Luna de pe cer este mult mai uşor de dăruit decât inima
05 Feb 2011 48 comentarii
Sursa foto aici
“Iubitule/Iubito, cere-mi luna de pe cer şi ţi-o voi aduce îndată!”
Vi se pare cunoscută expresia?
Ştiam eu că da! 
Nu doresc ca în postul actual să despic firul în patru şi să spun că această expresie a devenit una parazită, ci vreau să spun că în spatele acelor cuvinte se ascunde de cele mai multe ori falsitate: aparenta aspiraţie a fiinţei umane de a reuşi imposibilul- să aducă iubitei/iubitului luna de pe cer- în loc să spună simplu şi sincer “Te iubesc!”. Constat cu tristeţe că uneori inima caldă e mult mai departe de om decât este Luna faţă de Pământ. Deci, este mai uşor să încerci să aduci un astru în palmele unui muritor, decât să-i dai în grijă inima ta şi tot ce poartă aceasta în ea. Şi mă gândesc: oare de ce?
Pentru că Luna nu aparţine niciunui muritor, deci chiar dacă o dăruieşti cuiva în cuvinte legate metaforic unele de altele, nu poţi fi rănit, în schimb, dacă îţi dăruieşti inima, acest lucru implică gesturi, fapte care să dovedească dragostea şi astfel există posibilitatea de a fi rănit. Deci, frica de iubire stimulează curajul de a cuceri universul. 
Nostim, nu?
Dar dacă oare aici este vorba despre laşitate, timiditate?
Acest lucru mi-l veţi spune voi… 
Dragii mei, dacă veţi auzi vreodată această expresie să ştiţi că cel/cea care o spune are o inimă goală pe care o prezintă ca şi când ar fi plină de da peste ea de iubire şi afecţiune.
Dacă cumva cineva va promite Soarele, încep să apară dubii legate de veridicitatea afirmaţiei mele de mai sus. Cel puţin acel “cineva” vă oferă altceva decât Luna, pe care au primit-o mulţi la un moment dat, cel puţin o dată, nu?
Blogul nu este locul tocmai potrivit, zic eu, în care să-ţi detaliezi viaţa amoroasă, ci poate doar în care să povesteşti uneori fragmente din suferinţa/bucuria pe care ţi-a cauzat-o aceasta, dar vreau să vă spun că “mie personal” (urăsc expresia aceasta 
) nu mi-a promis nimeni Luna, pentru că acel “cineva” a ştiut că dacă ar face-o, ar pleca repede cu “coada între picioare” şi aceasta nu pentru că nu sunt o fiinţă romantică, poetică (pentru că eu chiar sunt), ci pentru că îmi place originalitatea şi mai mult decât atât, apreciez sinceritatea sentimentelor exprimate. În plus, precum am mai spus-o, am acel al nu ştiu câtălea simţ: cel de a cunoaşte omul dinainte ca acesta să spună ceva (aici mă refer la realitate, pentru că pe blog, fără comentarii este cam greu să cunoşti o persoană de care nu ai auzit niciodată…Poate doar dacă are şi acea persoană blog, şi citirea este reciprocă, dar fără comentarii 
… Mă rog, una este când scrii un articol şi alta este când relaţionezi, so, ştiţi voi…).
Deci, fetelor (pentru că voi sunteţi cele care în general vă doriţi Luna), fiţi deştepte şi cereţi mult mai mult decât atât, şi aici nu mă refer la inele cu diamante 
: cereţi inima celui pe care îl iubiţi cu adevărat şi totul va fi perfect, dacă el este gata să v-o dăruiască.
Totuşi, ar trebui să ştiţi că sunt oameni care nu cer nimic şi primesc, iar alţii care cer şi nu primesc. Sunt unii care cer şi primesc şi alţii care nici nu cer şi nici nu primesc, dar cel mai important de observat este faptul că exista oameni care nu ar dărui nici Luna de pe cer şi nici inima lor. Deci, sunt situaţii în care nimeni nu primeşte/dăruieşte nimic. 
Ce final apoteotic am găsit pentru postul meu, nu? 
Fiţi optimişti oricum!
Numai bine!
Cu drag,
Gabriela Elena
Ce veche este melodia, dar se potriveşte la fix!
PS: Fetelor, dacă totuşi acceptaţi să primiţi în dar Luna de pe cer, cel care v-a dăruit-o va avea pretenţii pe măsura ei. Ooof, nicicum nu este bine…
PS2: Vezi filmul “Despicable me” pentru ghidul complet de strategii pentru micşorarea Lunii.
Feb 05, 2011 @ 08:42:16
Pai… bine, bine, sa-i daruiesti luna de pe cer. Pana aici e ok treaba. Dar, stau si ma intreb, daca nu o daruiesti cui trebuie…? Tu ce parere ai?
Feb 05, 2011 @ 12:09:35
Bine ai revenit stimate domn motan, ce inviti printesele la dans!
este dat peste cap si ai senzatia ca luna abia asteapta sa fie daruita de tine, sincer, ei, se poate intampla ca tu sa o vezi printr-o perdea poetica a gandului tau, sufletul sa-ti fie ranit la descoperirea realitatii care nu corespunde cu ceea ce vad ochii sufletului tau!
Chiar daca acul barometrului ce indica gradul de “indragosteala”
Ce faci atunci?
Nu stiu…
Suferi.
Feb 05, 2011 @ 21:07:49
Da… exista aici o chestiune, si anume a compatibilitatilor intre persoane (sau intre 2 suflete), cum ar fi, spre ex., compatibilitatile zodiacale: o zodie poate fi sau nu compatibila cu alta zodie. Literatura aceasta privind zodiile da tot felul de exemple. Spre exemplu, in general vorbind, se zice ca o zodie de foc nu ar fi compatibila cu o zodie de apa (dar asta numai la modul general; ca ar exista si exceptii, nu contest). Sau compatibilitatea dintre o zodie de pamant si o alta zodie de pamant. Cu alte cuvinte, daca esti nascuta in Taur ai fi compatibila cu un reprezentant al zodiei Capricornului (ambele zodii fiind de pamant). Poate ca nu e atat de important sa-i oferi luna, ci sa-i oferi, sa-i poti oferi ceea ce, sufleteste vorbind, are nevoie si, in aceasta relatie sa existe si reciprocitate: adica si tie, persoana respectiva sa-ti ofere ceea ce ai tu nevoie. Or, in asemenea situatii lucrurile sunt foarte complicate si subtile, deoarece – si asta nu de putine ori – s-ar putea intampla sa nu stim de ce anume avem cu adevarat nevoie…
Care e parerea ta?
Feb 07, 2011 @ 01:14:06
Nu cred ca sufletul formuleaza in termeni precisi ceea ce are nevoie de la persoana care-i va fi alaturi; simte insa daca este ceea ce-l implineste, ii aduce fericire, incredere, stabilitate, sinceritate, etc.
Ceva mai simplu:
…zise acelasi suflet, fiindu-i frica de un posibil infarct de fericire. 
- Nu stiu ce vreau, dar vreau sa fiu fericit, zise sufletul.
Dupa o perioada de timp:
- Woaw ! Ce bine este! Nici nu stiam ca doresc aceasta sau ca exista asa ceva! Ce multe sentimente nestiute imi inunda sufletul sufocandu-ma parca de atata fericire!
Feb 05, 2011 @ 08:51:59
Chiar ieri vorbeam cu o prietenă și îmi spunea că un băiat a întrebat-o în repetate rânduri ce ar putea să facă pentru ea ca să fie fericită mereu și nu doar pentru moment. Până la urmă ea i-a răspuns întrebându-l ”ce poate face el pentru ea”. În momentul ăla băiatul a tăcut și nu a mai întrebat nimic. Unii întrebăm sau promitem unele lucruri doar așa pentru impresie iar când vine momentul adevărului văd că sunt total nepregătiți.
Feb 05, 2011 @ 12:15:09
Vezi, despre aceasta vorbeam si eu!
Multi daruiesc un nimic poleit atragator, imbracat in vorbe frumoase, purtand masca venetiena a indragostitului, imbracand balonul de heliu cu mantie de luna…
Bine ai venit, Creve, pe blogul meu!
Feb 05, 2011 @ 13:21:45
Merci de primire și bine te-am găsit
Feb 05, 2011 @ 23:40:10
“Multi daruiesc un nimic poleit atragator, imbracat in vorbe frumoase, purtand masca venetiena a indragostitului, imbracand balonul de heliu cu mantie de luna…”
. Nu de alta, dar, in acest caz, am impresia ca functia (adica dragostea) ar fi foarte monotona, cred ca ar trebui sa fie mereu strict crescatoare si nemarginita, ma-nsel? 
. Si aceste nimicuri, asa cum le spui tu, au importanta lor. De ce trebuie sa fi realist in dragoste? Atunci ce-am avea? O dragoste incarcata de realism… Dar dragostea nu este asa.
Da… dar si aceste nimicuri pot fi foarte frumoase. Pot exprima finete, rafinament, cultura… Cateodata aceste nimicuri de care vorbeai pot valora foarte mult, pot fi un balsam pentru suflet. Eu am impresia, dar poate ca gresesc, ca tu vrei ca cineva sa-ti demonstreze dragostea, sa-ti demonstreze ca-ti daruieste inima. Dar de ce trebuie, in dragoste, sa fi demonstrativ? Ce facem, demonstram teorema lui Weierstrass?
De ce sa caut sa fiu ingrozitor de realist si sa nu traiesc sentimentul dragostei bucurandu-ma de toata plenitudinea sa, de toata aceasta bogatie, fara regrete?
http://www.youtube.com/watch?v=Q3Kvu6Kgp88&feature=related
Sunt doar doua exemple, sper ca sugestive.
“…nu mi-a promis nimeni Luna, pentru că acel “cineva” a ştiut că dacă ar face-o, ar pleca repede cu “coada între picioare” şi aceasta nu pentru că nu sunt o fiinţă romantică, poetică (pentru că eu chiar sunt), ci pentru că îmi place originalitatea şi mai mult decât atât, apreciez sinceritatea sentimentelor exprimate.”.
Dar e frumos sa-ti promita si luna de pe cer atunci cand, in dragoste, traiesti inefabilul…
Feb 05, 2011 @ 17:23:31
Din felul cum scrii, stiu ca si tu vei fi o gazda buna, atunci cand voi veni in vizita.
Feb 07, 2011 @ 01:37:28
Pentru ca Motanul Incaltat s-a cam jucat
si a scris commentul inaintea raspunsului pe care i l-am dat lui Creve, ii raspund aici:
Toate micile nimicuri, gesturi, intamplari incarcate de tandretea dragostei, nu pot sa aduca decat senin in iubire, curcubeu de fericire-n suflet, daca sunt daruite, pentru ca simti, daca exprima adevarul, nu pentru ca prin acestea o cuceresti sau il cuceresti. Metaforic vorbind, in citatul la care faceai referinta, despre aceasta vorbeam.
Cand este dragoste simtita tinde sa-si arate toate frumoasele-i fatete de diamant, ce straluceste pur, nu expozitia de masti ale sufletului, ce nu poate sa iubeasca, cel mult sa doreasca.
Daca ai mai reciti textul scris de mine, sunt convinsa ca vei intelege altfel.
Feb 05, 2011 @ 11:48:49
Cica, teoretic, luna de pe cer denumeste obsesiile unora, in special femei de a cere de la cineva nu numai ce este imposibil ci si de a cere mereu tot mai mult, simbolizand o avaritie, o ambitie exagerata…..
Eu am spus intotdeauna ca singura avere, singura comoara pe care o am este sufletul pe care incerc sa il pastrez cat mai curat…doar sufletul il pot darui cui stie sa il pretuiasca…cine cere altceva, inseamna ca nu ma vrea pe mine
Feb 05, 2011 @ 12:40:02
Un suflet sincer, curat este comoara cea mai de pret, cand doi isi spun ca se iubesc.
Exista multi/multe care au transformat totul intr-o arta, nemaistiind unde este granita intre adevar si minciuna, asta daca le mai pasa…
Feb 05, 2011 @ 12:47:06
Sunt de acord cu tine…asa este
Da, din pacate, adevarul si minciuna sunt supuse intereselor de moment…nu le mai pasa
Feb 05, 2011 @ 17:34:59
Cred ca totul porneste de la adevar; daca-ti place sa traiesti in lumina lui, sau nu.
Daca urmaresti interese meschine, daruiesti orice, chiar si luna de pe cer, pana obtii ceea ce vrei iar sufletul celuilalt nu conteaza intrand la pierderi colaterale in lupta obtinerii de noi si noi cuceriri.
Cine daruieste dragostea doar atunci cand exista cu adevarat, dar si unei persoane care sa o merite, raspunzandu-i cu aceeasi sinceritate, este cu adevarat fericit si implinit.
Feb 05, 2011 @ 17:40:03
Eu ma incadrez in ultima categorie
Si te asigur ca este cu adevarat sublim sentimentul…e implinirea reala 
Cel putin pentru mine.
Feb 05, 2011 @ 17:53:14
Ma bucur pentru tine, Marin!
Pastreaza si bucura-te de tot ceea ce ai prin iubire!
Feb 05, 2011 @ 17:59:31
Multumesc frumos! Așa voi face
Feb 05, 2011 @ 16:30:44
De fapt… din tot-tot, te poti darui cu-adevarat numai pe tine, pentru ca pan-atunci poti spune ca-ti apartineai doar tie
Uite inca un motiv pentru care Iubirea e cel mai natural si frumos sentiment uman: acela de-a nu-i putea darui cu-adevarat celuilalt decat ce isi doreste si-i atat de simplu, pe tine…
Feb 05, 2011 @ 17:38:55
Intr-adevar este simplu, frumos si binecuvantat tot ceea ce soarbe din izvorul iubirii adevarate.
Feb 05, 2011 @ 17:59:33
Eu mă abţin de la comentarii, pentru că aş fi subiectiv. De prima oară am pus la vedere, fără niciun fel de reţinere, iubirea dintre mine şi Geanina. Pe blog i-am spus că o iubesc, pe blog mi-a spus că mă iubeşte, pe blog am scris şi dacă au fost probleme, pe blog am cerut-o în căsătorie. Nu ne-am ascuns, ne-am declarat dragostea ca doi adolescenţi şi zic eu că a fost şi este bine…
Gânduri bune!
Feb 05, 2011 @ 18:30:26
Iubirea voastra, Cristian, demonstreaza exact ceea ce am scris in articol.
De ce sa te abtii de la comentarii.
Cand iubirea este adevarata, sincera, curata, asa cum Dumnezeu ne-a daruit-o, trebuie ca toata lumina sa cada pe ea, asa cum un pictor isi pune tabloul in lumina care-i arata frumusetea fiecarei nuante!
Ganduri bune, tie si Geaninei!
Feb 05, 2011 @ 18:48:42
Gabriela Elena, îmi place și o voi reține:
”îmi place originalitatea şi mai mult decât atât, apreciez sinceritatea sentimentelor exprimate.”
Îți trimit un mail cu răspuns la întrebarea ta, imediat! Apropo de Duzina de cuvinte și restul textelor. O seară excelentă!
Feb 05, 2011 @ 19:06:03
Multumesc, Mirela.
Este frumos sa ne bucuram de idei, ganduri, exprimate intr-un mod unic, de fiecare dintre noi!
Iti multumesc si pentru mail.
Feb 05, 2011 @ 19:32:34
Ştii ce mă întreb eu? Ce ar face iubita cu Luna după ce o primeşte? O face mai fericita răceala acesteia şi pustietatea ei? Hai… să lăsăm Luna acolo unde este, pentru că ne face nopţile mai frumoase şi mai romantice. Să căutăm împlinirea şi fericirea lângă noi. Uneori e mai aproape decât am crede.
Feb 07, 2011 @ 01:44:58
De multe ori nu vedem ca este langa noi si o cautam departe, ai dreptate!
Feb 05, 2011 @ 21:01:46
În problema asta, eu spun ca mi întâi trebuie să oferi dacă vrei să primești ceva. Nu e neapărat un schimb, ci crearea unei disponibilități. Și, mai ales, să nu uităm să și mulțumim pentru ce ni se dă.
Feb 07, 2011 @ 01:47:41
Dragostea asta, care de cele mai multe ori este oarba, nu prea stie ea cum este cu sistemul barter…
Feb 06, 2011 @ 00:50:22
Cand aveam vreo 17-18 ani, auzisem o anecdota despre unul care “excela” in declaratii de dragoste:
- Draga mea, pentru tine m-as duce pana la capatul pamantului…!
- Da ? Atunci ar fi timpul sa pornesti ! ii raspunse ea.
Feb 07, 2011 @ 01:50:03
Gluma ta este o buna exemplificare la ceea ce am spus!
Feb 07, 2011 @ 01:34:37
Aseara am vazut orasul meu de undeva de sus,era superb ,plin de lumina…Nu trebuie sa joc teatru ieftin,sa spun vorbe aruncate in vant despre luna si stele …I am soptit :vino mai aproape .Si ea a venit…
Feb 07, 2011 @ 01:55:38
Da, Florin, pentru ca te-a inspirat locul, momentul si pentru ca o iubeai, totul a decurs firesc, simplu, adevarat.
Aceeasi situatie poate sa fie falsa sau adevarata.
Totul depinde de noi.
Tu ai ales adevarul.
Te felicit!
Feb 15, 2011 @ 22:17:23
Viata nu este scurta daca sti sa o tratezi ca atare, niciodata nu e stinghera cand iubesti si strangi in brate si in acelas timp sa traim dupa felul nostru, dupa placerea noastra.
Imi place articolul
.
Feb 16, 2011 @ 00:49:37
Bine ai venit, Raul!
Sa traim frumos, tocmai pentru ca viata este scurta!