Taiati si stoarceti bine!
30 Iun 2010 11 comentarii
in Uncategorized Etichete:orange, portocala
Am o idee geniala! Mi-am dat seama despre ce voi scrie acum, raspunzandu-i lui BlackAngel in postul anterior.
Spuneam ca viata este ca o portocala.
Da, daca privim indeajuns de profund vom descoperi multe asemanari.
Viata seamana cu o portocala in primul rand pentru ca atunci cand esti la inceputul ei, ai impresia ca miroase si arata bine, insa nu stii daca ceea ce va urma, daca fructul vietii in sine va fi dulce sau stricat, atunci cand vei patrunde adanc in el.
Mai apoi, nu poti sa descoperi ce este in el daca nu il explorezi, daca nu gusti si acrul si amarul, dar si dulcele.
Viata este un fruct capricios pe care daca nu-l vei stoarce puternic, cu toata increderea, nu te vei putea bucura de esenta lui.
Ceea ce este frumos in “studiul vietii” este faptul ca desi descoperi ca portocala ta este fie acra, fie amara, totusi ai sansa la o alta portocala, deoarece in toate portocalele exista o alta viata, o alta oportunitate de a se crea ceva nou si bun.
Deci, ori la prima portocala, ori la a doua, vei da de pulpa dulce, de care te vei bucura din plin si pe deplin!
Pofta buna! Sa va priasca portocala! 
Comica melodie…
What do we really want?
30 Iun 2010 34 comentarii
in Uncategorized Etichete:bogati, bunastare, ce vrei cu adevarat?, constiinta, dorinte, idealuri, imaginatie, intristare, modesti, mofturi, recunoscuti
Din ce in ce mai des ne intrebam ce vrem cu adevarat pentru noi?
Nu mai stim de ce suntem pasionati, nu ne mai luptam atat de mult pentru visele noastre, ne lasam in bataia vantului si acceptam tot ce apare in drumul vietii noastre.
Daca viata noastra nu poate avea ritmul pe care ne place sa dansam, ne intristam, daca traim prea piano, vrem forte si invers.
De fapt, NOI CE VREM?
Ce este cert este faptul ca de multe ori vrem ce nu avem la momentul respectiv si am mai vrea si…
sa fim bogati, dar modesti,
sa ne ocupam de bunastarea noastra, dar sa fim si altruisti,
sa economisim, dar sa si cheltuim,
sa ne cumparam tot ceea ce ne dorim, dar sa ne mai si ramana bani in buzunar,
sa ni se faca toate mofturile, dar sa fim recunoscuti ca fiind fiinte independente.
Complicate fapturi mai suntem, dar nici imaginatia si dorintele noastre nu se lasa mai prejos.
Stau si ma gandesc… Oare nu ar fi mai usor daca am spune ca ne dorim totul? Am economisi timp.
Eu, de exemplu, pot sa spun ca imi doresc totul, adica toate lucrurile bune. Cred ca este foarte normal, desi, cruda constiinta realista imi da de stire ca nu va fi exact cum vreau eu, dar totusi, ma agit.
Exista oameni care au totul si acest lucru s-a intamplat dintr-un motiv din cele doua: ori au avut idealuri prea marunte pe care l-au atins usor, ori au avut mai mult noroc si mai multe usi deschise in favoarea lor decat altii.
Deci, a avea totul nu este imposibil. Uh, m-am linistit!
Si acum este randul vostru: VOI CE MAI VRETI, FRATILOR? 
What people say...