Clădim în fragilitatea visului
09 Apr 2011 46 comentarii
in Uncategorized Etichete:a construi, cuvant, fericire, filozofie, flori, fragilitate, Gabriele Elena, imaginatie, implinire, lume, motivare, pamant, rabdare, realitate, somn, vis
Dacă de fiecare dată când te trezeşti din somn ţi-ai putea aminti ceea ce ai visat, probabil până în ziua de azi lumea ta ar fi fost deja construită.
Totuşi, dat fiind faptul că de multe ori visul se pierde în propria lui visare înainte să te trezeşti, lumea ta se construieşte încet-încet, pas cu pas, cu răbdare şi în luptă constantă cu realitatea-napastă- care te pândeşte din ascunsul nevăzutului ei şi îţi sperie visul.
Cu greu aşezi picur de vis peste picur de vis şi anevoios pământul pe care călcăm absoarbe seva imaginaţiei proaspete, răsărind flori din ţărâna aridă a vieţii şi soare din cerul care le mângâie.
Din pieptul viu saltă sentimentul de fericire, de năzuinţa împlinirii… Visul te dezbrăca în somn de zdrenţele de muritor şi te înfăşoară în mantia celui care se joacă cu imposibilul, şi care mai apoi se luptă cu acesta cucerindu-l.
Visul te motivează, realitatea te provoacă. Visul te înarmează, iar lupta se duce pe frontul realităţii. Vom reuşi oare să ieşim victorioşi din această bătălie? Cine va avea de spus ultimul cuvânt?
Apr 09, 2011 @ 21:25:06
Dupa ce am citit articolul tau pot striga ca la scrima: atins. ma declar invins
Ma inscriu oarecum perfect in cele scrise mai sus. Eu nu imi amintesc visele aproape niciodata 
Imi pare ca visul e o calatorie intr-o alta dimensiune…
Apr 10, 2011 @ 11:07:23
Chiar niciodata nu ti-ai amintit?
Aaaa… acum vad ca ai scris “aproape niciodata”, deci sunt si unele pe care le mai ai in gand si la trezire.
Apr 11, 2011 @ 14:03:36
Unele da, mi le amintesc.
Uite un exemplu: sambata noaptea am dormit la parintii mei. In jurul orei unu, am simitit ceva ciudat, inca fiind adormit si apoi am vazut-o pe mama ca vine spre mine. Mi-am dat seama ca probabil aveam vreun cosmar si ca i-am speriat si am vrut sa ii spun sa stea linistit ca sunt treaz, dar nu eram. Asa ca acel “eu sunt” a iesit teribil de fioros si dublat de batutul pieptului cu palma. Apoi m-am trezit usor speriat. Ideea este ca eu nu aveam un cosmar de care sa fiu constient
Apr 11, 2011 @ 21:59:42
De multe ori in subconstientul nostru inmagazinam fara sa ne dam seama multe lucruri, evenimente, trairi, imagini, din timpul zilei, iar noaptea, acestea “isi cam fac de cap” facandu-ne sa ne trezim obositi, poate speriati.
Exista insa si vise in care esti personajul principal al unor frumoase intamplari, care te fac la trezire sa zambesti, sa fii fericit, sa ai energia care parca s-a alimentat din vis.
Poti sa visezi, iar cand te trezesti sa crezi ca ai dormit cateva ore, iar acel somn atat de odihnitor sa nu fii fost decat de 10-15 minute.
Apr 11, 2011 @ 22:52:15
Ca sa fiu sincer, eu nu am experimentat varianta a doua…si nici prea prima prea mult
la mine mai degraba, visurile sunt un fel de batalie in subconstient in cine ce stie ce calatorie oi fie eu 
De foarte multe ori ma trezesc bucuros, fericit, dar fara sa imi amintesc visul
Apr 09, 2011 @ 22:47:01
O scara a cerului sau o spirala a vietii…
Apr 10, 2011 @ 11:08:07
Foarte frumos spus, doar in cateva cuvinte!
Apr 09, 2011 @ 22:50:47
Eu sunt visatorul ciudat caruia-i pare ca atunci cand e treaz de fapt paseste in vis, parc-adormit…
Apr 10, 2011 @ 11:14:31
De multe ori dorim evadarea din realitatea zilelor si ne simtim bine, visatori fiind in lumea aceasta, speciala, care exista, dar nu oricine poate intra in ea, sau daca intra, poate se simte stingher.
Stii ca ma bucura vizita ta, nu?
Apr 09, 2011 @ 23:53:55
Ce ne-am face daca am tine minte toate visele? Cum am construi, mai apoi, visul din realitatea trezirii?
Dar ce ne-am face fara fragmentul din visul de peste noapte?
Suntem victoriosi si-n vis si-n realitate.
Apr 10, 2011 @ 11:15:44
Ce ma bucura acest raspuns al tau:
“Suntem victoriosi si-n vis si-n realitate.”!
Apr 10, 2011 @ 11:47:34
Gabriela,
”, eu simt nevoia sa apelez la cartea Puterea mintii, care incepe cuVisurile , aspecte ale mintii in starea ei de veghe.
Uneori posturile tale,sunt pentru mine,exercitii cerebrale, in a le comenta.Iar daca vacitim, a fost prompt, spunand, ca la scrima: “atins. ma declar invins
Si ma intreb, daca visele de care vorbesti, nu sunt prelungiri ale preocuparilor tale literare, din starea de veghe.Daca da, incep sa deslusesc taina care esti pentru mine.Nu te iscodesc, incerc doar sa inteleg un fenomen.
Madi si Onu
Apr 11, 2011 @ 22:15:12
Nu am citit cartea de care aminteai:”Puterea mintii” de Glenn Bland.
M-ai facut insa curioasa.
Si deci asa… sunt o taina?
Apr 12, 2011 @ 09:03:58
Gabriela,
Asa apari:
O taina, ce-nfioara
Prin prezenta-i rara.
Citeste Bland, spre confirmare
Ca esti noua faptura,
Spre-a sufletului incantare!
In de tine, cautare.
Madi si Onu
Apr 10, 2011 @ 12:08:02
“Visul te dezbrăca în somn de zdrenţele de muritor şi te înfăşoară în mantia celui care se joacă cu imposibilul, şi care mai apoi se luptă cu acesta cucerindu-l”
Întotdeauna am fost cu visele după mine. Chiar şi dacă au existat momente în care unii mi-au spus, surâzători, că sunt un idealist. Nu mi-a păsat. Şi nici nu-mi pasă. Dar, aşa cum îmi place să spun, deşi este paradoxal, mă intitulez un visător pragmatic…
Gânduri bune, Gabriela…
Apr 11, 2011 @ 22:19:04
Si nu gresesti cu nimic fiind intotdeauna cu visele dupa tine.
Ce frumos este sa visezi!
Ce frumos este sa traiesti un vis!
Apr 10, 2011 @ 12:53:36
Are ceva dacă în ultima oră am citit vreo 20 de articole de-ale tale?
Ok. Sper că nu are nimic. De acum înainte te voi citii zilnic și mă voi semna cu aceeași adresă de mail. Și da, numele e real.
Ai grijă de tine :d
Apr 11, 2011 @ 22:22:46
Are, cum sa nu aiba…
Mi-ai daruit mie, bucuria aceluia care stie ca ceea ce scrie este citit si apreciat.
Multumesc, Alex!
Te mai astept sa-mi faci astfel de surprize placute.
Apr 10, 2011 @ 15:06:41
Nu stiu daca e de bine sau nu, inclin sa cred ca nu, insa nu-mi mai amintesc ce visez decat rar, poate si din cauza somnului intrerupt si a senzatiei de oboseala permanenta.
Totusi, imi amintesc cateva vise care m-au marcat pentru toata viata si cateva care s-au repetat.
Apr 11, 2011 @ 22:27:40
Trebuie ca cineva sa-ti spuna la culcare:
“Noapte buna somn usor,
Sapte pureci pe-un picior,
Si sapte pe celalalt,
Sa te traga jos din pat.”
Ai doua variante:
- cazi din pat.
- dormi ca un copilas.
Apr 10, 2011 @ 17:38:40
Asa este: oare ce s-ar intampla daca ne-am tine minte toate visele? Poate nu am mai sti sa apreciem un vis frumos sau poate am trai intre vis si realitate!
O seara placuta!
Apr 11, 2011 @ 22:31:57
Da, chiar, ce ar fi sa nu uitam nimic din ceea ce visam, sau traim?
Cred ca am innebuni!
Apr 10, 2011 @ 20:06:03
De multe ori visul te poartă pe poteci neştiute si prin realizaaaari nesperate..
De cele mai multe ori ţin minte visele..:)
Imbraţişări draga mea Gabry!
Apr 11, 2011 @ 22:34:04
Si eu te imbratisez, Elena, cea care aduna visele-n poezii.
Apr 11, 2011 @ 00:51:51
“Sentimentul fericirii si nazuinta implinirii” e frumos spus. A visa, desigur, inseamna in mod obisnuit ceea ce visezi cand dormi. Numai ca ai putea visa si cu ochii deschisi, nu? Te-ai putea transpune cu ajutorul imaginatiei intr-o alta lume decat cotidianul obisnuit. Cu alte cuvinte ai putea crea ceva. Poti calatorii in felul acesta in timp si spatiu. Spre exemplu, sa facem o calatorie in timp in SUA si sa ne imaginam ca suntem la Chicago, in anii ’40, intr-un local de mare lux. E seara, un clarobscur strabate localul si privim luminile zgarie-norilor. Deodata se aude muzica, care ar fi cam asa:
Fumul de tigara se ridica nepasator, orasul luminat ne zambeste. Miile de luminite ne surad zglobiu.
Sau… hai sa schimbam atmosfera, s-o facem mai antrenanta. Sa presupunem ca ne aflam la un concert! In high-class-ul societatii! Tinuta obligatorie: papion, frac, doamnele cu rochiile cele mai incantatoare, parfumurile cele mai fine si ascultam… :
Sunt multe feluri de a visa si cred ca fiecare viseaza in felul sau. Dar in ceea ce priveste ” a cladi in fragilitatea visului”, mi se pare ca aici totul sta in puterea creatoare a fiecaruia, in capacitatea sa de a crea. Pornind de la un vis (nu neaparat de noapte sau cel pe care l-ai visat cand ai dormit) se poate crea o poezie sublima sau chiar si o opera poetica sublima. Caci de visat, cu totii o facem intr-un fel sau altul, dar de creat o opera de arta sublima, de vis, doar unii dintre noi pot face asta. Si ca sa vezi ca nu bat campii, atunci asculta aceasta superba Reverie a lui Schumann:
Apr 11, 2011 @ 22:43:02
Nu bati campii, deloc!
M-ai mai surprins cu un comentariu care are legatura cu subiectul in cauza:
http://gabryellehelen.wordpress.com/2010/11/29/gladiatorii-secolului-xxi/!
Profund, complet, ai cantat pe toate coardele harpei!