Plus ou moins Napoleon Bonaparte :)
30 Mar 2011 28 comentarii
in Uncategorized Etichete:glume, Napoleon Bonaparte, raliuri, razboaie
Din imaginile de mai sus înţelegem că Napoleon Bonaparte nu s-a ocupat doar de războaie pentru cuceriri teritoriale, ci şi de raliuri. 
Atât la războaiele “pe cal” cât şi “pe motoare” a ieşit învingător….acest lucru până la Waterloo, când Napoleon şi-a dorit să se fi rezumat la raliuri. 
Am nevoie să aud ceea ce inima ta spune despre mine
27 Mar 2011 49 comentarii
in Uncategorized Etichete:aburi, cer, copil, filozofie, frumusete, gabriela elena, imperfect, inima, melodie, ochi, parere, perfect, ploaie, senin, suflet
Sursa foto aici
Părerea altora… Ce contează? Contează dacă ea mă consideră copilăroasă sau dacă el mă consideră matură? Pentru mine contează ceea ce crezi tu şi mai mult decât atât am nevoie să aud ceea ce inima ta spune despre mine; nu că m-aş putea suprapune exact, precum un suflet autocolant, peste melodia pe care o fredonezi în miile de bătăi ale inimii tale, pentru că sunt imperfectă, dar măcar aş putea cunoaşte ceea ce aceasta adoră.
Vorbesc cu tine ca şi cu un copil care nu-mi înţelege vorba, dar îmi înţelege glasul şi îmi cunoaşte ochii: clipesc şi până ca genele să-mi atingă faţa, tu deja cunoşti lumea lor.
Mă topesc în ploaia care cade din norii tremurânzi în văzduh şi ştiu că undeva printre stropi se ascunde şi mângâierea ta. O caut alergând prin ploaie, dar până ce hainele nu-mi sunt complet ude de căldura picurilor, nu pot să simt cum îmi inunzi şi sufletul. După ce ai pătruns în suflet aştept să mă usuc la lumina seninului din marea de aburi ai sufletului tău fierbinte.
Şi te rog, tăcut cum eşti în frumuseţea ta, ajută-mă nu doar să te simt ci şi să te şi aud.
Am nevoie să aud ceea ce inima ta spune despre mine, Cerule!
Înviorare mentală
23 Mar 2011 47 comentarii
in Uncategorized Etichete:Am gasit!, Duelul mintii, gabriela elena, Imparatul si inteleptul, Inviorare mentala, logica, matematica distractiva, Merele, psihologie, relaxare, Valentin Radulescu
UPDATE cu rezolvările promise:
Merele: Copilul a cules în total 15 mere.
Împăratul şi înţeleptul:
Cuvintele salvatoare au fost: “voi muri spânzurat”! Potrivit înţelegerii, împăratul a fost pus în imposibilitate să-l omoare pe înţelept, şi iată de ce:Învoiala era că, în cazul în care înţeleptul spune un adevăr să fie decapitat iar în cazul în care spune un neadevăr, să fie spânzurat. Există două alternative:
1. Împăratul să considere drept adevăr spusele condamnatului. Ar urma deci, să-l decapiteze. Decapitându-l însă, afirmaţia înţeleptului devine un neadevăr.
2. Împăratul să considere spusele condamnatului, drept un neadevăr. În acest caz, potrivit învoielii, înţeleptul urmează să fie spânzurat. Dacă ar fi spânzurat însă, spusele sale se adeveresc şi, în această alternativă, urmează să fie ucis prin tăierea capului.
Am găsit!: De ce găsim lucrul pierdut tocmai în ultimul loc în care îl căutam? Simplu. Pentru că după ce l-am găsit nu-l mai căutăm în alt loc.
!!! Pentru cei care au încercat să rezolve, sau au obţinut şi rezultatul corect, postez un video cu Denver, căţelul cu cel mai dezvoltat simţ al vinovăţiei, din lume:
Duelul minţii poate fi găsit doar la anticariat?
Nu, bineînţeles că nu, am şi eu un exemplar a cărui copertă am fotografiat-o dar bănuiţi doar că nu despre aceasta este vorba.
Citind un post pe un blog tare “neliniştit”, m-am gândit ca ar fi bine să ne mobilizăm puţin pentru o scurtă înviorare, ieşind cu mic, cu mare, afară din sala de clasă, din cea de curs, din redacţie, din cancelarie, din apartament, din casă, pentru o gură de oxigen, pentru o escapadă mentală bazată pe mici calcule şi puţină logică.
Acelora care sunt într-un avion, nu le recomand sa iasă…afară.
Îţi dau voie să culegi din pomul meu câte mere poftesti-ii spune cineva unui copil. Cu o condiţie însă. Din merele pe care le vei culege, mie să-mi dai jumătate, plus încă o jumătate de măr, pentru fiul meu; în sfârşit, din rest trebuie să-mi mai dai din nou jumatate, plus jumătate de măr, pentru fetiţa mea.
Copilul s-a suit în pom, a cules mere, a respectat învoiala cu stăpânul pomului si la urmă i-a mai rămas şi lui…un măr.
Câte mere a cules în total?”
Zice-se că în vremuri de demult trăia un împărat orgolios nevoie mare. Se credea cel mai puternic şi înţelept om din lume şi se mânia nespus numai la gândul că ar putea exista cinva mai grozav ca el.
Şi iată că, din gură în gură, ajunse zvon la urechile lui că vieţuia un intelept foarte ager la minte. Împăratul, vrând să se descotorosească de el, porunci ca înţeleptul să fie grabnic întemniţat şi judecat pentru o pricină scornită. Fără să zăbovească prea mult, judecătorii l-au condamnat pe înţelept la moarte. Adus în faţa tronului, împăratul i-a spus trufaş:
- Alege-ţi singur moartea. Vrei să fii spânzurat ori doreşti să ţi se taie capul?
- Nu doresc nici una, nici alta-zise inteleptul- dar n-am încotro. Totuşi, mărite imparate-continua el- aş vrea să-mi implinesti- aşa se obisnuieste- o ultimă dorinţă: să-mi aleg singur moartea. Voi rosti câteva cuvinte. Dacă le vei considera drept un adevăr, atunci să mi se taie capul; dacă dimpotrivă, vei găsi că cele spuse exprima un neadevăr, atunci să porunceşti moartea prin ştreang.
- Mă învoiesc!- zise îndată împăratul, vrând să arate celor din jur că ştie să respecte ultima dorinţa a condamnatului.
Iar condamnatul a rostit nu mai mult decât trei cuvinte şi…a scăpat cu viaţa! Care au fost cuvintele salvatoare?”
Când pierdem un lucru îl căutăm şi de cele mai multe ori îl găsim. Cum se face însă că îl găsim tocmai în ultimul loc în care îl căutam?”
Sunt întrebări grele, uşoare?
Depinde oare de cât de obosiţi sau plictisiţi suntem la mijloc de săptămână?
Numai voi puteţi să daţi răspunsul după ce încercaţi să dezlegaţi
Într-un update la acest articol, Valentin Rădulescu vă va da şi răspunsurile corecte.
Angajat în depăşire pe şoseaua minţii
21 Mar 2011 25 comentarii
in Uncategorized Etichete:creatie, destinatie, filozofie, gabriela elena, high-tech, imaginatie, intelepciune, inteligenta, inventie, masina, minte, oameni, pericol, prioritate, psihologie, reguli de circulatie, sansa, Sosea, succes, talent, viata, viteza
Într-o eră a high-tech-ului, în care până să ajungi să te gândeşti la o nouă invenţie deja cineva ţi-a luat-o înainte şi a şi creat-o, toţi oamenii cu un potenţial creativ extrem de dezvoltat se simt neîncetat pregătiţi să se angajeze în depăşire pe şoseaua minţii.
Am citit odată, undeva, că “succesul nu este o destinaţie ci este însăşi călătoria”. Tot aşa, primul pas făcut înspre a transforma în posibil un lucru imposibil fără efort, reprezintă deja întâlnirea cu succesul.
Pe lângă inteligenţă, înţelepciune, dedicare şi imaginaţie, omul-creator trebuie să-şi cunoască talentul şi chemarea.
Este ca şi cum ai încerca să conduci fără să ai antrenamentul necesar sau fără să cunoşti maşina. Este important ca atunci când prinzi viteză să nu te opreşti în primul stâlp, ci ar avea sens să mergi mai departe, să-ţi continui drumul până ajungi la destinaţie. Înainte să porneşti motorul trebuie să ştii când şi cum să te opreşti pentru a evita un accident sau o eventuală coliziune cu cineva care nu mai respectă regulile de circulaţie pe “şoseaua minţii”.
Vorbind despre viteză: este foarte importantă viteza cu care lucrezi şi creezi, viteza cu care gândeşti, dar mai importantă este înţelepciunea care te îndeamnă mai întâi să verifici siguranţa “maşinii” tale (presiunea în pneuri 
) şi de abia apoi să porneşti la drum.
Cert este faptul că nu poţi pleca undeva fără măcar să ai o vagă idee despre cum va arăta destinaţia. Pe parcurs, drumul te va ajuta să anticipezi şi mai bine finalul, iar intersecţiile îţi vor oferi mereu ocazia de a-ţi schimba direcţia de deplasare. În cazul unui proiect în lucru, drumul cel mai drept nu este întotdeauna cel bun. Uneori ţi se va da şansa, prin decizii “salvatoare” de moment, să ajungi pe drumul către Miami când tu de fapt poate porneai către Cambodgia, de exemplu. Trebuie doar să nu aţipeşti la volan şi (pentru cunoscători) să fii în temă cu următoarele semne:
~ nu avem nevoie de denivelare pentru limitarea vitezei dacă ştim să ne oprim la timp, în cazul în care creaţia noastră devine un pericol.
~limita de viteză depinde doar de noi
~AVEM PRIORITATE ÎN “PROCESUL CREATIV”!
Gânduri bune
19 Mar 2011 50 comentarii
in Uncategorized Etichete:amenintare, aripi, binecuvantare, cumpana, emotie, filozofie, flori, fulgere, ganduri, generatie, implinire, necaz, optimism, pozitiv, viata
Sursa foto aici
Gândurile bune sunt fulgere care luminează în întunericul furtunii şi dacă eşti obişnuit cu ele, se vor întoarce în mintea ta ca un bumerang îndemnându-te să reprezinţi frumosul la orice pas.
Nimic sec sau reciclat nu se ascunde în gândul bun şi de fiecare dată acesta stârneşte o altă emoţie, întotdeauna naşte flori proaspete cu zâmbetul lui nou: acesta este gândul bun.
Este atât de greu ca în minutele vieţii noastre în care ne aflăm în cumpănă să fim pozitivi. Este atât de greu ca o aşa-zisă generaţie a suferinţei să fie mereu optimistă.
Când necazul te ameninţă şi disperarea îşi face cuib, când pistolul fricii îţi stă la tâmplă, este aproape imposibil să reacţionezi echilibrat şi senin.
Totuşi, păsările cugetului limpede şi curat să se înalţe spre cerul împlinirii purtate fiind de aripile albe ale gândurilor bune şi în final, undeva în văzduh, să formeze un stol al binecuvântării!
Din frumuseţea inimii se nasc gândurile bune…
Când zidul se surpă
16 Mar 2011 45 comentarii
in Uncategorized Etichete:Alzheimer, amintiri, batranete, contemplare, filozofie, fragilitate, gabriela elena, minte, radiografie, suflet, tristete, uitare, unicitate, vers, viata, zid
Sursa foto aici
Cuvintele sunt de prisos atunci când zidul vieţii se surpă: cum ai putea descrie artistic o cărămidă a amintirilor care crăpată stă să plece din zidul minţii clădit în ani de zile? Cum să transformi poezia vieţii în cel mai frumos vers imaginat vreodată când zidul roşcat tremura din temelii, de bătrâneţe, pe pământul pe care-l numeşte locul lui în viaţă?
Zidul se prăbuşeşte şi uşor-uşor totul devine o radiografie. Tot ceea ce odată era interior, intimitate se transformă într-un muzeu de simţiri imposibil de controlat, de fragilitate şi de teamă, totul se preschimbă într-o lume care involuntar poate fi invadată de ochiul celui care priveşte… şi uneori chiar şi ochiul răneşte.
Cum să mai vezi în visul tău unicitatea când fiecare fragment al contemplării este importat din trecut şi până şi acela este foarte tulbure? Unde este prezentul?
De ce fereastra vieţii care aduce lumina, sta să cadă şi nu mai arată unor oameni Soarele, ci numai ţărâna printr-un filtru de sticlă moartă?
Acest articol a fost scris cu scopul de a aduce puţină lumină în atât de tristul grăunte opac de viaţă numit Alzheimer.
Parfumul Cenușăresei
14 Mar 2011 46 comentarii
in Uncategorized Etichete:aroma, aur, basm, Cenusareasa, comoara, completeaza, condur, dar, echilibru, esenta, filozofie, foc, fragilitate, Făt-Frumos, gabriela elena, imaginatie, inima, integritate, iubirea, lacrimi, miezului nopţii, mireasma, mister, modestie, parfum, pasărea Phoenix, pietre scumpe, poveste, rabdare, recunostinta, rochie, suflet, talent, tristete
Mă gândesc la singura noapte în care Cenuşăreasa s-a simţit acelaşi om sub o altă înfăţişare: aceea a bucuriei în care te poate înfăşura doar un basm, aceea a purităţii suave, a gingăşiei unui înger care-şi caută iubirea printre pământeni.
Parcă deja simt un parfum: acela al amintirilor, al copilăriei, al trezirii la viaţa prin vis, parfumul Cenuşăresei.
Renăscută din cenuşă precum pasărea Phoenix, Cenuşăreasa uimeşte cu pasul ei delicat pământul arid, secat de viaţă. În urma sa rămâne o aromă mângâiată de magie şi înnoită de speranţa pe care o dăruieşte doar un nou început, însă acest parfum atât de exuberant este îmblânzit de o durere care a apăsat un timp sufletul, pentru ca atunci când acesta va fi eliberat din strânsoare să ştie să se bucure cu adevărat.
Cenuşăreasa a avut un parfum al cărui nume ar putea fi “Răbdare”. Acesta nu a fost creat de oameni, ci a fost esenţa pură a sufletului Cenuşăresei, născută din experienţe de viaţă care au senzibilizat inima şi nu dintr-o sclipire de moment: în lacrimile de tristeţe ale Cenuşăresei, deznădăjduite, aceasta a înecat pe rând câte un strop de recunoştinţă atunci când a primit în dar superba rochie în care îmbrăcată fiind mai târziu îşi va găsi iubirea, un strop de echilibru sufletesc, un strop de integritate personală atunci când a părăsit bucuria pe care nu o întâlnise de mult timp, tocmai pentru a-şi respecta promisiunea.
Parfumul Cenuşăresei îţi inundă fiinţa cu iubirea acesteia, te aruncă în lumina ochilor ei atunci când te gândeşti la păru-i dezmierdat de o adiere de vânt adusă pe braţe ca o comoară de către licuricii străluminaţi. În parfumul ei se simt note subtile de grabă, încercând sa părăsească palatul pentru a nu fi descoperită, de modestie, de inocenţă, de fragilitate: acest suflet pe care-l amintim şi astăzi prin aparenta poveste pentru copii, aceasta copilă a cărei inimă bună nu a fost schimbată nici de mişelia vieţii, nici de neşansă, dar nici de diamantele care fură ochii, ea, Cenuşăreasa, a purtat un singur parfum, acela al vieţii ei marcate de o aromă inconfundabilă şi anume aceea a miezului nopţii.
Iată un parfum care întrece orice mireasmă cunoscută de om, iată parfumul sufletului, al omului lăuntric care se desăvârşeşte cu trecerea timpului, iată parfumul Cenuşăresei: o capodoperă a frumosului având valoarea aurului care a fost purificat prin foc! Iată că frumuseţea interioară nu poate fi evidenţiată de pietrele scumpe, ci este de sine stătătoare, de nepreţuit, unică, iar frumuseţea exterioară doar o acompaniază pe aceasta, o completează, doar i se potriveşte!
Condurul pierdut poate fi înapoiat doar aceleia care a lăsat în urmă totul, fără a se uita la ce renunţă, pentru a-şi păstra comoara lăuntrică.
“Ea a crezut în vise. Foarte bine, însă ea a crezut totodată şi în a realiza ceva prin acestea. Când Făt-Frumos nu a apărut, a mers ea la palat şi l-a găsit”
Walt Disney despre Cenuşăreasa
Acest articol a fost scris la îndemnul Mirelei căreia îi mulţumesc pentru că mi-a dat posibilitatea să încerc elucidarea, împreună cu ea şi cu mulţi alţii, a misterului parfumului Cenuşăresei, atât de frumos şi de cuceritor.
Şi cum toate basmele se încheie prin cuvinte, dar se continua în suflet, închei şi eu articolul meu prin celebrul “Sfârşit”, dar îl las să se continue în inimile voastre.
Confuz? Scurt ghid de dezmeticire
11 Mar 2011 42 comentarii
in Uncategorized Etichete:ajutor, divertisment, gabriela elena, incurajare, otter, panica, probleme, ras, relaxare, schimbare, teama
Sesizezi că eşti din ce în ce mai îngrijorat?
Observi că ai din ce în ce mai multe motive de teamă?
Eşti confuz şi nu ai nici cea mai vagă idee despre ceea ce se întâmplă cu tine?
Eşti prea apăsat de probleme? Ai vrea să ajungi la mal?
Nu vrei să mai auzi nimic?
Încă mai visezi în zadar la o clipă de odihnă de care nu ai parte?
Începi să te panichezi neştiind dacă vei mai putea rezista?
Deja faci crize de isterie pentru că nu mai poţi continua să trăieşti aşa la infinit?
Stop! Este timpul pentru o schimbare!
Spune-le lor necazul tău!
Ei te vor ajuta să supravieţuieşti, să depăşeşti problema…
…şi în cele din urmă să râzi gândindu-te la cele întâmplate.
Urmăriţi şi acest video…PÂNĂ LA FINAL!
Un defect al femeilor
09 Mar 2011 30 comentarii
Sursa: aici
Dumnezeu nu vă dă oamenii pe care îi vreţi; El vă dă oamenii de care aveţi NEVOIE… ca să vă ajute, să vă rănească, să vă părăsească, să vă iubească şi să vă transforme în persoana care aţi fost destinaţi să fiţi.
Femeile au puteri care îi uimesc pe bărbaţi…..
Îndură greutăţi şi cară poveri,
Dar îşi păstrează fericirea, dragostea şi bucuria.
Zâmbesc atunci când ar vrea să ţipe.
Cântă atunci când ar vrea să plângă.
Plâng atunci când sunt fericite
şi râd când sunt nervoase.
Se luptă pentru lucrurile în care cred.
Se ridică împotriva nedreptăţii.
Nu acceptă “nu” drept răspuns
atunci când cred că există o soluţie mai bună.
Suportă lipsuri pentru ca familia lor să aibă de toate.
Merg la doctor cu un prieten speriat.
Iubesc necondiţionat.
Plâng atunci când copiii lor au succes
şi se bucură atunci când prietenii primesc premii.
Sunt fericite când aud despre o naştere sau o nuntă.
Li se frânge inima când le moare un prieten.
Jelesc la pierderea unui membru al familiei,
totuşi sunt puternice atunci când cred că nu le-a mai rămas deloc putere.
Ele ştiu că o îmbrăţişare şi un sărut
pot vindeca o inimă rănită.
femeile sunt de toate mărimile, formele şi culorile.
Conduc, zboară, merg pe jos, aleargă sau îţi trimit e-mailuri
ca să-ţi arate cât de mult le pasă de tine.
Inima unei femei este ceea ce ţine lumea în mişcare.
Ele aduc bucurie, speranţă şi dragoste.
Ele au milă şi idei.
Ele oferă sprijin moral familiei şi prietenilor.
Femeile au lucruri vitale de spus
şi totul de oferit.
TOTUŞI, DACĂ EXISTĂ UN DEFECT AL FEMEILOR,
ACESTA ESTE CĂ ELE ÎŞI UITĂ VALOAREA.
Este unul dintre cele mai minunate lucruri pe care le-am citit vreodată, primite pe e-mail!
Fibrilaţiile iubirii
06 Mar 2011 47 comentarii
Sursa foto aici
Pulsul creşte, palpitaţiile încep să-mi spargă pieptul. Miocardul este pe punctul de a ceda, iar gândul…este undeva în nori. Ce să fie?
Cred că te-am văzut pe tine şi simt că viaţa mea s-a trezit. Pulsez. Tu ai străpuns rutina şi inima mea, intrând în ea neinvitat, dar şi eu sunt vinovată pentru că nu am luptat sa ma impotrivesc. Ţi-am permis să mă hipnotizezi, iar acum lumea mea se învârte doar în jurul nostru.
Am intrat în fibrilaţiile iubirii şi dacă vrei ca să trăiesc, ai face bine să-mi strângi inima în palmele tale calde ca să lupte pentru viaţa aceasta, simţindu-se dorită!
Atriile şi ventriculele inimii mele sunt în alertă, iar eu nu mai am oxigen. Doamne, cât de minunat este să nu mai pot respira când te văd! Şi ştii de ce nu leşin? Pentru că deşi nu mai respir cu plămânii, respiră inima mea pentru mine, cam agitată, ce-i drept, dar oxigenul iubirii este cu adevărat vital.
Când apari tu, mă simt centrul Universului, dar parcă sunt şi Pământul care se învârte în jurul Soarelui…
Te-am condamnat la o viaţă de iubire pe care să ţi-o ofer. Aceasta este “pedeapsa” pentru că exişti şi pentru că eşti lângă mine ca să exist şi eu cu adevărat. Oricum, recunoaşte: nici tu fără mine nu ai exista! 
La un moment dat toţi ajungem să cunoaştem fibrilaţiile iubirii.
What a wonderful world!
02 Mar 2011 45 comentarii
Am primit multe mărtişoare oferite cu drag şi de la fete şi de la băieţi.
Vă mulţumesc tuturor, dăruindu-vă cu bucurie o poezie compusă de Aurora Georgescu, care mă onorează cu prietenia ei, cât şi un videoclip care sigur vă va înduioşa, aducându-vă luminiţe jucăuşe în ochi, iar zâmbetul sigur va înflori pe faţa voastră punând în mişcare toţi muşchii gata de înviorare.
Primul mărţişor primit a fost de la Stefan şi tăticul lui, însoţit de mărţişorul cuvant- “omului frumos”, pe care l-am primit cu drag, ca pe ceva de nepreţuit. Frumuseţea sufletului este cea care ne luminează faţa şi viaţa.
Mai târziu, razele îndrăzneţe ale soarelui au strecurat gândurile bune- urările multor prieteni, prin fereastra deschisă a sufletului meu, toate însoţite de zâmbetul ghiocelului, simbolul purităţii, speranţei, şi al prieteniei adevărate.
Tuturor prietenilor vă doresc o primăvară frumoasă!
Fiţi oameni frumoşi!
Dintre frunze ruginite
De viscole răvăşite,
Scuturând din clopoţel
S-a ivit un ghiocel.
Curios în jur priveşte
Şi nu ştie de greşeşte:
Nu e iarbă, nu sunt flori
Şi de frig îl trec fiori .
- Nu cumva m-am cam grăbit
Şi-n iarnă am nimerit?
Ia s-o sperii eu niţel,
Că mi-s tare voinicel :
- Ce mai stai iarnă geroasă?
Ia mai du-te tu acasă!
Mergi la Pol unde ţi-e locul,
Că doar n-o să-mi pun cojocul?!
What people say...