Inapoi pe Pamant
10 Noi 2010 40 comentarii
in Uncategorized Etichete:absolutul, apogeu, axa, “Confesiuni”, bolovan, cosmar, Dumnezeu, euforie, gabriela elena, J.J.Rousseau, limite omenesti, lumina, mistere, muritori, pamant, personalitate, picioarele, praful, putere divina, Rai, siguranta, soare, suflare de viata, teama, univers, viata, visuri
Oare cat de des plutim cu gandul deasupra limitelor noastre omenesti? Oare de cate ori n-am levitat in universul dorintelor noastre, privind cum Pamantul se roteste in jurul axei sale si inchipuindu-ne ca nu putem fi afectati in nici un fel, noi, muritorii cu pretentii de Dumnezeu dominati de euforia unui sentiment poetic de falsa eterna siguranta?
Oare chiar nu stim ca visurile ni le cream noi insa numai Dumnezeu ni le poate implini?
Fara teama ca oricand ceea ce ne dorim poate sa se rostogoleasca peste noi ca un bolovan care ne striveste, transformandu-se din Rai in cosmar, visam in continuare la ceea ce poate nu ne este destinat sa avem.
De acolo de sus, din inaltul personalitatii noastre, din apogeul luptei cu viata care nu ne ofera tot ceea ce ne dorim, privim uneori in jos, si vedem ca desi mintea ne este intr-o dimensiune uneori imposibil de atins, totusi, picioarele noastre stau pe pamant, de cele mai multe ori doar agitand praful in speranta ca vom gasi o alta lume intr-un desert care ne ascunde de realitate.
Desi doar tarana, omul nu se poate multumi doar cu un destin simplu, construindu-si viata in jurul “axei sale”, ci viseaza la o vesnica pendulare intre sentimentul de fascinare pe care il dobandeste datorita explorarii misterelor lumii si dorinta de a le cunoaste in intregime, astfel apeland la o miscare de revolutie care sa-l aduca si mai aproape de Soare, pentru a fi tot mai asemanator cu acesta: lumina intregului univers.
Momentul in care decidem sa revenim cu picioarele pe pamant este atunci cand un vis se spulbera, cand o dorinta nu ni se implineste, cand miracolul asteptat nu mai vine, fiind in incapacitatea de a realiza ca noi insine suntem miracolele: pamant pe care s-a suflat “suflare de viata”.
“Daca fiecare om ar putea sa citeasca in inimile tuturor, ar fi mai multi oameni care ar vroi sa coboare, decat aceia care ar vroi sa se inalte” spunea J.J.Rousseau in “Confesiuni”.
Creatia are toata libertatea sa-si doreasca si sa viseze, insa nu trebuie sa uite ca tot ceea ce reprezinta este rezultatul puterii divine.
What people say...