Nu ucide!
20 Iul 2011 137 comentarii
in Uncategorized Etichete:crima, decizie, Dumnezeu, iertare, indemn, mila, moarte, om, pedeapsa capitala, sansa, semeni, substanta letala
Numai cine n-a greşit niciodată poate să ia piatra şi să lovească!
Moartea, ca şi pedeapsă capitală, nu rezolvă mare lucru, ci este doar o joacă de-a Dumnezeul! Aceasta doar scoate în evidenţă mai mult inumanul!
Orice om este teoretic recuperabil indiferent cât de rău ar fi! Însuşi Dumnezeu s-a jertfit ca oricine să poată fi răscumpărat! Cu toate acestea, depinde de decizia fiecărei persoane în parte! Nu noi trebuie să dăm o pedeapsă! Atâta timp cât Dumnezeu are milă de noi, noi cu atât mai mult trebuie să avem milă de semenii noştri: “şi iartă păcatele noastre precum le iertăm şi noi greşiţilor noştri!”.
Nu putem lua viaţa cuiva, iar dacă o facem, este crimă. Cum poţi pedepsi o crimă cu o alta?
Este adevărat că victima suferă mai mult decât cel care stă în afara legii, dar fiecare îşi va primi răsplata.
Cred că nu avem dreptul de a lua şansa nimănui de a înţelege cu ce a greşit, mai repede sau mai târziu. Injectând o substanţă letală, cum oferim noi posibilitatea aceasta unui om?
A răspunde cu aceeaşi monedă nu înseamnă oare un simplu acord de a fi şi tu la fel de rău ca şi cel pe care doreşti să-l pedepseşti cu moartea?
Poate detenţia pe viaţă ar fi o soluţie.
Shakespeare actualizat
19 Iul 2011 27 comentarii
in Uncategorized Etichete:"A fi sau a nu fi", abis, actualizare, cai, cale, fiinte, filozofie, frica, incurca, inima, inoada, intrebare, meditatie, sentiment, Shakespeare, statui
“A fi sau a nu fi?”. Eu nu cred că aceasta este cu adevărat Întrebarea!
Cred că mai mult decât faptul că EŞTI, că exişti, contează CINE EŞTI, ceea ce vrei să fii. Faptul că “suntem” nu ne încununează automat cu laurii virtuţii.
Mi-e teamă că mulţi dintre oameni uită să depăşească momentul în care realizează că există şi să parcurgă drumul lung al devenirii.
Şi ne mai întrebăm de ce nu ne mai întâlnim cu împlinirea, de ce satisfacţia renunţă la a se mai naşte în noi?
Mirarea este mare în inima omului care nu cunoaşte un răspuns, sau mai mult: adevărul.
Căile vieţii se încurcă, se înnoadă, se pierd unele în altele, se ascund şi se arata după bunul plac, iar cele corecte devin greu de urmat chiar şi pentru cei care văd, mai ales pentru cei care au ochii minţii orbi. Simplul devine complicat şi nu într-un sens filosofic, ci ca un început al coşmarului.
Toţi suntem orbi la un moment dat şi toţi ne putem aduce aminte cât de confuz este sentimentul de a şti că adevărata cale este chiar în faţa ochilor noştri, dar este o cale pe care nu putem păşi crezând că solidul se va transforma în abis. Cât de cumplită este frica, îndoiala, necredinţa! Toate acestea ne pot transforma din fiinţe vii în simple statui.
Deci, contează mult dacă suntem, dar contează şi mai mult ce suntem şi dacă prin ceea ce suntem putem să-i ajutăm şi pe alţii să FIE!
***
Urmăriţi un video pe care-l consider un motiv de meditaţie pentru fiecare dintre noi! Totul depinde de alegerile făcute la momentul potrivit! Ele vor uimi întotdeauna!
Ascultaţi vă rog o melodie care se număra printre preferatele mele! 
Dansând pentru viaţă!
16 Iul 2011 69 comentarii
Negreşit viaţa ne afectează şi ne schimbă! Aşa cum negrul atrage toată căldura, aşa şi noi atragem tot felul de situaţii neplăcute pe care trebuie să ştim să le gestionăm!
Şi totuşi, cu puţin optimism, putem să fim albul care ţine la distanţă dezastrele care zguduie sufletul!
Cu un zâmbet pe care ni-l dăruim, cu un moment de respiro pe care ni-l acordăm, cu o oarecare ignoranţă faţă de mojicia unor oameni, putem să trăim!
Uneori nu trebuie să acceptăm viaţa aşa cum este ea! Uneori se aşteaptă de la noi să o facem mai bună, fiind blânzi, iubitori şi îmbrăcând o armură care să respingă răutatea lumii! Oricum, întâi de toate trebuie să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne facă El viaţa mai bună!
La fel cum foamea vine mâncând, aşa şi fericirea vine căutând-o! Eu am pornit în căutarea ei, dansând pentru viaţă!
Despre ei
14 Iul 2011 33 comentarii
in Uncategorized Etichete:Albă-ca-Zăpada, baieti, Cenusareasa, fete, Frumoasa din Pădurea Adormită, gabriela elena, imaginatie, Justin Bieber, Lee Stafford, printese, printi, Rapunzel, Redbull, Scufiţa Roşie, umor
În majoritatea basmelor sau poveştilor prinţesele au un nume, pe când prinţii ori sunt numiţi “Făt-Frumos”, ori nu sunt numiţi nicicum; foarte rar au şi ei, săracii, un nume.
Acest articol are rolul de a ne destinde puţin, provocându-ne să ne folosim imaginaţia pentru a da un nume prinţilor în funcţie de prinţesele lor. Deci, să începem!
M-am gândit puţin la câteva prinţese celebre şi iată că vi le prezint şi vouă împreună cu prinţii lor, cărora le voi da eu un nume:
1. Albă-ca-Zăpada: o fată delicată, “o copilă cu faţa albă ca zăpada, cu buzele roşii ca sângele şi cu părul negru ca abanosul”. Această prinţesă se zvoneşte că s-ar fi îndrăgostit de unul dintre pitici, şi anume de Mutulică, dar când a sosit prinţul, văzându-l frumos şi pe deasupra şi sărutând-o, a fost uimită. La urma urmei, nu trebuie decât să fii pe jumătate moartă şi cu un măr înţepenit în gât ca să fii sărutată de un prinţ. Atracţia e fatală! 
Aşa, deci având în vedere paliditatea frumoasei domnişoare, aş spune că…3,2,1… numele prinţului ei este Casper. Doar această fantomă prietenoasă nu ar avea nimic împotriva ideii de a săruta o persoană decedată, ba chiar s-ar oferi voluntar pentru această “misiune” de salvare. 
2. Cenuşăreasa: prezenţă feminină cu un caracter deosebit, care în final trădează aparenţele atât de înşelătoare. Deşi trăind o viaţă atât de necruţătoare, soarele răsare şi pentru ea în toată splendoarea lui. Totuşi, cenuşa nu poate fi strânsă uşor decât cu o mătură, deci numele prinţului ar putea fi Măturică: un tânăr care pentru a-şi putea însuşi anumite valori morale, este posibil să fi lucrat part-time la soba palatului, unde a înţeles tipul îndatoririlor unui om de rând. Aurul se curăţa doar în foc! Prinţul s-a desăvârşit lângă sobă, unde a văzut cum focul mistuie şi lasă în urma lui cenuşa. Aşa a putut înţelege de ce necazuri a fost mistuită Cenuşăreasa, şi numai privind mult timp la culoarea gri a cenuşei şi-a putut da seama când a descoperit o comoară-condurul de cristal- care i-a adus bogăţia iubirii.
3. Frumoasa din Pădurea Adormită: în cazul acesta, problema este mai delicată. Tânăra este narcoleptică. Doarme mult şi uită să se mai trezească. Cu toate acestea, având o decepţie în dragoste cu mult timp în urmă, a decis ca în plus să se “îndoape” şi cu somnifere, Extraveral şi alte extracte pe bază de valeriană, ca să fie sigură că se va trezi rar. Singura ei şansă este să fie trezită de un sărut pasionalo-animalic, un sărut energizant din partea iubitului ei prinţ, Redbull.
4. Rapunzel: această prinţesă nu s-a mai tuns de mult timp. După felul în care este descrisă în basm aş zice că a început să-i crească părul încă dinainte de a se naşte. Din cauza lungimii părului i se asimilează vitaminele în corp mult mai greu, deci este slăbită şi incapabilă de a coborî singură din turn. Sau joacă un teatru ieftin?
Din câte îmi şopteşte în cască imaginaţia, fata a întâlnit mulţi cowboy care şi-au bătut joc de ea, făcând din părul ei lasouri, deci a decis să se încăpăţâneze şi să întoarcă spatele tuturor bărbaţilor neciopliţi. Deci cred ca prinţul ei este un mega-hair-stylist- Lee Stafford- care a ajutat-o în privinţa coafurii, dar lucrând el tenace la remedierea problemei, tăind din greu părul, fără să-şi dea seama a ajus accidental la inima fetei la care foarfecele s-au oprit.
5. Scufiţa Roşie: nu este o prinţesă şi nici n-ar putea fi. Pasiunile ei includ iubirea de bunici, dialogurile inutile cu lupii şi curieratul rapid. Totuşi, sfârşitul fericit îl constituie faptul că atât ea cât şi bunicuţa scapa basma curată!
Pentru că este minoră, este de prisos să menţionăm vreun tânăr flăcău, dar cred din tot sufletul că îl adoră pe Justin Bieber. Toţi picii îl adoră!
Acestea fiind zise, urmez modelul Frumoasei din Pădurea Adormită şi mă duc la culcare! Mâine dimineaţă mă trezeşte alarma de la mobil, deci nu e nevoie de nici un prinţ să mă pupe!
Noapte bună!
În laminorul verii
12 Iul 2011 53 comentarii
in Uncategorized Etichete:apa, apartament, bloc, bronz, cald, canicula, fantana arteziana, fericire, gabriela elena, garsoniera, gheata, laminor, oameni, organe, raci, sarut, sauna, sticla, suc, umbra, umor, vacanta, vara, veselie
Este cald, foarte cald! Parcă însuşi Soarele a căzut pe Pământ, iar acum ne topim: în apartamente, pe plaje sau la serviciu. Sticla cu apă se încălzeşte prea repede, la fel ca vechiul procesor Intel Pentium I, şi parcă toate organele se dilată în noi, la fel ca şi componentele celui mai prost lap-top posibil.
Deja începem să vedem pe strada oameni care vin de la bronzat, roşii ca racii, decojiţi sau pur şi simplu prea tuciurii. Toţi se “bronzează” în aşa fel încât să ne fie frică de o posibilă îmbrăţişare şi să avem impresia că la cea mai mică atingere se vor transforma în cenuşă. Va trebui să umblăm cu urnele la noi!
Cine a spus că la bloc nu poţi avea saună? Prostii… O poţi avea chiar în garsoniera sau în apartamentul tău şi este naturală. Păcat este că odată fiind pornită nu mai poate fi oprită decât pe la sfârşitul lui septembrie.
Aşa e vara: îşi face de cap! De exemplu: să zicem că mergem la un suc şi-l comandăm cu gheaţă. Deşi în România se obişnuieşte ca într-un pahar de răcoritoare să avem mai multă gheaţă decât suc, până ni se aduce comanda la masă, gheaţa s-a topit deja, în aşa fel încât urmează să bem doar o simplă apa aromată.
Oamenii transpiră (şi grav e când nici nu se spăla), bătrânii leşină prin fântânile arteziene, iar sistemul nervos se încinge. Mai sunt unii care se sărută la umbră… Oricum, în cazul acestora cred că nu ei s-au aşezat la umbră, ci umbra s-a aşezat peste ei, fiind foarte preocupaţi de ceea ce fac…
Cu toate acestea, lumea pare să fie fericită! E vară, deci poţi umbla “senza giacca e cravatta”, ceea ce înseamnă economie la porţiunile de pe corp acoperite de textilă. Măcar atâta economie putem face şi noi pentru România!
Să aveţi o vară frumoasă! Eu deocamdată mă “delectez” cu admiterea!
Efecte secundare ale caniculei:
Misiune imposibilă: misiune îndeplinită!
04 Iul 2011 129 comentarii
in Uncategorized Etichete:"examenul maturităţii", ajutor, Bacalaureat 2011, bacalaureat francofon, Dumnezeu, elev olimpic, examene, facultate, facultatea de Psihologie, fericitre, gabriela elena, judet, liceu, mandrie, mirobolant, misiune, odihna, profilul ştiinţe ale naturii, stres, studentie
Gata! 
Mirobolantul BAC a fost luat cu brio, trecând prin mult stres specific examenelor şi încărcându-mă cu multă oboseală. În plus, am promovat şi un Bacalaureat francofon. Deci, gaudeamus igitur!
Am terminat profilul mate-fizică/ştiinţe ale naturii, cu premiul III, la cel mai bun liceu din judeţ. Am fost un elev olimpic, m-am descurcat admirabil atât în liceu (fără să copiez) cât şi la BAC şi o spun cu mândrie!
Următoarea etapă o constituie înscrierea la facultatea de Psihologie (nu spun din ce oraş din motive de securitate ).
Oricum, eu sunt foarte mulţumită de rezultatul avut la “examenul maturităţii” şi sunt extrem de fericită! Vă mulţumesc tuturor pentru suportul vostru şi vă urez ca tot ceea ce faceţi să vă împlinească!
Studenţie, vin! Odihnă, vino tu la mine! The show must go on!
What people say...