O altă poveste…
13 Iun 2011 43 comentarii
Se lăsă toamna în vara inimii tale şi totul se ofileşte, până şi miracolul în care credeai. Ai ales să-ţi închizi ochii pentru a nu mai privi cum se schimbă anotimpurile…
Eşti întemniţată într-un corset care te strânge mult prea tare şi inima ta nu mai are putere să mai bată. Strasuri lucesc în lumini necunoscute şi voalurile rochiei îţi sunt colivie: caravana care te poartă de colo-colo într-o lume în care nu-ţi doreşti să trăieşti, pentru că nu ţi se potriveşte.
Oglinda aurită din cameră priveşte cum lacrimi îţi curg şuvoi pe faţă, pe gât, pe piept pentru că nu eşti tu în acea rochie care doar te ascunde, deşi arăţi superb.
Eşti fata care doreşte să alerge, dar mereu se împiedică într-un material inutil. Tu vrei să fii mai mult decât o icoană la care să privească alţii: tu vrei să faci ceva. Nu te laşi cucerită de şiraguri de perle pentru că singura perlă adevărată este iubirea ta. În inima ta aurul bunătăţii murmură, deşi ţi-ai dori să poată să cânte întregii lumi…
Orice fată iubeşte strălucirea, dar nu orice strălucire te încununează cu laurii virtuţii. Şi tu iubeşti strălucirea, dar o iubeşti pe aceea care îţi sparge pieptul zi de zi şi aşterne zâmbetul pe chipurile multora.
Sfâşie-ţi teama de a te elibera şi lasă în urma lanţurile care te sugrumă! Cheia lacătului eşti chiar tu. Crede şi vei putea păşi în lumea în care este nevoie de tine: în lumea reală!
Iun 13, 2011 @ 23:57:58
Un indemn minunat rostit cu tarie. E un mod de a ne trezi din vis pentru a pasi in sfera realitatii. Insa vrem intotdeauna sa vedem realitatea in dauna visului?
Dincolo de vis e doar un pas pe care il putem face doar daca vrem cu adevarat. Si totul depinde de noi.
Frumoasa poveste, sunt impresionat ca de fiecare data. Seara minunata!
Iun 19, 2011 @ 08:54:02
De multe ori dorim sa nu vedem realitatea ci visul sa devina realitate.
Multumesc, Tudor, pentru ganduri.
Iun 14, 2011 @ 12:35:49
E atat de grea asumarea aceasta, a propriei identitati in raport cu ceilalti, cu lumea de afara, dar e, din fericire pentru noi, indispensabila
O saptamana faina sa ai!
Iun 19, 2011 @ 09:02:20
Multumes, Teo!
Lumea de afara are nevoie de noi, asa cum suntem sau ne dorim sa fim.
Iun 14, 2011 @ 14:13:06
Un idemn intelept nu numai pentru tineri.
Iun 19, 2011 @ 09:03:09
Un indemn pentru viata…
Iun 14, 2011 @ 14:21:40
frumoasa si plina de virtute e alegerea ta pe care o exprimi liber si netagaduit!
fii invingatoare la capatul deselor incercari prin care ne e menit a trece si cu inima impacata de bucuria optiunii asumate sa poti inlantui si pe altii cu care interactionezi in siragul iluminarii acesteia! Bine pe mai departe!
Iun 19, 2011 @ 09:05:12
Citite acum, intr-o zi de duminica, cele scrise de tine capata o lumina aparte. Multumesc.
Iun 15, 2011 @ 10:11:46
Și toamna știe poeme!!
p.s. astăzi ne jucăm, este miercuri-
http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/06/cine-rade-la-urma.html
Iun 19, 2011 @ 09:14:47
Voi trece sa vad, Gina.
Eu am cam ramas cu restante la comentarii si vizite; chiar si postari…
Iun 15, 2011 @ 10:15:23
O altă poveste…frumoasă, vie, autentică “care îţi sparge pieptul zi de zi şi aşterne zâmbetul pe chipurile multora”.
Ca un fapt comun / aparţine multora si totuşi atat de individualizat.
Iun 19, 2011 @ 09:17:09
Ne facem “vinovati” de a fi unici.
Iun 15, 2011 @ 21:59:22
Eu mă întreb câte din ce scrii tu, au o sursă de inspirație din viața reală și câte sunt doar imaginație
Iun 19, 2011 @ 09:19:42
Deci, asa…te intrebi…
Iun 20, 2011 @ 12:10:28
Și răspunsul care e?
)
Iun 16, 2011 @ 13:00:30
Buna, Gabi! Foarte frumoasa povestea pe randurile careia m-ai purtat cateva secunde bune. Ce pot sa iti urez este sa nu apara niciodata lanturile care sa se aseze peste inima ta. Ea sa ramana mereu libera sa iubeasca si sa ofere iubire.
O zi cat mai frumoasa si cat mai plina de povesti!
Iun 19, 2011 @ 09:23:45
Multumesc pentru cuvintele care intotdeauna au un mesaj precis, Marin.
Secundele mi-au dat de gandit.
Iun 17, 2011 @ 01:38:23
Iun 19, 2011 @ 09:25:43
Multumesc pentru aceste piese cantate de Nana Mouskouri. Recunosc faptul ca nu prea am ascultat-o.
Iun 20, 2011 @ 00:17:15
Cu placere!
Iun 17, 2011 @ 04:13:52
Si daca ai zis:
“Oglinda aurită din cameră priveşte cum lacrimi îţi curg şuvoi pe faţă, pe gât, pe piept pentru că nu eşti tu în acea rochie care doar te ascunde, deşi arăţi superb.”
DAR:
“Nu te laşi cucerită de şiraguri de perle pentru că singura perlă adevărată este iubirea ta. În inima ta aurul bunătăţii murmură, deşi ţi-ai dori să poată să cânte întregii lumi…”
ATUNCI…: