Ce poţi dărui?
19 Iun 2011 134 comentarii
UPDATE:
Deşi nu v-am mai vizitat blogurile, nu am mai postat nimic, iar la comentarii nu am răspuns, VĂ MULŢUMESC PENTRU CĂ-MI SUNTEŢI ALĂTURI în această perioadă, tensionată pentru mine!
Gândurile voastre, cuvintele de încurajare, glumele, îmi aduc bucurie când citesc comentariile. Este bine să ştii că undeva, cineva are un gând bun pentru tine. Chiar şi ping-urile sunt o dovadă de prietenie. 
Până voi reveni, după ce totul va trece, blogul meu va fi pentru voi, prin articolele scrise de mine, aceeaşi gazdă bună şi primitoare, pentru cei care se simt bine aici!
Poţi dărui totul atunci când fiecare atom din tine este generos. Poţi lăsa inima la dospit şi cât ai clipi ea va creşte în tine. Apoi poţi să o laşi să se rumenească bine în cuptorul iubirii şi când va fi gata, o vei putea dărui. Dar cui? Către cine îţi vei întinde mâinile? Pe cine vei face fericit?
Dacă încă mai crezi că pentru a putea vedea cerul senin trebuie să duci o luptă crâncenă cu norii învrăjbiţi, nu te teme! Norii sunt doar fum, iar cerul va continua să agaţe lumina de raze. Către el este drum de-o mână întinsă-n aşteptare, de un braţ ce se îmbată în zare. Toate sunt aproape unele de altele şi toate sunt aproape de tine, deci nu ezita să sari şi să prinzi minunea, iar apoi să o împarţi şi cu alţii!
Ce poţi dărui? Dăruieşte tot ce ai şi vei avea totul! 
PS: De mâine într-o săptămână încep BAC-ul, aşa că, vă rog: ŢINEŢI PUMNII STRÂNŞI BINE DE TOT!
O altă poveste…
13 Iun 2011 43 comentarii
Se lăsă toamna în vara inimii tale şi totul se ofileşte, până şi miracolul în care credeai. Ai ales să-ţi închizi ochii pentru a nu mai privi cum se schimbă anotimpurile…
Eşti întemniţată într-un corset care te strânge mult prea tare şi inima ta nu mai are putere să mai bată. Strasuri lucesc în lumini necunoscute şi voalurile rochiei îţi sunt colivie: caravana care te poartă de colo-colo într-o lume în care nu-ţi doreşti să trăieşti, pentru că nu ţi se potriveşte.
Oglinda aurită din cameră priveşte cum lacrimi îţi curg şuvoi pe faţă, pe gât, pe piept pentru că nu eşti tu în acea rochie care doar te ascunde, deşi arăţi superb.
Eşti fata care doreşte să alerge, dar mereu se împiedică într-un material inutil. Tu vrei să fii mai mult decât o icoană la care să privească alţii: tu vrei să faci ceva. Nu te laşi cucerită de şiraguri de perle pentru că singura perlă adevărată este iubirea ta. În inima ta aurul bunătăţii murmură, deşi ţi-ai dori să poată să cânte întregii lumi…
Orice fată iubeşte strălucirea, dar nu orice strălucire te încununează cu laurii virtuţii. Şi tu iubeşti strălucirea, dar o iubeşti pe aceea care îţi sparge pieptul zi de zi şi aşterne zâmbetul pe chipurile multora.
Sfâşie-ţi teama de a te elibera şi lasă în urma lanţurile care te sugrumă! Cheia lacătului eşti chiar tu. Crede şi vei putea păşi în lumea în care este nevoie de tine: în lumea reală!
Orice cale îşi are povestea ei
07 Iun 2011 103 comentarii
in Uncategorized Etichete:alegere, banal, cale, capitol, carte, conflict, copilarie, dreapta, drum, duşmani, filozofie, gabriela elena, ideal, imaginatie, inima, literatura, matur, minuni, mister, personaje, popas, poveste, proza scurta, realizări, răspântie, stânga, tot înainte, tragic, trist, tutelă, vesel, viata, vis
Este surprinzător când afli că de fapt atunci când eşti mic îţi este mai uşor să alegi o cale decât atunci când eşti matur. Când încă eşti sub tutela copilăriei, imaginaţia îţi alege Calea dintre căi, iar visul îi dă curaj inimii mici ca să păşească. Şi totusi, calea ti-a fost aleasa dinainte…
Pe măsură ce creştem, ne aflăm din ce în ce mai des la răspântie de drumuri, confruntându-ne mai tot timpul cu întrebarea: “încotro?”. Dreapta şi stânga ni se par cei mai haini duşmani, drumul drept fiind doar un ideal la care nu renunţăm.
De multe ori ne-am dori să ne întoarcem din drum, însă până să ajungem la locul unde să facem stânga împrejur, noi mergem tot înainte. Viaţa este atât de complicată, dar ce roman bun nu dezvoltă un conflict puternic şi ce poveste nu aminteşte de minuni?
Da, indiferent de calea pe care o urmăm în viaţă, ne este descoperită o poveste: tristă sau veselă, lungă sau scurtă, misterioasă, tragică, sau pur şi simplu banală. Ce este cert este faptul că la un moment dat facem un popas pe drumul nostru şi ne întoarcem o clipă la momentul în care primul pas a fost făcut şi prima pagină a cărţii a fost dată la o parte. Atunci poate ni se pare că trăim imposibilul şi totuşi, ÎL TRĂIM!
Viaţa este povestea în care personajele descoperă alte poveşti şi au dreptul şi puterea să aleagă, iar fiecare alegere înseamnă un nou capitol…
Totuşi, una dintre cele mai mari realizări ale unui personaj este aceea de a înţelege povestea altuia, în propria lui poveste.
Parfumul inocenţei
04 Iun 2011 63 comentarii
in Uncategorized Etichete:ambalaj, armonie, bani, binecuvantare, deseuri, Dumnezeu, fotografie, gabriela elena, groapa de gunoi, inima, inocenta, intelepciune, literatura, maturizare, oameni, odihna, pace, parfum, perfectiune, proza scurta, puritate, regret, sclipire, sentiment, stapan, suflet, timp
Ce aş putea spune despre parfumul inocenţei? Parfumul este însăşi inocenţa…
Inocenţa nu se pierde datorită trecerii timpului, datorită maturizării, aşa cum poate cred unii. Inocenţa nu poate fi decât înlăturată, înlocuită de bună voie.
Şi dacă această sclipire pe care Dumnezeu a lăsat-o în noi ca să ne îndrume inima pe căi mai netede, pe care se aşterne cu bucurie pacea, armonia, este înlăturată? Ce se poate naşte în locul ei? Odată ce am înlăturat o binecuvântare, ar fi absolut absurd să ne dorim să sădim în locul acesteia o alta, din două motive: pentru că omul nu poate sădi binecuvântări, ci numai bunătatea lui Dumnezeu revărsata în noi, şi pentru că atunci când înlături ceva, faci acest lucru pentru că simţi că nu ai nevoie de acel “ceva” în viaţa ta. Ulterior poate exista sentimentul de regret, dar poate nu şi şansa de a redobândi ce ai îndepărtat.
Inocenţa înseamnă puritate. Inocenţa nu poate fi surprinsă într-o fotografie prin intermediul unui model cu o privire cristalină care se străduieşte, pentru câţiva bani, să ne sugereze o stare de beatitudine sufletească, în timp ce în spatele acelei fotografii se ascunde haos.
Este ca şi cum ai face o vizită la groapa de gunoi şi ai observa printre deşeuri, ambalajul unei gustări care îţi place. Acel ambalaj doar aminteşte de acea gustare, dar în fond, este doar o pungă goală: gunoi printre gunoaie. Nici măcar dacă acel ambalaj ar conţine într-adevăr acea gustare nu ai putea să o mănânci tocmai la “pubela orasului”. Te respecţi prea mult pentru a mânca de la groapa de gunoi (chiar dacă ar fi loc de pelerinaj 
), riscând să te infectezi, nu?
Inocenţa o porţi cu tine peste tot, pentru totdeauna, dacă te-ai îndrăgostit de ea.
Inocenţa reprezintă înţelepciunea de a nu-ţi vinde sufletul nici chiar atunci când ţi se spune că toate au un preţ. Inocenţa înseamnă să poţi trăi într-o lume imperfectă, păstrând perfecţiunea sufletului intactă. Noi suntem doar păzitorii umani ai sufletului: stăpânul de drept este Cel care a plătit Preţul.
Inocenţa înseamnă puterea de a trăi printre oameni care acceptă compromisul, dar tu să rămâi necompromis. Să fii inocent nu înseamnă să fii slab de înger, ci înseamnă să fii un înger puternic.
Nu oricine poate fi inocent cu adevărat, pentru că inocenţa nu se poate odihni în oricine. Parfumul inocenţei este dăruit de Dumnezeu tuturor oamenilor, dar nu toţi îl şi păstrează.
Tema Parfumul inocenţei, un episod din seria Poveştii parfumate de sâmbătă, a fost propusă de Cati Lupaşcu.
Au mai scris bucurandu-se de acesta tema: Mirela, mama Poveştii parfumate de sâmbătă , Gina, Danielle, Vero, Gabi,
Lumea Coca-Cola
02 Iun 2011 85 comentarii
De mică am fost pasionată de tot ceea ce înseamnă Coca-Cola. Aceasta băutură îmi aduce aminte de copilărie şi… de Bucureşti. Un timp mi-a plăcut chiar să beau acest suc, dar apoi, aflând despre efectele sale nocive asupra sistemului digestiv, mai ales al oamenilor care suferă de hiperaciditate sau de gastroesofagita de reflux şi experimentând personal aceste efecte secundare, am decis să rămân doar la “pasiunea vizuală”, la a colecţiona imagini cu cele mai frumoase figuri umane care au făcut reclamă brand-ului, din cele mai vechi timpuri. Aici nu includ şi ursuleţii polari, caravanele Coca-Cola sau alte personaje caracteristice brand-ului cu pricina.
Am avut ocazia ca în Canada să vizitez un mini-muzeu al sticlelor Coca-Cola. Am admirat îndelung fiecare design al sticlelor, cele expuse fiind din anii 1800 şi până în prezent, inclusiv cele de colecţie.
Am aflat că aceasta băutură a fost creată în Atlanta, Georgia, și este denumită simplu, Coke. A fost gândită ca un tratament în domeniul medicinei, a fost inventată la sfârșitul secolului XIX de John Pemberton, iar mai târziu a fost cumpărată de omul de afaceri Aşa Griggs Candler, care a dat-o spre vânzare.
Aroma distinctivă de “cola” provine în principal din amestecul de zahăr, ulei de portocală, ulei de lămâie și vanilie, restul ingredientelor având doar contribuții minore. Firma producătoare, Coca-Cola Corporation, este cel mai mare consumator de extract natural de vanilie din lume. În prezent, Coca-Cola este cea mai consumată băutură răcoritoare din lume.
Prima rețetă Coca-Cola a fost inventată în Columbus, Georgia, inițial ca un cocawine numit Pemberton’s French Wine Coca în 1885. El se poate să fi fost inspirat de succesul formidabil al cocawine-ului creat de europeanul Angelo Mariani, Vin Mariani.
Primele vânzări au fost la Jacob’s Farmacy din Atlanta, Georgia, pe 8 mai 1886. A fost vândută inițial ca un medicament brevetat pentru cinci cenți. Pemberton a susținut că băutura Coca-Cola a vindecat multe boli, inclusiv dependența de morfină, dispepsia, neurastenia, durerile de cap și impotența.
Pemberton a publicat prima reclamă pentru băutură pe 29 mai a aceluiași an, în “Atlanta Journal”.
În primele opt luni doar nouă băuturi au fost vândute zilnic.
În 1888 au existat pe piață trei versiuni de Coca-Cola vândute separat de trei firme.
Astfel, Griggs Candler a preluat compania lui Pemberton în 1887 și a încorporat-o în 1888 în “Coca Cola Company”. În același an, din cauza dependenței de morfină, Pemberton își vinde drepturile a doua oară altor patru afaceriști: J.C. Mayfield, A.O. Murphey, C.O. Mullahy și E.H. Bloodworth. În același timp, fiul alcoolic al lui Pemberton, Charley Pemberton a început să vândă propria versiune a produsului.
Coca-Cola a fost vândută în sticle, pentru prima dată pe 12 martie 1894. Cutiile de Coke au apărut pentru prima dată în 1955.
Prima îmbuteliere de Coca-Cola a avut loc în Vicksburg, Mississippi, la “Biedenharn Candy Company” în 1891. Proprietarul acesteia era Joseph A. Biedenharn. Sticlele originale au fost sticlele Biedenharn, foarte diferite de modelul „hobble-skirt” de mai târziu care este acum atât de familiar. [Wikipedia]
Reclamele Coca-Cola, fie ele televizate sau prezentate doar prin intermediul posterelor comerciale, s-au încadrat într-un tipar unic, urmărind mereu evidenţierea fericirii, a bucuriei de a trăi, a plăcerii de a avea o companie agreabilă şi a unui cadru luxos, romantic sau relaxant precum cel al unui picnic, al plajei sau cel familial. Aceste reclame au promovat preponderent senzualitatea şi inocenţa feminină, eleganţa, dar şi frumuseţea simplităţii şi forţa masculinităţii. Şi să nu uităm: fiecare aspect plăcut al vieţii prezentat în aceste reclame a fost gândit meticulos şi a fost bineînţeles dorit a se crede că a fost îmbunătăţit, dacă nu chiar datorat băuturii Coca-Cola. Doar acesta este rolul unei reclame, nu? În cazul acesta, concluzia este clară: “Beţi Coca-Cola! Este pentru toţi!”.
Mai jos, vă prezint câteva figuri feminine si masculine care au apărut în reclamele vechi ale brand-ului, câteva sticle/doze de Coca-Cola vechi şi un slide show care conţine o parte din colecţia mea de imagini cu Coca-Cola, gândindu-mă că v-ar delecta.
Figuri
Sticle/Doze Coca-Cola
This slideshow requires JavaScript.
Imnul Coca-Cola
What people say...