.php?id=12852      Intrarea rusilor                                  1944
http://www.britishpathe.com/record.php?id=23507      Intrarea rusilor in Bucuresti              1944
http://www.britishpathe.com/record.php?id=80978      Comunistii                                        1949
http://www.britishpathe.com/record.php?id=1208        Romania                                          1961
http://www.britishpathe.com/record.php?id=1798        Standul romanesc de la Londra       1964
http://www.britishpathe.com/record.php?id=71688      Tratatul de la Varsovia la Bucuresti 1966
http://www.britishpathe.com/record.php?id=71695      Demonstratia anti-americana          1966
http://www.britishpathe.com/record.php?id=71737      Putna                                               1966
http://www.britishpathe.com/record.php?id=72129      Vanatoare                                        1968
http://www.britishpathe.com/record.php?id=68164      DeGaulle  la Bucuresti                    1968
http://www.britishpathe.com/record.php?id=83561      Sala Floreasca                                1969
http://www.britishpathe.com/record.php?id=73289      Vizita lui Nixon                                1969
http://www.britishpathe.com/record.php?id=73219      Casa de moda                                 1969
http://www.britishpathe.com/record.php?id=73235      Cerbul de Aur                                  1969

sursa: aici

Salutări tuturor piguitorilor, dar nu numai!

G1b2i3, Cristian Dima, Motanul Incaltat, Mesterul Manole, Ioan Usca, Rokssana, Calin, Teo Negura, Alex Mazilu, Adrian Voicu, Costin Comba, Hidalgo, CARMEN, Napocel, Mirela Pete, Stefania, Pato Basil,


4, 3, 2, 1…fireworks!

Miercurea fără cuvinte

1.

Numărătoarea inversă a dat naştere exploziei de artificii, subliniind luminos bucuria primirii noului an în viaţa noastră.

Anul nou ne aduce bucurie

şi o nouă şansă de a ne schimba viaţa.

(Charles Lamb)

Ce bine că uităm! Ce păcat că nu ţinem minte!

Octavian Paler spunea că “memoria îşi aminteşte chiar şi de uitare”, dar de lucrurile uitate cine îşi mai aminteşte?

Ce bine că uităm! Uitarea este un ajutor lăsat pentru noi ca să nu ne poticnim trăirea în trecut, ci să mergem mai departe, nu cu regretul unui apus imperfect al timpului, ci cu dorinţa enormă de a trăi prezentul şi cu ideea posibilei perfecţiuni a viitorului.

Cu toate acestea, uneori uităm din neglijenţă (şi nu natural sau din cauza vreunei boli), biar acest lucru ne poate priva de bucurie. Alergând spre împlinirea, pe care nu o garantează nimeni, a experienţelor ideale pe care ni le dorim, uităm de micile, dar adevăratele momente pe care ar trebui să le păstrăm în suflet, deci ce păcat că nu ţinem minte!

În drumul nostru, căutam profunzimea vieţii şi dorim să fim uimiţi de supranaturalul ei.  Suntem puţini cei care facem acest lucru, deci nu destui. Totuşi, încercăm, deci existăm. Dar, de multe ori, crezând că numai ce se afla în infinitul îndepărtat este semnificativ, aţintindu-ne privirea obsesiv înspre ceva care nu ne este atât de familiar, uităm de importanţa comunilor nori, de exemplu.

Uneori ne părăsim divina condiţie de om pentru o imagine tulbure, dar sclipitoare, a unui ego propriu imaginat sau râvnit nespus, însă pierzând din atenţia pe care trebuie să o oferim şi altor lucruri decât eului, pierdem şi şansa de a transforma omenescul în piatră preţioasă şi de dorit, prin iubire, iar eşecul îl suportă umanul cu ambiţie de semizeu. Deci, lupta pentru producerea unei schimbări în bine este din start pierdută dacă suntem prea preocupaţi de noi înşine.

Tot ceea ce am putea atinge devine intangibil doar prin decizia noastră de a ne detaşa de ceea ce suntem. Purtăm în noi toată puterea cuvântului “om” şi totuşi, unii oameni nu creează doar o clipă de visare de care avem toţi nevoie, ci transformă realitatea într-o lume în care aparent nu mai au nici un scop, uitându-i atât forma cât şi conţinutul în care se simt captivi.

Confundăm de cele mai multe ori infinitul cu linia orizontului, iar aşa-zisa noastră dorinţă de ascensiune se demonstrează a fi de fapt dorinţa de a merge înainte, de a supravieţui în mod original pe Pământ şi poate, doar de puţine ori, un pic mai mult de atât.

Ne dorim să animăm viaţa, deşi suntem animaţi de ea! Paradoxal, uneori reuşim! Este bine să luptăm pentru visele noastre, dobândind din ce în ce mai multă bucurie şi cunoaştere, însă trebuie să ştim că de multe ori suntem doar oameni cu vise şi nu neapărat oameni cu vise împlinite. În noi se ascunde infinitul, iar infinitul, inevitabil tânjeşte după infinit, dar întâi trebuie să fie om pe Pământ şi de abia la momentul potrivit înger în necuprins. Până atunci totul este doar o luptă cu rezultate minimale care se dă într-un bildungsroman numit viaţă.

Şi chiar şi aşa, furaţi fiind de descoperirile măreţe pe care le putem face de-a lungul vieţii, suntem chiar atât de grăbiţi încât să nu ne mai aducem aminte de paharul de apă care ni s-a dat atunci când nu credeam că ne vom putea stâmpăra setea? De ce nu ne mai amintim de momentul în care am fost felicitaţi, ci doar de vremurile în care am fost criticaţi? Oare să ni se întâmple nouă, oamenilor, mai multe lucruri rele, uitându-le pe cele  bune?

PS: Ca nu uit, vreau mulţumesc pentru toate urările pe care mi le-aţi făcut cu ocazia acestor sărbători! Ceea ce mi-aţi dorit mie vi se împlinească şi vouă, bunătatea voastră fiind răsplătită înzecit! :)

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 78 other followers