Sete de foc
03 Ian 2011 46 comentarii
in Uncategorized Etichete:apa, Atlantic, fast forward, foc, gabriela elena, gheata, gripa, iarna, microbi, monotonie, pamant, sete
Sursa foto aici
După atâta alb care deja parcă ne-a spălat şi ultima urmă de culoare din inimă, după atâta răceală, frig şi monotonie, mi-e sete de foc, tânjesc după o picătură dintr-o flacără care să-mi curgă în viaţă.
Aş sorbi orice văpaie fierbinte care să ardă în şemineul sufletului meu pe-un vârf de pensulă înmuiată în roşu şi în portocaliu care să deseneze continuu căldură în inima mea.
Aş vrea ca toată pelicula de gheaţă care aproape că s-a pietrificat acoperind pentru totdeauna Pământul şi care parcă ne-a prins sub ea într-o atmosferă ostilă care ne anulează toate reflexele, toate sentimentele, reducându-ne la tăcere printr-un şoc hipotermic al sufletului, să se topească şi să vedem din nou un cer albastru, pentru că mi-e teamă că l-am uitat.
Învăţ să tolerez frigul, dar dacă aş putea, aş apăsa oricând pe fast forward. Cât despre căldura sufletului, nici apa rece a Atlanticului nu ar putea să o dea uitării.
PS: Întrebare întrebătoare: dacă frigul iernii omoară microbii, nu este curios cum de majoritatea oamenilor sunt gripaţi în acest anotimp? 
Haideţi să vă arăt cam de ce mi-e dor mie acum 
Sursa foto aici
Ian 04, 2011 @ 03:46:08
Si eu abia astept sa vina caldura, mi-e dor de vara, de calatorii, de mare si tot ce cuprinde ea, mi-e dor de soarele fierbinte si tot ce atinge razele lui.
Ian 04, 2011 @ 21:22:09
Buna, Daniel!
:
Te salut cu bucurie din doua motive, ba nu, trei
este prima data cand imi lasi un comment, pentru ca ne aflam la inceput de an si mai am un motiv si tu astepti …vara, sa-ti testezi veleitatile de artist al fotografiei.
Ian 04, 2011 @ 04:29:32
Cred ca focul din inimi poate estompa cu usurinta albul rece al zapezilor.
Asa ca hai sa aprindem focuri vii…in acest an 2011! Imbratisari cu iubire din IUBIREA LUI draga mea Gabriela.
Ian 04, 2011 @ 21:26:12
Acele focuri vii sunt cele mai importante!
Sa ardem noi frumos pentru a putea aprinde alte focuri ale dragostei Lui!
Iti multumesc pentru imbratisari, Elena.
Ian 04, 2011 @ 10:03:53
Astazi e o vreme urata la noi.E innorat si-mi pare rau ca nu pot vedea eclipsa partiala de soare.
Nici nu vreau sa ies din casa, asa de urat e afara!
Ian 04, 2011 @ 21:27:41
Setea mea de foc s-a potrivit cu sosirea acestei eclipse.
Astazi am auzit si eu de ea, ca de vazut….
Ian 04, 2011 @ 10:05:04
Sa nu apesi niciodata pe “fast forward”, nici macar atunci cand ai cazut si crezi ca nimic nu te mai poate ridica! Procesul este atat de ireversibil incat seamana cu un “perpetuum mobile”.
Sens unic! Nu te grabi!
Ian 04, 2011 @ 21:31:11
Este ca si atunci cand crezi ca ai intrat in masina timpului?
Nu ne jucam cu asa ceva dar uneori parca…
Mai stim si ca “graba strica treaba” asa ca stam cuminti si asteptam ca totul sa se desfasoare conform legilor atat de bine stabilite.
Ian 04, 2011 @ 10:19:04
Apropo de fwd, ieri am fost la manstirea dealu si de la gara am merspe jos. cand urcam dealul spre manastire, a inceput sa ninga. apoi, cand am ajuns si ceva timp mai incolo am avut viziunea unei imagini superbe: linistea din manastire fulgii mari care cadeau din cer, maicutele care bateau clopotul…era de vis, era rai..
cineva imi spunea ca vara e si mai frumos, cand intreaga natura parca e in acelasi ritm cu toaca si cu cantecele bisericesti
si, totusi, era ceva special in imaginea asta, iarna avea ceva al ei….greu de stabilit…nu era frig…era doar o zapada care cadea din cer
Ian 04, 2011 @ 21:34:28
Fulgii tai imi par tare prietenosi, “calzi” si blanzi, mesageri ai unei ierni ce imbratiseaza cu gentilete, nu cu stransoare de gheata.
Ian 04, 2011 @ 21:46:15
Chiar asa erau
cat se poate de “calzi”
Ian 04, 2011 @ 11:54:19
pai mai sunt si microbi blindati… imbracati cu 5 cojoace
Ian 04, 2011 @ 21:37:31
Este adevarat, Costel microbii acestia s-au blindat rau, rau de tot.
Antibioticele nu le mai vin de hac, decat cu greu, doar daca se unesc cate doua, se mai schimba intre ele, mai fac aliante…
Ian 04, 2011 @ 16:12:35
Ce raspuns sa-ti las? Aceste acorduri spun totul ” NU DISPERA”
CAND AI CAZUT RIDICATE-TE!
Ian 04, 2011 @ 21:41:58
Maria, iti ies in intampinare cu :
Bine ai venit!
Painea si sarea sunt gandurile mele pe care te invit sa le citesti si alta data!
MULTUMESC PENTRU INDEMN!
Ian 04, 2011 @ 21:49:42
Buna,
Ti-am adaugat bannerul pe blog la mine
am si eu banner 
codul este :
poti sa mi-l publici si mie?:D:D:D:D:
O seara buna
PS: ms pentru vizita pe blog
Ian 04, 2011 @ 21:51:13
Ian 04, 2011 @ 22:47:38
vestea proasta ar fi ca urmeaza o lunga era glaciara, dupa parerea unora … m-as muta la tropice, cu tot cu sentimente
multumesc pentru link
Ian 07, 2011 @ 10:56:31
Mutarea la tropice numai cu sentimente optimiste se face.
Ian 05, 2011 @ 00:45:45
Păi o fi distrugând el microbii, dar asta nu înseamnă că reface şi sistemul imunitar distrus pe tot parcursul celorlalte anotimpuri. Cred.
Ian 07, 2011 @ 10:58:06
Saracul nostru sistem imunitar, cate are de indurat cu temperaturile acestea ca si dusurile scotiene: cald, rece, cald, rece!
Ian 05, 2011 @ 10:20:48
Iarna este de o rara platitudine. Doar sarbatorile reusesc sa-i aduca putina stralucire. Cei care schiaza iubesc sportul, nu iarna. Am amici care schiaza si in aprilie, deci se demonstreaza. Asa ca, o fi frumoasa prima zapada, dar monocromia iernii, lipsa ei de culoare si stralucire, zilele scurte, frigul, umezeala si ceata, totul pare sa o faca antipatica. Peiasaje albe, murare, plate, lipsite de personalitate, pe fond cetos si gri, e care se profileaza brazii care NU sunt verzi, ci negriciosi…noroi si zapada topita, microbi si virusi, care confirma spusele tale, ca iarna oamenii racesc si fac viroze repetate, lipsa de vitamine proaspete (in market gasim din alea aduse, care s-au copt artificial), bietele pisici inghetate, pe care le dezmortim noi cu lapte cald si ceva de mancare…Hotarat lucru, iarna e frumoasa doar de sarbatori, la patinaj sau pe partiile de schi. Atat cat tine o vacanta! Culorile verii vor trece prin prospetimea primaverii, care le va stimula sa devina calde, stralucitoare si pline de viata si sens. Imi place imaginea din gandurile tale, are farmec!
Ian 07, 2011 @ 11:02:18
Mirela, simti ca si mine. Poezia iernii este si ea frumoasa dar doar cand fulgii sclipesc in lumina lunii, cand albul pufos scartaie sub pasi, cand ramuri de brad se pleaca sub greutatea alba, cand totul pare poveste…
Ian 05, 2011 @ 11:02:11
PLÂNS
de Marian Nicolescu
Colţ de izvor
Picurând estival …
Într-o mare de dor
Pe o tâmplă de val,
Pe un petec de cer
Fulgerat şi plouat,
O bucată de zel
Pe un suflet curat.
O furtună părea –
Un ciclon ne-nceput.
Curcubeu apărea
Dintr-un nor de sărut.
Ies furtuni din genuni
Plânset cald, picurat
Pe un cer cu minuni
Lacrimi s-au tulburat.
Hohotind maiestuos
Asuprind cordial
Cu-n izvor secetos
Te suprimi ireal.
Izvorând din izvor
Din nimic şi … ceva
În genunchi pe covor
Strigi bocind altceva.
Te sărut cu suspin
Pe izvoru-ţi firesc,
Tu te prinzi de senin
Eu furtună-ţi gătesc.
NEMÂNGÂIERE
de Marian Nicolescu
Pe tâmpla ta curată
Mai mistuie tăcerea
Iar timpul umbre cată
Săpând nemângâierea.
Vibrând în ochii limpezi
Luceferii se sting,
Spectacol de zăpezi
Prin gene se ating.
Adie lin tăcerea
Din glasul cu durere,
Se tulbură plăcerea
Bocind nemângâiere.
Ian 07, 2011 @ 11:08:18
Aceasta a fost o zi deosebita: am primit doua poezii!
Atatea expresii poetice ce vorbesc sufletului, atatea idei frumoase…
Versurile acestea trebuie citite iar si iar…
Multumesc.
Ian 05, 2011 @ 12:33:53
Eu sunt dintre cei care dispretuiesc iarna cu toata fiinta lor pentru ca detest friguuuul. Brrrrrrr, parca traiesc la cota de avarie si acum
Ian 07, 2011 @ 11:09:49
Ce mi-a placut expresia:
“traiesc la cota de avarie si acum.”!
Ian 05, 2011 @ 15:05:16
frigul iernii care omoara microbii omoara doar pe unii dar in acelasi timp frigul asta incearca sa ne omoare si pe noi,nu reuseste dar ne scade imunitatea si uite asa microbii pe care nu reuseste sa-i omoare frigul ne gasesc nepregatiti
Ian 07, 2011 @ 11:14:17
Frigul acesta pe langa microbi, mai omoara si pe cei care beneficiaza de ei…
Multi sarmani, oameni ai strazilor, iarna depun armele, incheind razboiul cu iarna, nemaitraind vreun alt anotimp, vreodata.
Ian 05, 2011 @ 19:23:43
Abia aştept să dea natura în boboceală.
Nu-mi place iarna… oricât de frumoasă vrea ea să pară uneori.
Ian 07, 2011 @ 11:15:00
Simti deja mirosul verdelui crud?
Ian 07, 2011 @ 16:15:51
Eu simt o sete de … primavara.
Ian 11, 2011 @ 16:45:39
“Aş sorbi orice văpaie fierbinte care să ardă în şemineul sufletului meu pe-un vârf de pensulă înmuiată în roşu şi în portocaliu care să deseneze continuu căldură în inima mea.”
Asa pledai de vehement pentru caldura exprimata in culori pastelate. Rou si portocaliu sunt culorile cu care se exprima cactusul din desert in timpul inflorescentei unice din viata. Mi se pare imposibil sa transferi un cactus din arealul desertic de vietuire si sa-l vezi inflorind macar in tundra…
Bucura-te ca ai o alternativa pentru a-ti implini visul infloritor,: un semineu cald al sufletului. Ai puterea discernerii intre frigul glaciar al inertiei prabusita in ultimul lesin si inflacararea inflorescenta a cactusului care sufere totul numai de dragul unei inflorescente unice prin care sa marturiseasca: TRAIESC !