Cum te numeşti?
07 Apr 2011 42 comentarii
in Uncategorized Etichete:chip, fapte, filozofie, gabriela elena, intrebari, nastere, nume, oameni, obisnuinta, suflet
Sursa foto aici
Mă întreb oare cum te numeşti?
Oare numele tău este acela pe care l-ai primit la naştere, este cel pe care ţi-l dai tu sau este cel pe care ţi-l dau faptele tale?
Ce colţ al inimii îl poţi regăsi în numele tău şi în ce literă se ascunde firea ta?
Ţi se potriveşte numele cu chipul? Dar cu sufletul?
Eşti acela care poate răspunde îndreptăţit la strigarea numelui său sau răspunzi din obişnuinţă? Eşti tu oare una cu numele tău?
Oare ai păstrat cu grijă numele pe care l-ai primit înainte de a te naşte, sau te mulţumeşti doar cu un nume de pământean, repetat şi copiat de nenumărate ori în rândul milardelor de oameni?
Indrăgeşti numele pe care îţi place să-l auzi strigat şi la care răspunzi, dar oare te-ai întrebat vreodată dacă acesta este într-adevăr al tău?
Totuşi, oare nu ar trebui să fii atent şi la cei care îţi striga numele? Oare nu intervin şi aceştia puţin în semnificatia numelui tău?
Ţie cine îţi dă numele, iar acesta ce le oferă celor din jur?
Apr 08, 2011 @ 06:02:27
Fara sa fac din aceasta un motiv de parada, am ajuns sa realizez ca numele este ceea ce faci sa mearga mai departe si dupa ce tu nu mai poti sa il porti. Cu cat te straduiesti mai mult, cu atat este mai posibil ca “stafeta” aceasta sa fie una victorioasa…
Apr 10, 2011 @ 10:13:44
Da, prin copii, numele bun daruit prin educatie, merge mai departe. Cred ca aceasta este o adevarata comoara, care se daruieste, daca exista, in cascada peste cei dragi…
Stiu ca tu daruiesti copilului tau, totul.
Apr 08, 2011 @ 08:03:29
http://youtu.be/CLVZgk3EKwE
Apr 10, 2011 @ 10:15:00
Putem face mult haz de “intelepciunea” unora.
Mai 28, 2011 @ 23:37:03
Cind ai un nume strain in alta tara, ramii strain in fata majoritati, cu toate hirtiile de cetatenie pe care le detii in buzunar.
Apr 08, 2011 @ 08:27:16
Foarte adanca si deosebita analiza ta. Eu imi ador numele. Ma cheama ca pe strabunicu meu, astfel incat sunt mandru de al meu nume. Toma Marin e un nume foarte obisnuit la noi, dar mie tot imi place. Il simt parte din mine.
Apr 08, 2011 @ 09:25:20
Tu spui:
Oare ai păstrat cu grijă numele pe care l-ai primit înainte de a te naşte, sau te mulţumeşti doar cu un nume de pământean, repetat şi copiat de nenumărate ori în rândul milardelor de oameni?
Mi-a placut analiza ta.Profunda. Eu ma numesc fiica de Dumnezeu, in primul rand, apoi Elena.
Ganduri frumoase trimit spre tine draga mea, impletite cu pace si har!
Apr 10, 2011 @ 10:19:31
Daca te mandresti cu numele de “fiica de Dumnezeu”, inseamna ca aceasta se vede in respectul, pe care fara sa vrei, il impui celorlalti.
Apr 08, 2011 @ 09:41:35
foarte profund…foarte impresionata sunt….multe intrebari care au nevoie de raspunsuri…sau macar de un timp de reflectie…
Apr 10, 2011 @ 10:21:30
Draga Rokssana, trebuie sa mai meditam, din cand in cand, poate astfel multe lucruri pe care le vedem noi, sau ne sunt aratate de catre altii, aduc schimbari pozitive in viata noastra.
Apr 08, 2011 @ 15:35:40
Te invit pe un blog dedicat Clujului nostru, pentru ca suntem o echipa de patru patrioti locali si nu numai, deoarece avem si colaboratori din alte orase..Apropo, ma aventurez sa invit o scriitoare in devenire ca si colaborator din orasul tau natal! Deocamdata te-am trecut in Blogroll. Speram sa ne faci onoarea!
http://www.clipedecluj.ro/
Apr 12, 2011 @ 22:05:00
Mirela, va felicit pentru frumoasa voastra initiativa!
Din tot ceea ce spuneti se vede ca iubiti Clujul si aceasta va face cinste!
Felicitari!
Iti multumesc pentru onoranta invitatie de a fi colaborator la acest deosebit blog.
Raspunsul meu este afirmativ.
Nu voi putea sa fiu activa insa, decat dupa ce voi termina cu perioada examenelor. Acum ma bucur cand am timp sa mai public pe blogul meu cate un articol si sa nu-mi neglijez prietenii.
Daca ma intelegeti, vom putea sa ne bucuram impreuna si pe acest blog, de aceeasi parte a baricadei.
Cu pretuire si ganduri bune, Gabriela Elena
Apr 08, 2011 @ 16:19:39
“Indrăgeşti numele pe care îţi place să-l auzi strigat şi la care răspunzi, dar oare te-ai întrebat vreodată dacă acesta este într-adevăr al tău?”
Răspunsul este da. Cu toate că – m-am gândit de multe ori – mi-ar fi plăcut să mă cheme şi Alexandru. Însă, dacă ţinem cont de numele de familie, am şi ceva din el…
Gânduri bune la final de săptămână!
Apr 10, 2011 @ 10:24:20
Important este insa faptul ca ai “un nume bun”, care-ti face cinste, Cristian, prin ceea ce esti, simti, daruiesti…
Apr 08, 2011 @ 19:11:00
nu ma mai surprinde faptul ca la tine pe blog gasesc cuvinte atât de frumoase! m-am obisnuit sa vin aici, sa las emotiile si gingasia gândurilor sa ma cuprinda, sa ma-nfior, sa râd, sa lacrimez, sa visez alaturi de tine…
Apr 10, 2011 @ 10:25:42
Carmen, te astept cu mare drag, oricand timpul iti permite!
Apr 08, 2011 @ 20:05:39
La inceput numele meu mi se parea ca se potriveste unui copil si mai putin unui om matur.Iar litera O din numele meu Florin cand se transforma in D -dragoste cand in U -ura.Pentru ca iubesc si urasc la aceeasi intensitate.
Apr 10, 2011 @ 10:29:12
Florin, lasa doar DRAGOSTEA sa creasca in intensitate in inima ta!
Uita ceea ce inseamna URA! Aceasta nu aduce nimic bun cu ea, ci dimpotriva…
Apr 08, 2011 @ 20:11:35
La inceput, nimic nu avea nume. Viata, era una singura cu multe infatisari…Privindu-se pe sine in luciul apei creatura vazu adancimea din spatele chipului . Linistita, se apleca si bau…
Apr 10, 2011 @ 10:31:18
Ce frumos ai prins in cuvinte, momentul in care toate asteptau sa li se dea …un nume!
Apr 08, 2011 @ 20:33:18
Noi romanii, am inceput sa nu ne mai alegem cu grija numele si nici apelativele care tin loc de diminutive. De la astea si pana la nume proprii tiganesti cum ar fi de pilda “Mercedes”, “J.R.” (Ewing…), “Maradona” si altele nu mai e decat un mic pas facut a lene…
Spre deosebire de noi, inca din vremuri imemorabile, evreii isi respecta etimologia numelor proprii si nici azi nu le este rusine de acestea indiferent de semnificatia etimologica reprezentativa pentru temperamentul, caracterul aptitudinile, trasaturile de caracter sau infatisarea fizica…
Lumea onomasticii ebraice moderne este plina de nume proprii ca, de pilda “Isahar”, care inseamna “magar osos” la fel ca pe timpul patriarhului Iacov…
Si nu le este rusine cu acest nume de continutul interpretativ al acestuia…
Noi cu ce ne mandrim ? Nici macar cu nume ca”Pafnutie Avatafului Damian P. Safta”, “Pamfil”, “Amfilofie”, “Marghioala”, “Alupoaia”…
Ne place sa ne numim mai modern, mai americaneste, nume pline de o rezonanta acustica detasata de mioritic…(“Sexy…”, “Nikita din…”, “Fernado de la…”, “Naomi”, alias “Florin” sau (pe)…invers; sau chiar “Gogaie”…)
Oare de ce n-am imprumuta tot “tacamul” ? Adica “Cacaletii din Dos”, “Sperietii din Deal”,”omul de afaceri Arthur Belivaca…”?
Apr 10, 2011 @ 10:33:28
Ne-ai facut sa radem copios, pe seama posibilitatii auzirii unor nume de-a dreptul ciudate, dar am aflat si lucruri interesante legate de numele evreilor.
Apr 08, 2011 @ 23:18:33
M-am intrebat si eu daca numele ma reprezinta, daca mi-ar fi placut alt nume.
Numele meu ma reprezinta si imi place.Ciudat sau nu, si numele de familie pe care l-am luat dupa casatorie a aproape la fel cu numele pe care-l aveam inainte.
uneori spun despre mine ca sunt o gabi.
Apr 10, 2011 @ 10:34:48
Deci ceea ce esti si simti nu poate sa fie decat…GABI.
Frumos!
Este ca si un brand.
Apr 09, 2011 @ 11:14:21
Gabriela,
“Soarbe zeama”, de m-as numi
Parintii, tot i-as pretui
Ca numele-i doar haina,
Ce imi pastreaza taina.
Madi si Onu
Apr 10, 2011 @ 10:53:27
Ha, ha,
!
Tu ai surprins un alt aspect al problemei!
Sa nu uitam insa, ca putem sa pretuim numele dat de parinti, perceput ca si o haina, daca felul celui care o poarta este prin ceea ce face, vorbeste si traieste, un “Soarbe zeama”, acel nume nu mai este relevant.
Apr 10, 2011 @ 06:58:24
Eu imi ador numele si simt ca ma reprezinta; in acelasi timp, recunosc ca nu-mi place sa fiu strigata “Gabi”.
Apr 10, 2011 @ 10:54:50
Ce interesant!
Mamei mele nu ii place sa mi se spuna Gabi, ci Gabriela.
Apr 12, 2011 @ 12:10:24
Eu raman surprinsa daca ma striga careva pe nume. Mai sunt cativa, dar putini. Nici nu poti sa-ti imaginezi cat de bogat este panoul de “diminutive”, sau “surogate” pentru numele MARIA.
Altii il interpreteaza ca insemnand “rebel” sau “multa amaraciune”, in interpretarea latina semnificatia este stea de mare, in acceptiunea egipteana este iubire etc. Semnificatia numelui nu este foarte sigura, dar cel mai semnificativ mi se pare ca Maria este expresia puritatii, fiind purtat de mama lui Iisus Hristos (si am simtit mereu ca asta ma obliga 
).
Oricum ar fi, ma mandresc cu el, imi place MARIA !
Se spune ca provine de la numele ebraic Miryam, insemnand copil dorit.
Apr 12, 2011 @ 18:58:22
Asa cum il simti tu in sufletul tau, are cea mai buna interpretare, MARIA!
Expresie a puritatii care obliga, ma incanta!
Apr 17, 2011 @ 15:16:55
Numele meu face parte integranta din mine, deja – sunt alte cateva nume care-mi plac, dar nu stiu dac-as fi vrut sa le port… Ma gandesc insa, la “adancimea din spatele chipului/numelui” (
) si ma intreb daca e plina de intuneric sau lumina, de minciuna sau adevar, de viata sau Viata… Este si ea parte-mi integranta?
Apr 22, 2011 @ 12:10:50
cat de tare e poza aia.. as vrea si io o sticla de bere de dimensiunea aia
Mai 28, 2011 @ 16:30:14
Sincer,nu conteaza cum te numesti.OM sa fii!