Dintre condimentele vieţii
10 Ian 2011 41 comentarii
in Uncategorized Etichete:apa, ardei iuti, condimente, drog, Dumnezeu, euforie, extaz, gabriela elena, imbratisare, plic, Rai, sarut, spirit, suflet, viata, zbor
Sursa foto aici
Ştiu că multe dintre condimentele vieţii se văd, dar multe se simt. Întâi le adulmeci mireasma, le laşi să pătrundă până în suflet unde dau naştere unei stări nemaipomenite, exotice, unice. Apoi, când deja ai fost euforizat de acea adiere a condimentelor vitale spiritului, după ce ai lăsat ca praful magic să se depună ca picuri de căldură pe câmpia inimii tale, renaşti şi este momentul să şi guşti din prospeţimea firii tale pe care ai preschimbat-o în operă de artă.
Nu contează în care parte a lumii te afli, dacă ştii cum să laşi drogul fericirii să te extazieze. Viaţa ta poate fi o flacără oriunde, depinde cât de mult curaj ai ca să poţi întreţine focul.
La fel cum estul arde atunci când Soarele răsare, aşa trebuie şi noi să simţim cu toată fiinţa explozia vieţii în zorii zilei. Şi la fel cum vestul scânteiază când somnul Soarelui trezeşte Luna, tot aşa, în odihna amurgului ce va fi şters timp de câteva ore de bezna adâncului acelei mări numită “noapte”, să lăsăm ca visul să devină combustibil pentru lampa cu care ne luminăm zilele, iar în următoarea zi… să ardem nestânjeniţi.
Există un condiment potrivit şi pentru sufletul gol dar şi pentru sufletul plin. Există o nouă şansă în fiecare zi. Nu cred în şanse pierdute pentru că ele se înnoiesc zi de zi, iar greşeala este specific umană, însă cred în bucuria care se revărsă peste noi ca apa proaspătă care curge dintr-un ulcior scăpat intenţionat de Dumnezeu pe treptele drumului către Rai.
Când fericirea este găsită, când te întâlneşti cu adevărat cu inima ta care de data aceasta ţi-ar fi prietenă, cu tot avântul unor aripi pline de elan care se zbat pentru a ajunge acolo sus unde totul înseamnă libertate, zbor, îmbrăţişează-ţi sufletul şi sărută-l.
Adevărata frumuseţe a luminii nu poate fi înţeleasă decât atunci când îţi este dăruită în întuneric.
Ian 10, 2011 @ 18:52:08
Și de asta unele condimente sunt atât de prețioase…
Ian 12, 2011 @ 16:19:54
Dar nu toti realizeaza…
Ian 10, 2011 @ 21:20:05
Mântuire
de marian nicolescu
o săgeată de foc
căzută din cer
din discernământul
amfitrionic al Domnului
aprinde singurătatea mea
în felinarele
irişilor miopi
spre adevăr
spre un izvor de gând
luminând
cărarea spre salvarea
înflorită prin cercul aprins
de flăcări tămăduitoare
prin care sar leii îmblânziţi
ai pocăinţei
o cărare a patimilor
spre o mântuire
dintr-o iubire veşnică
numită Hristos …
Ian 12, 2011 @ 16:40:56
Acea “săgeată de foc/căzută din cer” nu este doar un condiment este ceea ce simt a fi vital pentru existenta noastra pe acest pamant.
Finalul poeziei da frumusetea si implinirea adevarata vietii noastre.
Multumesc.
Ian 10, 2011 @ 22:41:34
“Nu cred în şanse pierdute pentru că ele se înnoiesc zi de zi, iar greşeala este specific umană,…”
“Gresala”, darul lui Dumnezeu catre oameni…Fara ea, nu ar mai exista
” cautarea drumului”, “reluarea” celor ce s-au mai facut, regretul si…dorinta! Gresala e… “condimentul” vietii…
Ian 12, 2011 @ 16:49:30
Este chiar interesant ceea ce ai observat si intr-adevar putem sa gandim si asa…
Dar nu trebuie sa traim in greseala!
Ian 10, 2011 @ 23:10:30
Ce idei frumoase
Eu m-am ocupat si inca ma ocup cu istorie gastronomica, printre altele.
Dar condimentele tale sunt superbe….imi place….si articolul asta va trebui sa il citesc de mai multe ori :d
Ian 12, 2011 @ 17:11:44
Rasfoieste paginile blogului meu ori de cate ori doresti!
Eu nu pot decat sa ma bucur.
Ian 12, 2011 @ 17:25:37
Cu siguranta fac/voi face lucrul asta! :d
Ian 12, 2011 @ 17:47:19
Hai, ca vin si eu sa rasfoiesc…
Ian 12, 2011 @ 18:15:32
Vino de cate ori vrei: te primesc cu dulceata si cafea dupa obiceiul stravechi sau cu un ceai, la alegerea ta
Multumesc frumos!
Ian 10, 2011 @ 23:51:30
“Îmbrăţişează-ţi sufletul şi sărută-l. Lasă-ţi inima deschisă!”
Am să reţin asta.
Frumos.
Ian 12, 2011 @ 17:13:34
Poarta inimii sa ne ramana deschisa pentru tot ceea ce este bun, Cammely!
Ian 11, 2011 @ 12:14:57
Superb! Chiar mi-a mers la suflet articolul!
Impresionant! Stii sa redai in totalitate si ultima farama din ceea ce simti si gandesti, si iti multumesc!
Apreciez acuratetea ta!
Cora
Ian 12, 2011 @ 17:15:07
Si pentru mine este o bucurie sa citesc parerile voastre.
Ian 11, 2011 @ 12:21:16
Am vazut ca iti place Uschi.
Iata inca o melodie de-a ei, una care cred ca o sa-ti placa:
Ian 12, 2011 @ 17:15:49
Multumesc, Cora, imi place!
Ian 11, 2011 @ 22:01:23
“Când fericirea este găsită, când te întâlneşti cu adevărat cu inima ta care de data aceasta ţi-ar fi prietenă, cu tot avântul unor aripi pline de elan care se zbat pentru a ajunge acolo sus unde totul înseamnă libertate, zbor, îmbrăţişează-ţi sufletul şi sărută-l”…
Acest pasaj este foarte potrivit pentru ceea ce mi s-a întâmplat şi mi se întâmplă mie, de când am cunoscut-o pe Geanina. Şi tocmai de aceea l-am şi selectat… O seară bună!
Ian 12, 2011 @ 17:23:29
Ma bucur sa aud ca ceea ce simt si gandesc eu despre viata, altii asa ca si voi deja traiesc bucurandu-se din plin!
Atat tie cat si Geaninei, va doresc sa gasiti intotdeauna frumosul unul in celalalt!
Ian 11, 2011 @ 23:36:18
Parafrazandu-l pe Cristian, as inlocui doar numele: in loc de Geanina, Madi.
Insa, m-a luat ceva, pe dinainte, ca fara savoarea aromei raspunsurilor tale, comentariul nu-si mai are rostul.
La mai multe subiecte, gen Editura For You.
Madi si Onu
Ian 12, 2011 @ 17:35:14
Multumesc, Onu, am sa incerc sa raspund mai repede comentariilor, dar uneori ma bucur cand mai am putin timp sa scriu cate un articol.
Deocamdata sunt la acea etapa cu: “Invatati, invatati,”ca asa a spus…
Ian 12, 2011 @ 22:25:08
Gabriela,
Probabil zambetul, se refera la GOETHE, care a spus:
“Am ajuns aproape de 80 de ani, citesc mereu,dar nu pot spune ca stiu multe si nici ca stiu sa citesc”,
dar pe care unul, numit Lenin, de a zdruncinat lumea din temelii, l-a parafrazat in glumita(!)ta.Iti doresc, spor la sfat, si sa cutremuri, macar, blogosfera!
Madi si Onu
Ian 12, 2011 @ 07:36:51
Poate si “sarea si piperul” sunt apreciate.
Ian 12, 2011 @ 17:37:01
Cu siguranta, Gabriela.
Nu stiu de ce nu mai pot sa intru pe blogul tau…
Ian 12, 2011 @ 13:11:55
Dintre condimentele vietii zilnice, hreanul este cel mai controversat condiment , intrucat varietatea bogata de aplicatii precum si interpretari proverbiale, il fac uneori sa urmeze co cursa sinusoidala uneori abrupta, in colaps, alterori inaltatoare pana la…afrodisiac…
Pe langa proprietatile terapeutice din medicina naturista, hreanul este simbolul mizericordiei romanesti: “Ne-am obisnuit ca viermele cu hreanul…” spune un cunoscut proverb romanesc. Acest adevar enuntat in chip de parabola, tradeaza pauperitate si austeritate romaneasca, subventionari limitate (de la guvern), exercitiu de supravietuire romaneasca (pana vom iesi din criza…), pericolul de a fi decretat (el, hreanul) ca planta etnobotanica iar noi romanii, niste drogati la scara nationala.
Cat despre natalitatea romaneasca, aceasta nu se poate stimula numai cu hrean !
Apropo, ce s-ar intampla daca toate traseistele ar iesi la “prestari de serviciu”
cu cate o radacina de hrean in mana ?… Sau senzualele, sau monicile columbofile, sau pistoalele sau chiar nikita, acea Hong Kong Foey din Romana…
Regretatul Paunescu isi indemna generatia de inflacarati: “Iubiti-va pe tunuri…!” Dar cum ? Tot cu stomacul gol ?
Cat despre Ciocoii vechi si noi, dar tot romanesti am o vorba de la taica Vlahuta: “Ia, pe ciocoi ca hreanul
Si da-i pe razatoare !”
Ian 12, 2011 @ 17:38:52
Cred ca bietul hrean sughita, dar se si umfla de mandrie afland cat de bagat in seama este.