Sete de foc

Sursa foto aici

După atâta alb care deja parcă ne-a spălat şi ultima urmă de culoare din inimă, după atâta răceală, frig şi monotonie, mi-e sete de foc, tânjesc după o picătură dintr-o flacără care să-mi curgă în viaţă.

Aş sorbi orice văpaie fierbinte care să ardă în şemineul sufletului meu pe-un vârf de pensulă înmuiată în roşu şi în portocaliu care să deseneze continuu căldură în inima mea.

Aş vrea ca toată pelicula de gheaţă care aproape că s-a pietrificat acoperind pentru totdeauna Pământul şi care parcă ne-a prins sub ea într-o atmosferă ostilă care ne anulează toate reflexele, toate sentimentele, reducându-ne la tăcere printr-un şoc hipotermic al sufletului, să se topească şi să vedem din nou un cer albastru, pentru că mi-e teamă că l-am uitat.

Învăţ tolerez frigul, dar dacă putea, apăsa oricând pe fast forward. Cât despre căldura sufletului, nici apa rece a Atlanticului nu ar putea să o dea uitării.

 

PS: Întrebare întrebătoare: dacă frigul iernii omoară microbii, nu este curios cum de majoritatea oamenilor sunt gripaţi în acest anotimp? :P

Haideţi arăt cam de ce mi-e dor mie acum :lol:

Sursa foto aici

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 78 other followers