Marul lui Adam si Eva
20 Noi 2010 53 comentarii
Este foarte curios cum si in ziua de azi avem un anumit obicei pe care l-au mai avut si altii cu mult timp in urma, undeva in gradina Eden.
Acolo s-a invatat intr-un mod gresit lectia impartirii lucrurilor cu altii. Ce sa spun? Lectia potrivita la momentul nepotrivit.
Azi ne place sa impartim tot ce avem cu cei din jur, sa impartasim sentimente, impresii, zambete pentru ca astfel vom fi mai mult timp impreuna.
Adam si Eva au stiut ei ce au stiut, dar neascultatori au gasit de cuviinta sa-L nesocoteasca tocmai pe Dumnezeu care le-a interzis doar un lucru: sa nu manance din pomul cu pricina.
Oare cati pomi mai erau in jur? Oare nu puteau sa invete sa imparta tot ce au, folosind merele din ceilalti copaci?
Imi este greu sa cred ca acel pom era singurul care facea mere bogate in vitamina C si care sa-i imbie pe ignorantii nostri stramosi la cateva muscaturi bio din coaja de mar care continea pectina, atat de benefica sanatatii.
Intr-adevar, faptul ca au impartit acel mar i-a adus impreuna pe cei mai cunoscuti oameni ai lumii, insa au fost impreuna in afara gradinii Eden, pentru ca neascultarea de Dumnezeu se plateste.
De atunci urmasii celor care au infaptuit pacatul originar, se nasc cu un mar care… le sta in gat. Diferenta este ca la “Adami”, marul este mai proeminent ca sa stie toata viata ca ar fi trebuit sa aiba mai multa minte la inceputuri, ca doar ei sunt “capul familiei”, nu? Rusinica, rusinica, rusinicaaaaa! 
Tot de atunci si Alba-ca-Zapada se ineaca, stiti bine cu ce, cu marul… 
Asa ca, e bine sa impartasim, dar e si mai bine sa nu impartim celorlalti din lucrurile care nu sunt ale noastre si din care ne este interzis sa luam, pentru ca s-ar putea ca impartirea noastra sa dea cu virgula 
si sa ne trezim ca Adam si Eva: cu marul oprit in gat.
What people say...