Speranţa
12 Sep 2011 70 comentarii
Acesta este articolul-surpriză, acesta este modul meu de a vă mulţumi acum pentru tot timpul în care mi-aţi fost alături, pentru vorbe bune, pentru glume, pentru dedicaţii muzicale sau video, pentru aprecieri, pentru ping-uri, pentru prietenia şi căldura voastră sufletească şi pentru toate celelalte lucruri bloggereşti.
Vă doresc să nu pierdeţi niciodată speranţa şi să nu renunţaţi la a crede în puterea ei!
Pentru cei care nu cunosc limba engleză, iată traducerea celor scrise de mine în acest video:
Speranţa poate fi găsită în sufletele noastre, dar de cele mai multe ori avem nevoie de cineva care să se roage pentru noi ca să putem vedea lumina de la capătul tunelului.
Când dormim, speranţa noastră vine odată cu visurile; când suntem treji, speranţă este dată de Dumnezeu.
Când viaţa ne împinge spre disperare, plină de pace şi de îndurare, credinţa ne reînvie speranţă.
Frica nu a înţeles niciodată ce este speranţa.
Speranţa înseamnă a respira. Ea ne ţine capul deasupra întunericului, când valuri furioase ne trag pentru a ne scufunda în abis.
Speranţa înseamnă a trăi. O viaţă fără speranţă este o moarte înceată şi dureroasă. Întregile noastre vieţi sunt clădite pe speranţă.
De fiecare dată când are loc o naştere, speranţa învie din nou şi din nou. Speranţa se naşte odată cu fiecare dintre noi şi este dăruită ca un cadou pentru o zi de naştere.
Putem să hrănim speranţa şi putem să o facem să crească prin a o dărui cuiva care se afla în nevoi.
Trebuie să ne asigurăm că nu pierdem speranţa în timp ce o căutam. Dacă speranţa noastră moare, nu mai rămâne nimic altceva.
Speranţa îmboboceşte în suferinţă şi ne dăruieşte răbdare în timp ce ne vindecăm.
Întotdeauna speranţa ne dă avânt, copleşindu-ne cu puterea ei. Atunci când ne aruncăm înainte fără speranţă, întotdeauna ne scufundăm.
Speranţa locuieşte pe crestele munţilor, pe cerul albastru. O putem simţi ca pe o briză care reîmprospătează, subtilă, atunci când ne ridicăm ochii în timp ce mergem prin văi.
Speranţa nu poate împiedica unele necazuri să se întâmple, însă ne ajută să ne ridicăm deasupra lor fără să ne înecăm în tristeţea noastră.
Toţi trebuie să aibă puţină speranţă. Cei fără ea trebuie să privească în inimile lor şi să o găsească acolo.
Speranţa este dulce, vitală, vindecătoare, dar este atât de fragilă. Reprezintă o provocare încercarea de a clădi speranţa, în timp ce este atât de simplu să o faci să dispară.
Caută, găseşte speranţa şi păstreaz-o pentru totdeauna! Este o cale care merită să fie urmată!
SPERANŢA reprezintă IUBIRE.
Unde este IUBIRE, este şi DUMNEZEU,
iar DUMNEZEU este TOTUL!
Video şi cuvinte- Gabriela Elena (TheGabrielaElena)
Muzica- Hans Zimmer- Pearl Harbor- Tennessee
Vă invit şi pe noul meu canal Youtube: TheGabrielaElena. În curând voi mai adăuga filmuleţe!
PS: Având în vedere că ziua de azi, prima zi de şcoală, nu am petrecut-o ca şi elevă pentru prima dată după mult timp, doresc să vă spun că mă simt extraordinar de bine ştiind că anul universitar va începe de abia peste trei săptămâni! 
Mâini
03 Sep 2011 35 comentarii
Îmi amintesc de vremea copilăriei când eram nespus de nerăbdătoare ca mâinile mele să arate ca ale unei lady: subţiri, cu o piele alintată de o cremă aromată, cu degete graţioase şi pline de farmec şi cu unghii lungi.
Deşi degetele mele erau deja lungi (studiind pianul doi ani şi dobândind genele unor oameni cu mâini frumoase), totuşi îmi dădeam seama că mâinile mele trebuiau să se “maturizeze”, deci eram în aşteptare.
Mi se părea fabuloasă această transformare a mâinilor de fetiţă în mâini de domnişoară. Această pereche de fluturi care era aşteptată să părăsească degrabă coconul copilăriei, aceste noi mâini care par să cuprindă cunoştinţa tandreţei, a artei frumosului şi a gesturilor, însfârşit le-au schimbat pe cele vechi în amintire. Azi, mâinile mele văd totul şi mângâie orizontul.
PS: Mai aşteptaţi puţin, vă rog! Articolul-surpriză este pe drum.
What people say...