Dintre condimentele vieţii

Sursa foto aici

Ştiu că multe dintre condimentele vieţii se văd, dar multe se simt. Întâi le adulmeci mireasma, le laşi să pătrundă până în suflet unde dau naştere unei stări nemaipomenite, exotice, unice. Apoi, când deja ai fost euforizat de acea adiere a condimentelor vitale spiritului, după ce ai lăsat ca praful magic să se depună ca picuri de căldură pe câmpia inimii tale, renaşti şi este momentul să şi guşti din prospeţimea firii tale pe care ai preschimbat-o în operă de artă.

Nu contează în care parte a lumii te afli, dacă ştii cum să laşi drogul fericirii să te extazieze. Viaţa ta poate fi o flacără oriunde, depinde cât de mult curaj ai ca să poţi întreţine focul.

La fel cum estul arde atunci când Soarele răsare, aşa trebuie şi noi să simţim cu toată fiinţa explozia vieţii în zorii zilei. Şi la fel cum vestul scânteiază când somnul Soarelui trezeşte Luna, tot aşa, în odihna amurgului ce va fi şters timp de câteva ore de bezna adâncului acelei mări numită “noapte”, să lăsăm ca visul să devină combustibil pentru lampa cu care ne luminăm zilele, iar în următoarea zi… să ardem nestânjeniţi.

Există un condiment potrivit şi pentru sufletul gol dar şi pentru sufletul plin. Există o nouă şansă în fiecare zi. Nu cred în şanse pierdute pentru că ele se înnoiesc zi de zi, iar greşeala este specific umană, însă cred în bucuria care se revărsă peste noi ca apa proaspătă care curge dintr-un ulcior scăpat intenţionat de Dumnezeu pe treptele drumului către Rai.

Când fericirea este găsită, când te întâlneşti cu adevărat cu inima ta care de data aceasta ţi-ar fi prietenă, cu tot avântul unor aripi pline de elan care se zbat pentru a ajunge acolo sus unde totul înseamnă libertate, zbor, îmbrăţişează-ţi sufletul şi sărută-l.

Lasă-ţi inima deschisă!

Adevărata frumuseţe a luminii nu poate fi înţeleasă decât atunci când îţi este dăruită în întuneric.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 78 other followers