Melancolie…
01 Noi 2010 71 comentarii
in Uncategorized Etichete:bancuta, bucurie, conduri fermecati, copilarie, craiese, culori, dans, depresiva, disperare, frunze, gabriela elena, lemn, mangaieri, melancolie, misterioasa, ochii, padure, partitura, pictor, plumb, poem, renastere, ruginiu, simfonie, soare, suflet, tacere, toamna, tristetea, vant, verde, virtuozitate
Poem de frunze care se alinta in soapte calde, adieri de toamna, imi incanta sufletul.
Dezmiarda in cadere tacerea padurii, atat cat poate ea sa fie de tacuta, si gandul meu ce este acolo, pe bancuta de sub pin.
Pictorul cel atent a adunat toate culorile pentru renasterea ce cred ca va veni, dar frunzele mai fura inca o pata de soare, un verde adormit de iarba, un ruginiu din trunchiuri de copaci.
Soarele se joaca printre acele pinului cu ochii mei. Ma feresc, ma ascund si el ma gaseste, ca si in copilarie… Nu ma ascund prea mult pentru ca imi place sa-mi gaseasca ochii si sufletul, in calde mangaieri.
Intreaga-mi fiinta traieste simfonia acestei toamne, din care nu lipseste bazaitul albinelor intarziate, croncanitul unei perechi de ciori ce mentine tactul sau virtuozitatea ciocanitoarei ce penetreaza padurea cu solo-ul ei.
Tin ochii sufletului meu inchisi, pentru a putea intelege poemul toamnei cu simturile. Narile fac cunostinta cu miros de lemn ars; e semn ca undeva oamenii se pregatesc de iarna.
Este cald si bine si… n-as mai pleca acum cand ma simt una cu ea, cand vorbeste si eu o inteleg, fosnetul ei avand putere de cuvant, soaptele ei aruncand notele ca un renumit compozitor in vazduhul-partitura.
Fredonand ceea ce am cantat impreuna, simt ca bucuria-mi este si ea ca si toamna, bogata ca si roadele ei. Se prinde in hora culorilor, a sunetelor si miresmelor, dansand asemeni craieselor cu conduri fermecati, eliberand pentru hibernare, tristetea ce mormaie impotrivitoare.
Nimic nu am si totusi, totul am...
Tumultoasa, melancolica, cu sufletul vibrand de contraste, senina, acida, poetica prin sine insasi, invaluita in ploile gandurilor noastre, speriata de intensitatea vantului disperarii din vietile unora, depresiva si plumburie uneori, sau blanda, calda si misterioasa, grizonata intr-un tarziu…dar intotdeauna frumoasa, este … TOAMNA .
Noi 01, 2010 @ 02:21:17
Foarte bun articol, o adevarata revelatie! Desi toamna nu e cel mai iubit anotimp al meu, astfel de relatari ma fac s-o prives altfel…
Noi 01, 2010 @ 20:40:13
Ma bucur ca dupa atata timp, tu ai fost prima care ai comentat la acest articol si ca ti-a placut.
De multe ori, ceva ce nu intra in preferintele noastre, poate sa ne aduca bucurie, uimire chiar…
La fel s-a intamplat si cu mine.
Vara este anotimpul meu preferat, dar cat de frumoasa poate sa fie si toamna…
Noi 01, 2010 @ 08:59:26
Mi-a placut remarca ta:Nimic nu am si totusi, totul am…
Superba toamna scrisa de inima ta ..imi place mult! O saptamana binecuvantata sa ai draga mea draga!
Noi 01, 2010 @ 20:42:26
Intr-adevar inima este cea care a dictat…
Iti multumesc pentru urari.
Noi 01, 2010 @ 10:58:26
Gabriela,
“Melancolia” toamnei tale am infasat-o in visare, am udat-o cu verdele din tineretea ta, consumand-o ca pe un elixir al frumosului din viata, imbatandu-ma cu vraja padurilor si parcurilor pline de aburul autumnal al vremii.
Multumesc pentru frumosul tau poem al belsugului si splendorilor naturii din viata noastra!
O toamna verde ca vraja tineretii.
Noi 01, 2010 @ 20:50:14
Primesc cu bucurie in suflet revarsarea, nemeritata pe deplin, a cuvintelor pline de sensibilitate, poezie, gingasie…
Mi-a placut in mod deosebit:
“O toamna verde ca vraja tineretii.”
Noi 01, 2010 @ 11:23:33
multumesc G.
Noi 01, 2010 @ 20:52:29
De multe ori am simtit vraja imaginilor prinse de “ochiul magic”, intrand pe blogul tau.
Eu sunt cea care s-a bucurat in mod deosebit!
Noi 01, 2010 @ 12:01:13
Avem sufletele, gândurile bune şi puterea de a visa frumos. Ceea ce nu este deloc puţin…
Noi 01, 2010 @ 20:55:31
Din samanta astazi mica va creste copacul ce va scruta inaltimile…
Deci sa visam, sa speram, sa indraznim!
Noi 01, 2010 @ 12:53:50
Ce frumos ai prins toamna in cuvinte, Gabriela!
E anotimpul tau preferat? Imaginea frunzelor care fura o pata de soare mi s-a parut foarte plastica,si asta pentru ca in aceasta simbioza, parca fiecare se lupta, unele sa supravietuiasca, iar soarele, sa-si pastreze stralucirea, caldura, maretia verii trecute… 
Noi 01, 2010 @ 21:11:39
Sufletul nostru absoarbe, Teo, ca si un burete toata poezia anotimpului, toata culoarea si vraja lui…
Chiar daca eu iubesc vara, fiecare anotimp ne daruieste atata bogatie de sentimente, inspiratie…
Acel moment, din acea zi, din acest anotimp, l-am trait cu atata bucurie si intensitate… A fost ca o minivacanta a sufletului.
Suntem inconjurati de atata frumusete!
De multe ori suntem prea stresati ca sa mai vedem ceva.
Noi 01, 2010 @ 13:09:26
e frumoasa toamna:D
Noi 01, 2010 @ 21:12:13
Chiar iti place?
Noi 01, 2010 @ 14:01:16
superb…
Noi 01, 2010 @ 21:13:24
Da?
Noi 05, 2010 @ 00:18:25
ca sa vezi si sa intelegi de ce te-am scos din blogroll, intra pe blog cauta in sidebar proiecte pe care le promovez, e de cate zile, doar ca uneori e nevoie de alti ochi ca sa vezi.
ps: da, am fost la meci, ca daca nu ma duceam, iar pierdea steaua
Noi 01, 2010 @ 18:20:09
Tocmai asta-i frumusetea melancoliei:frumusetea contrastelor in culori pastelate.
De fapt,melancolia de multe ori se erijeaza intr-un rol de…sora vitrega a romantismului, in care totul este perfect, cu grija si duios aranjat, premeditat in a da valoare tot mai mare sentimentalismului din noi.
Furmusetile cromatice etalate in contrast, dau o valoare cromatica trairilor launtrice care irump spre exterior sub forma de melancolie. fericit este sufletul care “reuseste” o policromie a manifestarilor autumnale.
Se asorteaza foarte bine, ba chiar se confunda cu toamna.
Dumnezeu imbraca toamna in culori policrome, dandu-i o frumusete deosebita, tocmai pentru a nu ne parea atat de rau dupa vara care s-a topit in forme de castane…, in parfum de castane decojite proaspat, si-n parfum suspinat de frunze-n plutire spre spre-o hibernala odihna in palma nevazuta a Creatorului…
Noi 01, 2010 @ 21:21:01
Pana la urma este bine sa nu disecam chiar totul si sa ne bucuram de tot ceea ce a ne-a fost daruit frumos de catre aceasta mare doamna, TOAMNA.
Noi 01, 2010 @ 19:00:21
as comenta si eu, da’ ma tem sa nu fiu in plus p’aici
va pupa bogdan
Noi 01, 2010 @ 21:28:30
Nu esti in plus, stii bine!
Este loc pentru ceea ce avem delicat, sensibil in noi, pentru ceea ce ne face fiinta sa vibreze…
Sufletul are nevoie de frumos si toamna ni-l ofera cu generozitate.
Noi 01, 2010 @ 19:15:50
E imposibil sa nu simti magia anotimpului din descrierea ta, nici urma de tristete sau nostalgie, doar caldura, viata, culoare. Melancolia e aievea sau e doar un vis de toamna ruginie?
Noi 01, 2010 @ 19:44:28
eu as vrea sa simt nr. tau de tel scris la mine in palma ?! ce spui, o sa il simt?
Noi 01, 2010 @ 20:33:55
Cred ca cei de la “Carcotasii” au o rubrica numita ” Top rusinica”.
Ca sa nu apari in acest top, la commentul lasat de tine la postul anterior se cere o scuza din partea ta.
Noi 01, 2010 @ 21:52:24
@ Nice
Ma bucur pentru ca ai venit sa vezi cum este toamna, vazuta din casuta mea…rectific, de pe bancuta de sub pin.
Asa am perceput-o atunci, dar stai sa vina vantul, ploaia, frigul, sa vezi atunci cum totul se transforma radical.
Noi 01, 2010 @ 20:17:27
O toamna care ne crează sentimente de nostalgie si de regrete pentru un trecut pe care l-am crezut mai bun decat prezentul!!! Frumos si expresiv redat de catre tine acest sentiment…
Noi 01, 2010 @ 21:57:46
Da, este si aceasta un fel de melancolie…
Noi 01, 2010 @ 21:28:59
am si eu un top, crezi ca ma incadrez ca ofensiva cocalarilor sau la totul despre baieti duri si fete sensibile
Noi 02, 2010 @ 11:24:20
frumos post si cu rasunet, ca un fel de ghemuire a fatului in pantecul mamei…
Noi 02, 2010 @ 18:45:30
Iti multumesc pentru ca ai ales sa-mi vizitezi blogul, si daca ti-a facut placere ceea ce ai citit, te mai astept!
Interesanta asocierea cu ghemuirea fatului in pantecul mamei.
As vrea sa inteleg mai mult cum ai gandit.
Noi 02, 2010 @ 11:47:36
ce frumoooooooossssss…….cu toate acestea nu e bine sa lasi toamna sa te cuprinda pentru ca e faorte afurisita
Noi 02, 2010 @ 18:48:04
Probabil ca te gandesti la toamna cea cu vant, ploaie, frig, nu-i asa?
Noi 02, 2010 @ 11:48:01
ce frumoooooooossssss…….cu toate acestea nu e bine sa lasi toamna sa te cuprinda pentru ca e foarte afurisita
Noi 02, 2010 @ 13:02:19
daca toamna ar putea vorbi, cred ca ti’ar multumi pt. articol
)
Noi 02, 2010 @ 18:54:21
Cuvintele tale sunt ca…o raza!
Iti multumesc, iti doresc bun venit be blog si bineinteles, te mai astept!
Noi 02, 2010 @ 14:21:19
“Fredonand ceea ce am cantat impreuna, simt ca bucuria-mi este si ea ca si toamna, bogata ca si roadele ei. Se prinde in hora culorilor, a sunetelor si miresmelor, dansand asemeni craieselor cu conduri fermecati, eliberand pentru hibernare, tristetea ce mormaie impotrivitoare.”
Mi-a plăcut mult acest pasaj şi mi-am imaginat dansul acesta prin frunze de toamne antrenate în zbor nebun…
Noi 02, 2010 @ 19:07:18
Cat de putin ne trebuie, un cuvant, o imagine, pentru ca imaginatia noastra sa dea nastere unei alte povesti…
Frunze framantate de conduri, zburand spre bratele copacilor, asemeni fulgilor, in parfumul inconfundabil al strivirii lor, pe pamantul umed, este imaginea pe care o aveam si eu in minte.
Ma bucur ca ai vazut si tu continuarea, Cristian.
Noi 03, 2010 @ 02:38:54
Păi na. Oamenii sensibil ca noi simt astfel de lucruri. Mi-ai adus aminte de Dănuţa, coleguţa mea. De fiecare dată când vede o fotografie face un scenariu ciudat din ea. Ciudat zic eu pentru că nu m-aş fi gândit niciodată la ce îi mai trece ei prin cap… na, fire de artist.
Noi 02, 2010 @ 18:11:22
Este atat de multa liniste in aceasta casuta a ta!
Vin cu placere, de fiecare data, ca intr-un loc in care bunsimtul salasluieste firesc.
Aici este o oaza binecuvantata.
Noi 02, 2010 @ 19:14:05
Ma simt bine stiind ca in casuta mea, vii cu placere.
Imi astept vizitatorii cu ganduri bune, inima deschisa, fericita ca putem sa ne spunem unii altora ceea ce simtim, gandim.
Oooo si daca mai imi spui ca aici te simti ca intr-o oaza binecuvantata, m-ai facut fericita!
Noi 03, 2010 @ 19:37:34
O reală plăcere să văd toamna prin ochii tăi. Frumos descrisă, frumos simţită… se pare că toamna şi-a găsit lăcaş în sufletul tău. Te joci cu ea şi-mi place dansul pe care ni-l oferi în compania ei.
Noi 04, 2010 @ 22:00:14
<a
Noi 06, 2010 @ 02:05:20
Si pe mine, ma fascineaza toamna, cu tot cu depresiile si umezelile ei… Frumos simti, frumos scrii si frumos alegi muzica!
PS: nu stiu daca ti-am mai spus, dar te bine background-ul asta…
Mar 30, 2011 @ 12:43:04
Useful blog site, keep me through searching it, I am really serious to understand more about it.
Apr 21, 2011 @ 11:03:57
Good website, keep myself through searching it, I\\\’m truly serious to learn more about it.