Luna de pe cer este mult mai uşor de dăruit decât inima
05 Feb 2011 48 comentarii
Sursa foto aici
“Iubitule/Iubito, cere-mi luna de pe cer şi ţi-o voi aduce îndată!”
Vi se pare cunoscută expresia?
Ştiam eu că da! 
Nu doresc ca în postul actual să despic firul în patru şi să spun că această expresie a devenit una parazită, ci vreau să spun că în spatele acelor cuvinte se ascunde de cele mai multe ori falsitate: aparenta aspiraţie a fiinţei umane de a reuşi imposibilul- să aducă iubitei/iubitului luna de pe cer- în loc să spună simplu şi sincer “Te iubesc!”. Constat cu tristeţe că uneori inima caldă e mult mai departe de om decât este Luna faţă de Pământ. Deci, este mai uşor să încerci să aduci un astru în palmele unui muritor, decât să-i dai în grijă inima ta şi tot ce poartă aceasta în ea. Şi mă gândesc: oare de ce?
Pentru că Luna nu aparţine niciunui muritor, deci chiar dacă o dăruieşti cuiva în cuvinte legate metaforic unele de altele, nu poţi fi rănit, în schimb, dacă îţi dăruieşti inima, acest lucru implică gesturi, fapte care să dovedească dragostea şi astfel există posibilitatea de a fi rănit. Deci, frica de iubire stimulează curajul de a cuceri universul. 
Nostim, nu?
Dar dacă oare aici este vorba despre laşitate, timiditate?
Acest lucru mi-l veţi spune voi… 
Dragii mei, dacă veţi auzi vreodată această expresie să ştiţi că cel/cea care o spune are o inimă goală pe care o prezintă ca şi când ar fi plină de da peste ea de iubire şi afecţiune.
Dacă cumva cineva va promite Soarele, încep să apară dubii legate de veridicitatea afirmaţiei mele de mai sus. Cel puţin acel “cineva” vă oferă altceva decât Luna, pe care au primit-o mulţi la un moment dat, cel puţin o dată, nu?
Blogul nu este locul tocmai potrivit, zic eu, în care să-ţi detaliezi viaţa amoroasă, ci poate doar în care să povesteşti uneori fragmente din suferinţa/bucuria pe care ţi-a cauzat-o aceasta, dar vreau să vă spun că “mie personal” (urăsc expresia aceasta 
) nu mi-a promis nimeni Luna, pentru că acel “cineva” a ştiut că dacă ar face-o, ar pleca repede cu “coada între picioare” şi aceasta nu pentru că nu sunt o fiinţă romantică, poetică (pentru că eu chiar sunt), ci pentru că îmi place originalitatea şi mai mult decât atât, apreciez sinceritatea sentimentelor exprimate. În plus, precum am mai spus-o, am acel al nu ştiu câtălea simţ: cel de a cunoaşte omul dinainte ca acesta să spună ceva (aici mă refer la realitate, pentru că pe blog, fără comentarii este cam greu să cunoşti o persoană de care nu ai auzit niciodată…Poate doar dacă are şi acea persoană blog, şi citirea este reciprocă, dar fără comentarii 
… Mă rog, una este când scrii un articol şi alta este când relaţionezi, so, ştiţi voi…).
Deci, fetelor (pentru că voi sunteţi cele care în general vă doriţi Luna), fiţi deştepte şi cereţi mult mai mult decât atât, şi aici nu mă refer la inele cu diamante 
: cereţi inima celui pe care îl iubiţi cu adevărat şi totul va fi perfect, dacă el este gata să v-o dăruiască.
Totuşi, ar trebui să ştiţi că sunt oameni care nu cer nimic şi primesc, iar alţii care cer şi nu primesc. Sunt unii care cer şi primesc şi alţii care nici nu cer şi nici nu primesc, dar cel mai important de observat este faptul că exista oameni care nu ar dărui nici Luna de pe cer şi nici inima lor. Deci, sunt situaţii în care nimeni nu primeşte/dăruieşte nimic. 
Ce final apoteotic am găsit pentru postul meu, nu? 
Fiţi optimişti oricum!
Numai bine!
Cu drag,
Gabriela Elena
Ce veche este melodia, dar se potriveşte la fix!
PS: Fetelor, dacă totuşi acceptaţi să primiţi în dar Luna de pe cer, cel care v-a dăruit-o va avea pretenţii pe măsura ei. Ooof, nicicum nu este bine…
PS2: Vezi filmul “Despicable me” pentru ghidul complet de strategii pentru micşorarea Lunii.
What people say...