• Gabriela Elena •

Marul lui Adam si Eva

20 Noi 2010 53 comentarii

by Gabriela Elena in Uncategorized

Este foarte curios cum si in ziua de azi avem un anumit obicei pe care l-au mai avut si altii cu mult timp in urma, undeva in gradina Eden.

Acolo s-a invatat intr-un mod gresit lectia impartirii lucrurilor cu altii. Ce sa spun? Lectia potrivita la momentul nepotrivit.

Azi ne place sa impartim tot ce avem cu cei din jur, sa impartasim sentimente, impresii, zambete pentru ca astfel vom fi mai mult timp impreuna.

Adam si Eva au stiut ei ce au stiut, dar neascultatori au gasit de cuviinta sa-L nesocoteasca tocmai pe Dumnezeu care le-a interzis doar un lucru: sa nu manance din pomul cu pricina.

Oare cati pomi mai erau in jur? Oare nu puteau sa invete sa imparta tot ce au, folosind merele din ceilalti copaci?

Imi este greu sa cred ca acel pom era singurul care facea mere bogate in vitamina C si care sa-i imbie pe ignorantii nostri stramosi la cateva muscaturi bio din coaja de mar care continea pectina, atat de benefica sanatatii.

Intr-adevar, faptul ca au impartit acel mar i-a adus impreuna pe cei mai cunoscuti oameni ai lumii, insa au fost impreuna in afara gradinii Eden, pentru ca neascultarea de Dumnezeu se plateste.

De atunci urmasii celor care au infaptuit pacatul originar, se nasc cu un mar care… le sta in gat. Diferenta este ca la “Adami”, marul este mai proeminent ca sa stie toata viata ca ar fi trebuit sa aiba mai multa minte la inceputuri, ca doar ei sunt “capul familiei”, nu? Rusinica, rusinica, rusinicaaaaa!  

Tot de atunci si Alba-ca-Zapada se ineaca, stiti bine cu ce, cu marul…

Asa ca, e bine sa impartasim, dar e si mai bine sa nu impartim celorlalti din lucrurile care nu sunt ale noastre si din care ne este interzis sa luam, pentru ca s-ar putea ca impartirea noastra sa dea cu virgula si sa ne trezim ca Adam si Eva: cu marul oprit in gat.

Eva are mere. Adam a luat un mar. Cate mere are acum Eva?

Tu unde te incadrezi?

06 Noi 2010 84 comentarii

by Gabriela Elena in Uncategorized

Intotdeauna am crezut cu tarie ca fiecare persoana isi are propria culoare care ii caracterizeaza temperamentul si ii dezvaluie personalitatea.

Ca sa incep eu prima cu dezvaluirile irefutabile, va voi transmite in direct si in reluare din fata LCD-ului lap-top-ului meu,  ca din frageda pruncie mi s-a spus si am stiut ca picatura de culoare care imi domina viata este cea rosie. Rosie pentru ca sunt pasionala, iubesc si sunt iubita, sunt energica, ambitioasa, impulsiva cateodata, impun respect, uneori par inabordabila, sunt visatoare, plina de viata, sensibila si… imi place negrul.

Da, stiu ca ultimul lucru pe care l-am scris in paragraful anterior nu este un argument care sa dovedeasca legatura dintre mine si culoarea rosie, insa trebuia sa aduc cumva in discutie faptul ca desi imi plac culorile “vii”, am o pasiune nebuna si pentru cele “moarte” (care de fapt nu sunt culori), ca de exemplu negrul. Si ce bine e sa stii ca desi iti place negrul, sufletul tau nu este asa (poate doar cerul gurii) .

Cu toate acestea, desi viata ta are acelasi impact asupra celor din jur ca cel pe care il are o anumita culoare care te reprezinta, totusi trairea ta nu are  intotdeauna o nuanta pura . Culoarea se mai dilueaza, se mai amesteca, mai punem un pic de alb, un pic de negru, mai apar tonuri, umbre si uite asa capatam alte nuante.

Pot sa spun ca persoana mea este avantajata intr-un fel: desi, ca orice om, mai experimentez si stropi de negru picurati pe tabloul vietii mele, totusi daca amestec negrul cu rosul vietii mele, obtin un visiniu, deci  culoarea mea tot nu se schimba foarte mult.

Trairea noastra este la inceput o panza goala pe care viata si Cel ce a daruit viata, picteaza fara incetare, transformand in chip minunat tabloul nostru intr-un lungmetraj pe care se deruleaza alte imagini pana va incepe genericul de sfarsit. Fiecare imagine este preschimbata in alta imagine, si niciodata pictura nu va fi urata caci pictorul stie cum sa alterneze culorile.

Deci, viata voastra ce culoare si-a ales cand a alunecat pe curcubeu ca sa ajunga pe Pamant?