Ascensiune
29 Ian 2011 60 comentarii
in Uncategorized Etichete:gabriela elena, olimpiada la limba si literatura romana
UPDATE (citiţi întâi articolul iniţial ca să înţelegeţi despre ce este vorba): În ciuda dificultăţii subiectelor pe care le-am avut la Olimpiada de Limba şi Literatura Română, după cum au afirmat atât profesorii cât şi elevii implicaţi în această competiţie, m-am calificat pe locul al doilea pentru faza pe judeţ. Deci, emoţiile de care vorbeam mai jos au trecut de ceva vreme şi I’m really, really happy (hepi 
)
Sursa foto aici
Trofeul cunoaşterii străluceşte doar atunci când este închinat Soarelui Înţelepciunii. (de Gabriela Elena )
După ce azi, la început de vacanţă intersemestrială, mi-am petrecut primele ore din zi concurând ca şi “atletă” a limbii şi literaturii române la olimpiadă, după ce am încercat să-mi închipui “oul dogmatic” (cel al lui Ion Barbu şi cel dintr-unul dintre sonetele lui Vasile Voiculescu) şi să-l analizez ca şi spaţiu captiv pentru Univers, am decis să vă scriu.
A fost extrem de greu, poate prea greu. Cred că dacă subiectul de azi, de la olimpiadă, ar fi fost dat vreodată la Bacalaureat, unii ar fi “picat”‘ examenul cu graţie. Chiar i-am spus mamei mele că această olimpiadă nu a fost una obişnuită, ci parcă a fost un concurs pentru un post de profesor de limba română. În fine… Am făcut tot ce am putut. Am “bloggerit” filosofic pe şapte foi de examen. 
Mi-aş dori să fi putut xeroxa lucrarea mea de la olimpiadă pentru că vă spun sigur că ar fi meritat să o postez pe blog. Modestie… 
Am fost şi sunt în continuare extrem de obosită. Am dormit câteva ore după ce m-am întors de la olimpiadă, dar încă mă simt foarte stresată deoarece aş dori să mă calific şi pentru faza judeţeană şi încă nu ştiu rezultatele. Aşteptarea mă omoară întotdeauna. Mâinile îmi sunt reci, îmi tremură şi nu mai nimeresc tastele… Bine, acum dacă am lua în considerare şi faptul că este destul de frig în încăperea în care mă aflu, situaţia legată de “mâinile reci” ar fi privită puţin altfel, dar vă spun eu: sunt aşa din cauza emoţiilor. 
Asta fac eu: scriu şi nu scriu pentru că am fost învăţată cândva, prin clasele primare, semnele grafice ale literelor, ci pentru că ador să scriu şi o fac cu tot sufletul meu oricând. Precum am spus-o şi la olimpiadă: ” scrisul înseamnă artă, iar cuvântul poate fi peniţă de aur în mâinile celui care scrie cu sufletul şi creion cu vârful bont în mâinile celui care nu ştie să-l ascută”. Cuvântul înseamnă viaţa ţesută printre literele care-l formează şi pe care nu le irosim construind cu ele alt gen de cuvinte care constituie un limbaj redus din punct de vedere al intelectualităţii lexicului. La urma urmei cuvântul este totul, pentru că ştiţi voi, “la început a fost Cuvântul şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi”. Cuvântul poate fi doar o vorbă, un blestem sau poate fi o binecuvântare.
Să ţineţi bine minte: niciodată nu voi putea fi împiedicată să scriu, atâta timp cât voi avea această putere şi acest dar.
Cei mai mulţi au mers la olimpiadă pentru că au fost obligaţi de profesori; eu am mers pentru că mi-am dorit aceasta. Am aşteptat ziua de azi cu nerăbdare…
Şi acum un sfat: niciodată să nu participaţi la un concurs (indiferent de ce gen) pentru a obţine un premiu sau un loc important. Participaţi DOAR dacă vă face plăcere şi dacă simţiţi că acolo trebuie să fiţi la momentul respectiv.
Ceea ce am trăit azi a fost o provocare şi după cum probabil ştiţi: mă dau în vânt după provocări. Totodată, totul a însemnat o altă experienţă de viaţă. Oricum, a meritat efortul.
Aaaa, şi dacă mai aveţi răbdarea necesară să-mi mai citiţi o opinie personală (care este probabil off-topic), v-aş fi recunoscătoare:
Se spune că cea mai bună descriere este cea pe care ţi-o fac cei din jur, dar eu cred că uneori aparenţele înşeală şi nimeni nu poate cunoaşte adevărul absolut din sufletul unei persoane, pentru că ne este dat ca până şi făpturile noastre să ni le cunoaştem doar parţial. Nimeni nu poate cunoaşte mai bine decât tine sufletul tău şi nimeni nu poate judeca mai drept fiinţă umană decât Dumnezeu. Asta aşa, ca un gând răzleţ din timpul zilei asupra căruia am considerat că ar fi de folos să meditez.
Vă doresc o duminică plăcută!
What people say...