Rhema Marvanne – Tatăl nostru


Am ales să creionez în acest articol, portretul micuţei  texane, Rhema Marvanne, fetiţa care m-a impresionat prin vocea sa – har divin- care face ca sufletul ei să vorbească o limbă înţeleasă de toţi: cea  a armoniei, a dragostei, a divinului.

Povestea începe odată cu naşterea ei,  în 15 septembrie 2002, într-o familie fericită: compozitoarea şi cântăreaţa Wendi Marvanne Voraritskul fiindu-i mamă, iar Teton Voraritskul, tată.

Când Rhema avea doar trei ani, mamei i-a fost stabilit diagnosticul de cancer ovarian, stadiu avansat. Talentul i s-a cizelat deci în suferinţă, alături de mămica ei care trecea prin cele mai grele chinuri: operaţie, numeroase tratamente chimioterapice, durere…

Sensibilitatea, emoţia, vibrato-ul profund al vocii, intonaţia, expresia feţei atunci când cântă, au originea, cred,  în acei ani în care sufletul şi mintea ei s-au maturizat direct proporţional cu talentul , alături de mama ei, dăruindu-şi una alteia dragoste până în ultima clipă.

Părinţii nu i-au ascuns acest episod dureros al vieţii, tocmai pentru a deveni puternică, pentru a cunoaşte viaţa aşa cum este ea, cu bucurii, dar şi cu durere şi lacrimi. În tot timpul suferinţei, Wendi nu s-a plâns de boală şi durerile  ei, ci  s-a dovedit a fi o mamă credincioasă şi puternică, de-a lungul luptei cu ravagiile durerii, încurajându-i şi pe alţii, crezând şi iubindu-L pe Dumnezeu până la sfârşit. Nu s-a plâns şi nici nu s-a revoltat  împotriva lui Dumnezeu punând întrebările care nouă pot să ni se pară fireşti: “de ce?”, “de ce eu?”

Întrebată fiind cum o ajută, la doar câţiva anişori, pe mama ei, răspunsul Rhemei uimeşte şi ne dă o lecţie de înţelepciune, echilibru, răbdare, bunătate, dragoste faţă de Dumnezeu,  chiar dacă răspunsul rugăciunilor ei nu a fost cel aşteptat. Ea spune: “O ţineam de mână pe mama, rugându-mă lui Dumnezeu să nu mai sufere, să o vindece, îi zâmbeam, îi spuneam că totul va fi OK, făceam totul ca să o fac să se simtă bine.”

În ultimele luni a fost îngrijită doar de soţul şi de fiica ei, care era tot timpul lângă patul mamei. S-a stins după trei ani de la diagnosticare, la 36 de ani, în 8 noiembrie 2008. ” Stăteam chiar lângă ea”, ne spune Rhema, amintindu-şi ultimele clipe din viaţa mamei, apoi “tati a venit şi el şi amândoi am văzut când şi-a dat ultima suflare.”

După moartea mamei, la doar 6 anişori, tatăl o învaţă cântecul  favorit al mamei, gospelul “Măreţul har” şi doar pentru prieteni, la început, postează pe internet filmarea, ca un tată mândru de fetiţa lui, dar fără să conştientizeze talentul ei de excepţie.

La  scurt timp, Rhema devine revelaţia muzicii gospel în America, devenind cunoscută datorită înregistrărilor postate pe YouTube de tatăl său, care au fost ascultate pană acum de peste 20 milioane de persoane. La un an de la postarea pe YouTube, scoate două albume, unul dintre ele fiind numit “Toate anotimpurile”, acesta constituind un frumos omagiu adus legendelor muzicii, Mariah Carey şi Elvis Presley, iar în luna mai a acestui an, va fi lansat cel de-al treilea album al ei, “Crede!”
Rhema Marvanne reinterpretează senzaţional piesele “The Prayer” (Celine Dion) si “I Love The Lord” (Whitney Houston).

Va aparea in filmul “Machine Gun Preacher”, alături de actorul Gerald Butler.

Referitor la vocea ei şi la muzica gospel îndrăgită de mamă,  iar acum şi de ea, Rhema spune: “Cred că am vocea ei.”, “o simt aproape atunci când cânt”, “cred că muzica gospel poate atinge inimile oamenilor; poate că astfel pot să schimb  inimile rele ale multor oameni.”

Acest ultim video,  descoperit de mine cu mult timp în urmă, pe YouTube, este şi cel care mi-a atras atenţia asupra sufletului şi talentului acestei fetiţe, asupra emoţionantei lecţii de viaţă ce ne este dăruită pentru încurajare şi ca motivare pentru perioade dificile din viaţa noastră.

Da micuţul Cezar Stratan recita aşa de frumos şi sensibil, Tatăl nostru, ascultaţi-o, rog, pe Rhema Marvanne  rostind această rugăciune cu sufletul, cu vocea şi cu toată fiinţa ei binecuvântată!

Documentare si sursa foto:  A I C I

66 comentarii (+add yours?)

  1. Nea Costache
    Apr 30, 2011 @ 06:55:37

    Emotionanta povestea micutei Rhema dar si acest articol scris de tine! Spre rusinea mea, nu stiam nimic despre ea, si iata ca cu ajutorul tau, am descoperit-o si eu. Vocea si cantecele ei vor intra printre preferintele mele muzicale! Multumesc pentru aceasta postare!

    Răspunde

  2. Cati Lupaşcu
    Apr 30, 2011 @ 06:55:59

    In mod normal as spune: “un copil binecuvantat”. Dar avand in vedere povestea ei… Cred ca e prea mult pentru un biet copilas, poate de aceea a si atins aceste performante aproape “dumnezeiesti”.

    Răspunde

  3. Trackback: Ultimul Mitropolit – 16 « Ioan Usca
  4. StropiDeSuflet
    Apr 30, 2011 @ 08:10:37

    De multe ori suferinţa, scoate din om tot ce este mai bun in el, dar parcă pentru un copil este mult prea dureros sa sufere atât de mult. M-a impresionat până la lacrimi atât povestea fetiţei, atât vocea şi modul ei de exprimare, cat şi admirabilul tău mod de a reuşi să redai ceea ce gândeşti şi simţi cu mult mai multă maturitate şi implicare sufletească decât ar putea-o face mulţi alţi tineri de vâîrsta ta. De aceea îmi eşti atât de dragă ! Fii binecuvântată Gabriela-Elena, fată minunată ce eşti!!!

    Răspunde

    • Gabriela Elena
      Mai 02, 2011 @ 18:36:34

      Aurora, ceea ce spui tu are mare pret in ochii mei si ma bucur pentru faptul ca vezi mai departe de cuvinte, citesti printre randuri, deci esti deosebita.
      Fii binecuvantata si tu si ceea ce faci pentru cei mici! :)

      Răspunde

  5. Trackback: intri și ieși … « MesterulManole's Weblog
  6. Trackback: Mituri si adevaruri « Rokssana's Blog
  7. Trackback: Poveste de vis (32) « Teo Negură
  8. Trackback: Traducere – Copacul Spânzuratului « VeroVers
  9. Cristian Lisandru
    Apr 30, 2011 @ 14:54:36

    O poveste cu adevărat emoţionantă. Mărturisesc că nu o ştiam. Mă bucur că am trecut şi am citit. Iar tu ai creionat foarte bine această poveste… Gânduri bune!

    Răspunde

  10. poorbuthonest
    Apr 30, 2011 @ 15:45:54

    Sensibila si emotionanta povestea micutei.
    Dumnezeu a inzestrat-o cu o voce minunata, care sa-i fie calauza si alinare pe drumul vietii, in lipsa mamei.

    Răspunde

    • Gabriela Elena
      Mai 02, 2011 @ 18:58:39

      Vocea ei m-a atras, apoi am dorit sa cunosc cat mai multe despre ea.
      M-a impresionat foarte mult si maturitatea ei de la o varsta atat de frageda si reactia in fata durerii.

      Si eu m-am maturizat foarte repede; la 4-5 ani intr-o discutie cu parintii, argumentam pe puncte ( 4-5 ), raspunsul meu, uimindu-i. :)
      Cred ca aceasta maturizare in gandire, simtire, etc. se intampla acolo unde se vorbeste mult cu cel mic, dandu-i-se informatii despre lucruri, situatii, aproape ca si unui adult. Multi parinti au impresia ca cei mici sunt un fel de mici handicapati care trebuie sa fie ingrijiti si li se vorbeste stalcit ca si cand ar fi niste mici redusi mintal. Daca nu li se da posibilitatea sa-si dezvolte gandirea, parintii si bunicii le fac un mare rau celor mici.
      Bunicul meu, la doar 4 ani, m-a invatat intregul proces tehnologic dintr-un combinat siderurgic, tipurile de nori care exista si multe altele, care sunt foarte interesante pentru cel mic, dezvoltandu-i dorinta de mai multa cunoastere.
      Am facut o paranteza putin cam mare. ;)

      Răspunde

  11. Trackback: SKIN… « androxa
  12. cammely
    Apr 30, 2011 @ 17:24:13

    Uite că defapt copiii nu spun doar “lucruri trăznite”.
    Sinceritatea şi puritatea lor ne emoţionează până la lacrimi.
    “FERICITI CEI CURATI CU INIMA, CA ACEIA VOR VEDEA PE DUMNEZEU.”

    Răspunde

    • Gabriela Elena
      Mai 02, 2011 @ 19:19:25

      Imi place sublinierea acestui aspect, de catre tine! :)

      Da, unii copii spun lucruri intelepte, se comporta demn, rusinand prin felul lor de a fi, atitudinea multor adulti, obisnuiti sa incurajeze in comportamentul copilului doar lucrurile traznite, o gura de alcool, o mica injuratura, un fum de tigara, ca sa se invete… Si li se pare ca au facut ceva nemaipomenit pentru cel mic. Am mai scris despre acest subiect:
      http://gabryellehelen.wordpress.com/2010/03/20/954/

      Răspunde

  13. tu26dor
    Apr 30, 2011 @ 18:36:38

    Impresionant. Mi-a placut mult. Fetita, vocea, povestea ei, povestea ta. Multumesc. Ma bucur ca te-am “descoperit”
    Un sfarsit de saptamana minunat!

    Răspunde

  14. Trackback: straina « Rokssana's Blog
  15. Malli
    Apr 30, 2011 @ 20:20:30

    Nu stiu cum se face ca cei mai talentati sufera/au suferit cel mai mult.
    Asa de triste-s povestile asemanatoare cu cea a micutei…
    Sa ramai fara mama la 6 ani trebuie sa fie cumplit :(

    Răspunde

  16. Trackback: De Armindeni « Mirela Pete. Blog
  17. Trackback: Confuz « Ilarie
  18. Trackback: Cireşica | Caius
  19. Trackback: Francesco Primaticcio (30 aprilie 1504 – 1570), pictor si sculptor manierist italian « my heart to your heart
  20. g1b2i3
    Mai 01, 2011 @ 09:37:04

    Cred ca am citit despre aceasta fetita, de fapt am auzit-o cantand pe youtube.Iti multumim ca ne-ai prezentat-o.Avem nevoie de povesti adevarate despre oameni.

    Răspunde

  21. vacitim
    Mai 01, 2011 @ 10:10:39

    Multumesc, Gabi, pentru frumoasa poveste :)

    E un alt inger care este viu pe acest pamant :)

    Răspunde

    • Gabriela Elena
      Mai 02, 2011 @ 19:42:58

      Mi-a placut mult, n-am mai trecut in articol, ceea ce spune tatal despre fetita lui:
      Rhema “este dulce, buna, grijulie si ceea ce este mai important are un suflet curat, pur“…” multi oameni care se confrunta in prezent cu cancer, suferinte, incercari,… vad speranta si inspiratie in Rhema
      Eu o vad pe Rhema ca pe un supravietuitor al cancerului“, spune tatal si:
      Dumnezeu i-a dat o inima frumoasa si o voce de ingerVocea ei atinge inimile oamenilor:)

      Răspunde

    • Gabriela Elena
      Mai 02, 2011 @ 23:23:48

      Ce mare influenta poate sa aiba asupra semenilor, un suflet mare al unei fetite!

      Răspunde

      • vacitim
        Mai 02, 2011 @ 23:28:32

        Asa este :) Ai perfecta dreptate! Daca am incerca macar sa o ascultam cu adevarat, nu zic sa incercam sa o imitam…cat de multe s-ar schimba in lumea asta :)

        Noapte divina, Gabi!

  22. Trackback: Preț « Marin Toma's Blog
  23. A.H
    Mai 01, 2011 @ 10:59:36

    Nu cred că am citit vreodată un post mai emoționant decît acesta!

    Răspunde

  24. Trackback: Canibalismul emoțional, plăcere mai mult decît păcătoasă! « Recurs la morală
  25. Trackback: Goana dupa aur(ul) Libiei ! « George Valah Blog
  26. World of Solitaire
    Mai 01, 2011 @ 12:33:26

    In semn de recunostinta, intens traita, as comenta:

    Citindu-te, ades ma-ntreb:
    Poate fi viata frumoasa,
    Fara Gabriela-n casa?

    Madi si Onu Blog

    PS:Daca poti, citeste, te rog,postul meu:”9 mai, ziua victoriei asupra suferintei”. Vei intalni emotii si vei trage concluzii asupra simtirii scriiturii tale.

    Răspunde

    • World of Solitaire
      Mai 01, 2011 @ 20:04:54

      @back,
      Postul recomandat, spre lectura, este:”9 mai-Ziua Victoriei Triste.”
      Noapte cu Pace!
      Madi si Onu Blog

      Răspunde

    • Gabriela Elena
      Mai 02, 2011 @ 20:23:10

      Ma simtit vinovata, ca fara sa vreau, am redeschis cartea ta, la fila unde aproape nu se mai poate citi nimic, din cauza lacrimilor si amintirilor dureroase …

      Nu ai gresit cu nimic cand ai spus: “ziua victoriei asupra suferintei”, doar ca a fost o “victorie trista”asupra suferintei.

      Imi pare nespus de rau pentru toata durerea care a fost si a ramas in sufletul tau, prin pierderea mamei, intr-o asemenea grea suferinta!

      Fie ca vocea de inger a Rhemei sa-ti aduca un strop de mangaiere!
      “Dumnezeu i-a dat o inima frumoasa si o voce de inger…Vocea ei atinge inimile oamenilor” spune tatal ei.

      Răspunde

      • World of Solitaire
        Mai 02, 2011 @ 21:01:11

        Gabriela,
        Intocmai…, am vrut să vezi concret, de câtă sensibilitate este bogată făptura ta, deosebită.
        Mulţumesc, în memoria mamei, a oricărei mame!
        Noapte cu Pace!Madi si Onu Blog
        Răspunde

  27. Trackback: Poze emailate – 19 « Link-Ping
  28. Trackback: Când lacrimi curgeau şiroaie pe faţă « Blog de furăciuni 2
  29. Trackback: Beating heart… « androxa
  30. Trackback: Expresul de Zoro* | Gabriela Savitsky
  31. Trackback: Stiri scurte: 02.05.2011 « George Valah Blog
  32. elena marin alexe
    Mai 02, 2011 @ 18:33:44

    Emotionanta fetita cu povestea ei de viata, dar si vocea ei. Postarea ta este extraordinara draga mea Gabriela!
    O seara binecuvantata iti doresc!

    Răspunde

  33. Gabriela Elena
    Mai 02, 2011 @ 22:10:47

    Nuuuu, nu.
    Categori, NU! :P

    Nu “poate fi viata frumoasa,
    Fara Gabriela-n casa”!

    Multumesc frumos, Madi si Onu!

    Răspunde

  34. creve
    Mai 03, 2011 @ 08:06:51

    Are puștoaica o voce incredibilă. Când o să crească lumea o să uite de Mariah Carey :P Norocul lui Mariah e că Rhema cântă doar gospel :P

    Răspunde

  35. Trackback: Cum se pot vinde ceaiuri de plante, fara a contraveni noilor legi UE ! « George Valah Blog
  36. Trackback: Ai apărut tu « Blog de furăciuni 2
  37. teonegura
    Mai 03, 2011 @ 16:45:00

    Nu stiu unde le gasesti, Gabriela, dar sunt minunate bucatelele astea de suflet :)
    Si multumesc pentru vestea despre Gerard Butler, sunt fan declarat, de cand cu Law abiding citizen :P

    Răspunde

    • Gabriela Elena
      Mai 03, 2011 @ 20:00:05

      Iata pentru tine si cate ceva despre filmul pe care-l vom vedea in toamna. :P

      Filmul este o productie Lionsgate si se bazeaza pe o poveste adevarata a lui Sam Childers , interpretat de Gerard Butler, un distribuitor de droguri motociclist care isi dedica viata, in urma schimbarilor religioase din viata lui, ajutarii copiilor sudanezi sa scape din LRA (Lord’s Resistance Army ). Childers fondeaza in sudul Sudanului un sat (Angels of East Africa) pentru copiii salvati de el din LRA.

      Răspunde

  38. ACIDUZZU
    Mai 03, 2011 @ 18:56:43

    Copii deosebiti, se nasc in imprejurari deosebite, traiesc experientele vietii intr-un mod deosebit si sunt meniti (haruiti) pentru misiuni (slujiri) deosebite. In rest, sunt asemenea noua, “muritorilor de rand” pe langa care trece viata in goana nebuna…

    Răspunde

  39. Cocalari si Pitipoance
    Mai 03, 2011 @ 20:05:07

    Felicitari pentru articol! Mi-a placut mult.

    Răspunde

  40. Trackback: Lacrimi-lăcrămioare şi zâmbete-zambile « Gabriela Elena
  41. Trackback: America, stare comparativa ! « George Valah Blog
  42. sufletdefluturas
    Iun 14, 2011 @ 15:51:53

    Sunt profund impresionanta.De ea,de povestea ei.La doar 9 anisori a “trait” mai mult decat altii intr-o viata.Seninatatea cu care vorbeste despre povestea ei ma uimeste.E foarte puternica si cred ca asta numai darul Lui Dumnezeu poate fi.
    Imi plange sufletul pentru ea,desi pe chipul ei nu se vede nicio tulburare de niciun fel,ci mai degraba o pace divina,pe care nu am mai vazut-o la nimeni.
    Cred ca acestea s-au intamplat pentru a se arata Slava Lui Dumnezeu.

    Răspunde

  43. Trackback: Sărbători binecuvântate! « Gabriela Elena
  44. Trackback: “O rază fugită din chaos lumesc” « • Gabriela Elena •

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 64 other followers