First Words
31 Oct 2011 40 comentarii
in Uncategorized Etichete:armonii, copii, creatie, culoare, cuvinte, First Words, gabriela elena, mama, sentimente, viata, videoclip
Viaţa în imagini nu este tăcută, ci este o bogăţie de culoare, sunete, cuvinte, sentimente, armonii, o explozie de…VIAŢĂ.
Acum 3 zile am postat pe Youtube un videoclip, care consider că răspunde provocării lansate de prietenul nostru, Costin Comba.
Doresc să vă placă şi să vă bucuraţi vizionându-l!
Astept comentariile voastre cu drag si pe Youtube! 
Funny Romania!
28 Oct 2011 41 comentarii
in Uncategorized Etichete:Ciorba de pasarica, Funny Romania, gabriela elena, Nu parcati!, Proprietate privata!, umor
De mult timp m-am gândit să vă arăt nişte poze pe care le-am realizat (deşi e mult spus) anul acesta în Sinaia, făcând cunoştinţă întâmplător cu anumite locuri- monumente ale râsului.
Cum “românul n-are noroc, dar se pricepe la tot”, în ţărişoara noastră dragă, veselia este pusă la loc de cinste, intenţionat sau nu. În cazul de faţă, râsul a fost cu siguranţă stârnit fără vreo intenţie, mai mult, consider că toate cele ce vor fi prezentate mai jos au avut un scop cât se poate de serios.
Poza de mai jos ilustrează foarte bine zelul unui român care ştie de ce să se păzească: de alţi români, care uneori pot fi foarte tari de cap, dar nu şi “tari de creier”.
Intenţia obsesivă a românului de a afişa un mesaj scurt şi clar de 3 ori PE ACELAŞI GARD nu este condamnabilă, deşi nu ar fi fost rău să înregistreze şi un mesaj audio pentru cei care nu ştiu să citească.
Din solidaritate faţă de respectivul individ, vă spun şi eu: “NU PARCAŢI, oameni buni, NU PARCAŢI!”
Bun. Vă prezint meniul zilei! Vă recomand să alegeţi “ciorba de diminutiv”, adică ciorba de păsărică. E o ciorbă ca oricare alta (cred) şi are preţ de criză: de aceea s-a şi transformat pasărea în păsărică, nu?
Doamne iartă-mă, sper să nu va fi sfătuit rău! Eu n-am încercat-o niciodată, dar acum, vorbind serios, ar avea cineva curaj sa o încerce? 
Această poză demonstrează că există cu adevărat simţul proprietăţii. Acum, dacă ai câteva lemne şi ţi-e frică rău de tot că în Sinaia nu vei mai găsi altele în caz că-ţi vor fi furate, fă-le proprietate privată! Problema însă, este alta: nu ştiu ce fel de om ar putea fura lemne când le găseşte la tot pasul şi nu ştiu ce instituţie ar oferi despăgubire pentru ele, în caz de dispariţie! 
Priveşte în jur!
15 Oct 2011 57 comentarii
in Uncategorized Etichete:binecuvantare, cadou, definitie, eficacitate, experienta, fericire, gabriela elena, initiatica, moral, psihologie, respect, responsabilitate, sfaturi, valoare, viata
Sfaturile bune au o valoare extraordinară în societatea contemporană, dar acestea reprezintă doar finalitatea unei bine definite experienţe proprii: întâi de toate trebuie să fim un exemplu pentru cei din jur pentru ca mai apoi să putem deveni o voce puternică, a cărei importanţă să poată fi verificată prin eficacitatea ei.
Atunci când oferim un sfat trebuie ca deja să-l fi înţeles şi să-l fi aplicat noi, obţinând un rezultat pozitiv.
Pentru a continua, trebuie să menţionez anumite aspecte care sunt de multe ori neglijate:
Un sfat pe care-l oferi, în primul rând te caracterizează.
De exemplu, nu poţi oferi cuiva o telecomandă stricată pentru a porni televizorul. Ai dovedi superficialitate dacă ai face un astfel de gest, luând în considerare doar faptul că oferi o telecomandă şi nu şi faptul că aceasta este stricată. Nu telecomanda în sine este importantă, ci utilitatea ei.
Credeţi sau nu, un sfat poate fi privit ca o telecomandă. Aceasta poate ajuta la funcţionarea televizorului, dar dacă este stricată, este inutilă.
Cu alte cuvinte, un sfat ‘gol’, fără un conţinut practic, în cel mai “fericit” caz nu ajută la nimic, dar uneori poate deasemenea să facă ravagii.
Un sfat pe care-l oferi este ca un cadou.
Dacă te respecţi şi îi respecţi pe cei din jur, vei oferi ce ai mai bun.
La fel cum spuneam mai sus, un sfat bun trebuie să fie util şi uşor de aplicat. Pe cât este posibil trebuie să te asiguri că ceea ce oferi cuiva se potriveşte nevoilor acestuia.
Un sfat oferit este o responsabilitate în plus.
De multe ori atunci când oferi un sfat eşti responsabil într-o oarecare măsură pentru reuşita/nereuşita celui care te-a ascultat. Da, eşti responsabil, măcar din punct de vedere moral.
Şi nu în ultimul rând,
Un sfat bun este o binecuvântare.
Este nemaipomenit atunci când poţi să ajuţi cu adevărat. Simţi că ai oferit o parte din tine, iar acea bucăţică din ceea ce eşti a folosit cuiva. Ai trecut de faza în care te simţeai confortabil doar în proximitatea zonei tale de acţiune, ai ales să te raportezi responsabil la cei din jur şi să-i ajuţi dezinteresat.
Te-ai detaşat parţial de lumea imaginară a viselor 3D în care trăieşti o realitatea perfectă, ai coborât pentru o clipă de pe “treapta lui Mercur” unde aspiri către infinit şi te-ai atins de o lume cenuşie a problemelor fără sfârşit din care faci şi tu parte, alegând să o înseninezi, măcar cu un sfat bun.
Poate uneori nu ne dăm seama cât de influenţi putem fi şi renunţăm la a acţiona, dar numai atunci când luăm o iniţiativă, cu adevărat începem să trăim.
Aşa că, să privim îndelung în jurul nostru şi nu doar să aruncăm ocheade timide, pentru că numai atunci când vom fi gata să ne concentrăm şi pe ceea ce ne înconjoară vom putea fi de folos şi altcuiva decât sinelui.
Din studenţie…
07 Oct 2011 87 comentarii
Ştiu că nu am mai scris de mult de timp şi ştiu totodată că probabil se va mai repeta acest lucru deoarece am zile când am cursuri de la 8 A.M. până la 8 P.M., aşa că mă voi strădui ca atunci când voi mai scrie să K.I.S.S. (keep it short and simple, pe cât posibil).
Nu ştiu dacă am ajuns să vă spun, dar studiez la cea mai bună Facultate de Psihologie din România.
Este greu, e mult de învăţat şi e obositor, dar este mult mai frumos decât în liceu.
Încep să-mi fac rost de cărţile pe care trebuie să le citesc şi care sunt scrise, în proporţie de 99%, în limba engleză.
Deja m-am familiarizat puţin cu “Atkinson-ul” (aşa cum psihologii îi spun complexului manual de “Introducere în psihologie” de R. Atkinson) pe care trebuie să-l mâncăm în sesiune, dar eu prefer să-l mănânc înainte de aceasta, ca să nu se transforme, pe cât este posibil, în “stresiune“.
Peste 6 săptămâni am deja un parţial la “Psihologie experimentală şi metodologie de analiză a datelor” care este o materie “crimă şi pedeapsă“, adică statistică. 
În fine… Mă întâlnesc la tot pasul cu oameni cu care am următorul dialog:
X: “Unde eşti la facultate?”
Gabriela: “La psihologie”
X: “Wow, dar acolo e foarte greu şi e mult de învăţat!”, după care, aproape întotdeauna, urmează o reacţie de şoc din partea celor cu care vorbesc, urmată chiar de un pas făcut înapoi, ceea ce confirmă spusele profesorilor, care ne-au prevenit asupra acestui efect.
… dar sunt foarte motivată să încerc să fiu “the best“, iar dacă nu, “among the best“, pentru că există şi concurenţa.
Aşa că uraţi-mi, vă rog, baftă multă şi ne mai citim!
Iată un colaj în care prezint pe cineva cu care mă voi împrieteni inevitabil: Atkinson-ul!
What people say...