Taiati si stoarceti bine!
30 Iun 2010 11 comentarii
in Uncategorized Etichete:orange, portocala
Am o idee geniala! Mi-am dat seama despre ce voi scrie acum, raspunzandu-i lui BlackAngel in postul anterior.
Spuneam ca viata este ca o portocala.
Da, daca privim indeajuns de profund vom descoperi multe asemanari.
Viata seamana cu o portocala in primul rand pentru ca atunci cand esti la inceputul ei, ai impresia ca miroase si arata bine, insa nu stii daca ceea ce va urma, daca fructul vietii in sine va fi dulce sau stricat, atunci cand vei patrunde adanc in el.
Mai apoi, nu poti sa descoperi ce este in el daca nu il explorezi, daca nu gusti si acrul si amarul, dar si dulcele.
Viata este un fruct capricios pe care daca nu-l vei stoarce puternic, cu toata increderea, nu te vei putea bucura de esenta lui.
Ceea ce este frumos in “studiul vietii” este faptul ca desi descoperi ca portocala ta este fie acra, fie amara, totusi ai sansa la o alta portocala, deoarece in toate portocalele exista o alta viata, o alta oportunitate de a se crea ceva nou si bun.
Deci, ori la prima portocala, ori la a doua, vei da de pulpa dulce, de care te vei bucura din plin si pe deplin!
Pofta buna! Sa va priasca portocala! 
Comica melodie…
What do we really want?
30 Iun 2010 34 comentarii
in Uncategorized Etichete:bogati, bunastare, ce vrei cu adevarat?, constiinta, dorinte, idealuri, imaginatie, intristare, modesti, mofturi, recunoscuti
Din ce in ce mai des ne intrebam ce vrem cu adevarat pentru noi?
Nu mai stim de ce suntem pasionati, nu ne mai luptam atat de mult pentru visele noastre, ne lasam in bataia vantului si acceptam tot ce apare in drumul vietii noastre.
Daca viata noastra nu poate avea ritmul pe care ne place sa dansam, ne intristam, daca traim prea piano, vrem forte si invers.
De fapt, NOI CE VREM?
Ce este cert este faptul ca de multe ori vrem ce nu avem la momentul respectiv si am mai vrea si…
sa fim bogati, dar modesti,
sa ne ocupam de bunastarea noastra, dar sa fim si altruisti,
sa economisim, dar sa si cheltuim,
sa ne cumparam tot ceea ce ne dorim, dar sa ne mai si ramana bani in buzunar,
sa ni se faca toate mofturile, dar sa fim recunoscuti ca fiind fiinte independente.
Complicate fapturi mai suntem, dar nici imaginatia si dorintele noastre nu se lasa mai prejos.
Stau si ma gandesc… Oare nu ar fi mai usor daca am spune ca ne dorim totul? Am economisi timp.
Eu, de exemplu, pot sa spun ca imi doresc totul, adica toate lucrurile bune. Cred ca este foarte normal, desi, cruda constiinta realista imi da de stire ca nu va fi exact cum vreau eu, dar totusi, ma agit.
Exista oameni care au totul si acest lucru s-a intamplat dintr-un motiv din cele doua: ori au avut idealuri prea marunte pe care l-au atins usor, ori au avut mai mult noroc si mai multe usi deschise in favoarea lor decat altii.
Deci, a avea totul nu este imposibil. Uh, m-am linistit!
Si acum este randul vostru: VOI CE MAI VRETI, FRATILOR? 
Vand siguranta
28 Iun 2010 20 comentarii
Va rog sa va puneti centurile de siguranta si sa va bucurati de calatorie!
De ce?
Pentru ca in curand voi fi titulara permisului de conducere categoria B, pentru ca nu am T.I.R., nu de alta.
Maine, pe la 10:00 AM ma duc sa “vrum-vrum”. Vineri am condus pe ploaie, maine conduc pe soare.
Deci, pentru ca sunt o fire responsabila, doamnelor si domnilor, vand siguranta de ultima generatie.
Ofer gratis montarea care consta in strangerea unor curele peste piept.
Voi conduce in asa fel incat pana si pisica mea sa adoarma pe bancheta: NU incet, ci grijuliu.
“VISH MI LAC!”
Broken heart
28 Iun 2010 20 comentarii
in Uncategorized Etichete:broken heart, te iubesc
Mi se sfasie inima, o simt cum se descoase, cum se pierde in vazduh ca un voal de doliu printre norii de ploaie…
M-ai lasat fara cuvinte, fara puterea de a ma zbate, de a ma lupta.
Sunt o insecta prinsa in plasa ta, un iepure in ghearele vulturului, un copil pierdut…
Esti responsabil pentru inima mea! Caut-o si adu-mi inapoi cioburile sparte! Lipeste-le cu grija si ajuta-le sa se vindece.
Te iubesc desi simt cum sangele cald in piept mi se raceste. Te iubesc si nu inteleg de ce te vreau atat de mult.
Lumea se transforma in Paradis cand imi zambesti, iar ochii tai ma dezarmeaza complet.
Inima mi se descopera si nici macar nu incerc sa o protejez. Este a ta si va fi atata timp cat va pulsa. Pastreaz-o tu, dar nu o injunghia, caci ea sta vie pentru tine.
Astept un miracol, o scanteie, o picatura de nimic ce se va transforma in tot. Te astept pe tine, astept sa ma iei in brate si mi-ar fi indeajuns.
As sta mii de ani, pana m-as transforma intr-o stana de piatra, intr-o legenda scrisa, dar necitita, te-as astepta tot pe tine si nu pe altul.
Mi-e dor de tine si totusi, urasc faptul ca te iubesc atat de mult.
Adu-ma la viata si nu cauta iubirea in alt loc, caci aici o vei gasi pe toata!
Te intrebi de ce ma lupt atat de mult pentru noi?
Pentru ca dragostea nu cunoaste risc, doar sansa.
Pentru toti cei care au iubit si iubesc, dar au inima franta…
Va vand un pont
25 Iun 2010 42 comentarii
in Uncategorized Etichete:academica, comoara ascunsa, gabriela elena, jucausa, limba romana, pont, sociabila
Unii ar spune ca limba romana este o ticaloasa pentru ca “abuzeaza” de rezonanta unor cuvinte, “distrandu-se” pacalind nestiutorii cu sensuri la care acestia nici nu s-ar gandi.
Nu le dau dreptate acestor oameni insa nu neg faptul ca spusele lor au totusi un sambure de adevar. De ce?
Sa luam, de exemplu, cuvantul “rectorat”. Daca nu ati stii sensul adevarat al cuvantului, la ce v-ati gandi prima data?
La un RECT sau la o institutie care se ocupa cu rectul, presupun.
In viziunea multor oameni ai caror “feromoni lingvistici” nu creaza atractia dintre acesti indivizi si limba romana, ar spune ca limba noastra seamana cu acea ruda indepartata care te viziteaza pentru prima data, iar tu trebuie sa depui un efort destul de mare pentru a incerca sa o cunosti, sa treci de la faza de o saluta doar, simtindu-te constrans in prezenta ei, la etapa apropierii de ea .
Limba romana nu este o limba “sociabila”. Niciodata nu se va intrista daca nu te va avea ca prieten. Este datoria ta sa vrei sa o cunosti.
Asa este limba romana: solitara si timida…pana isi gaseste amici. Si cand isi gaseste amici, li se descopera ca si o comoara ascunsa, nesecata de bogatii.
Limba romana este minunata, pentru ca este limba mea: nebunatica, jucausa, subtila, serioasa, glumeata si sensibila, poetica sau academica.
Cum sa nu-ti fie drag sa o vorbesti?
Cum sa nu-ti fie drag sa o cunosti?
Cum sa nu doresti sa-i ridici cuvintele la rangul de arta?
Cand inima nu renunta la a mai bate
23 Iun 2010 28 comentarii
in Uncategorized Etichete:corabie, credinta, desert, dune de nisip, durere, gabriela elena, holograma, inima, miraje, mumie, oboseala, parfum, resuscitare, sange, sarcofag, serpi, speranta
Privesti in jur si ti se pare ca visezi. Totul este arid, pustiu, o lume de nisip ce nu-ti consoleaza moartea cauzata de lipsa unui izvor de apa vie, de imaginatie, de viata; plutesti in desert euforizat de caldura care te incinge, sufocat de vant uscat, ratacind printre miraje si halucinatii.
Mintea iti joaca feste, te pierzi printre ganduri pe care incepi sa nu le mai poti auzi, dar sansa te este sa gasesti un plan, urmele serpilor si pasii vantului pe dunele de nisip.
Esti epuizat caci un glont incins de lumina iti zdruncina corpul, strapungandu-te cu viteza, izbindu-ti inima de propriu-ti piept. Cazi rapus de durerea oboselii si simti ca pieri, te evapori ca un parfum a carui esenta s-a mumificat in sarcofagul aerului.
Cu ochii intredeschisi, pana si moartea-ti este o iluzie, o holograma a crudei tale sorti.
Te lupti cu inima ta, cu venele tale, cu sangele tau. Iti doresti ca viata sa nu mai pulseze in tine, insa ea nu vrea sa renunte. Esti condamnat unei lupte de supravietuire, desi tu esti ferm convins ca esti mort.
Din zari, mareata si grandioasa, se apropie cu o furtuna de nisip, rupand atat de usor praful deznadejdii, o corabie cu panze albe in care vantul se arunca hipnotizat de frumusetea lor.
Cu litere aurite, incrustate pe lemnul negru scrie: “Speranta exista chiar si cand renunti, dar face minuni atunci cand esti in lupta”.
Te ridici ca din morti si pasesti slabit pe nisip, ca si cand nu stii daca vei mai putea face o alta miscare. Renunti sa capitulezi si ridici iar steagul de razboi. Pasul ti se intareste si de data aceasta inaintezi ca si cand chiar daca ai cadea in gol, trebuie cu orice pret sa urci in corabie.
Tarziu, ajungi pe puntea corabiei si melodia mersului tau pe lemn iti trezeste auzul.
Dispari intr-o clipa din acel desert necurmat, si fosnetul vantului moare pe masura ce te intorci la viata.
Te-a resuscitat credinta!
Good old days! Episodul 2: Einstein imi citeste blogul! :D
21 Iun 2010 21 comentarii
in Uncategorized Etichete:albert einstein, cer, extrateresstrii, formula, gabriela elena, imaginatie, inspiratie, intelepciune, lumea, pamant, religie, scris, suflet, teoria relativitatii, viteza luminii
In primul rand as dori sa-i multumesc domnului Einstein pentru reclama facuta si tin sa-i spun ca daca ne-ar mai fi onorat ramanand in viata, i-as fi creat personal un advertising banner si l-as fi adaugat la sectiunea “Suport” din partea dreapta a blogului meu.
In urmatoarele momente as dori sa public un interviu (imaginar) pe care l-am realizat impreuna cu domnul Albert Einstein.
G.E.: Buna seara, domnule Albert Einstein! Consider ca este o ocazie unica in viata de a va intalni si de abia astept sa aflu mai multe de la dumneavoastra!
A.E.: Buna seara si tie, Gabriela Elena! Si eu ma bucur sa te intalnesc si tin sa-ti spun ca imi place foarte mult blogul tau. Cel mai mult imi place faptul ca scrii din suflet, pentru suflete, fara a te mandri cu acest lucru.
Iti voi spune un mic secret: chiar daca aproape toata viata mea m-am ocupat de stiintele exacte, as mintii daca ti-as spune ca stiinta si ratiunea sunt mai importante decat sufletul si spiritualitatea lui.
Cel mai mult conteaza scopul pentru care lupti cu sufletul decat formula pentru care lupti cu mintea.
G.E.: Ma bucur sa aud astfel de cuvinte intelepte! Observ ca sunteti o persoana foarte sociabila; bunatatea razbate din vorbele dumneavoastra, intelepciunea reiese din priviri si modestia dumneavoastra “divulga” nobletea sufletului dumneavoastra. Va rog, spuneti-mi cum este viata de dincolo?
A.E.: Viata de dincolo? Hmm, daca ar stii fiinta umana cat de nesemnificativa este denumirea pe care i-o ofera eternitatii, ar ramane muta. De cand sunt… sa spunem “imaterial”, am ajuns sa cunosc lucruri la care pe Pamant nici nu mi-ar fi trecut prin minte sa ma gandesc. Aici, sus, se spune ca esti atotstiutor, dar mie inca mi se pare ca nu stiu destule.
Sunt atatea formule la care omul nici nu viseaza si nu as dori sa le divulg. Nu imi place sa stric surprizele. Ne intalnim noi intr-o zi!
Ma tot gandesc la teoria relativitatii pe care am descoperit-o pe Pamant. Am impresia ca este atat de simpla comparativ cu “colectia” de numere si sinapse matematice geniale care imi este pusa la indemana aici, sus, si pe care se bazeaza tot universul. Ma bucur ca inca de pe Pamant am crezut cu tarie ca Dumnezeu este mai presus de toate.
Incerc sa inteleg cum de mi-a luat atatia ani cercetarea ca sa ajung la o formula atat de simpla.
Nu regret nimic din ceea ce am facut pe Pamant, sa nu ai impresia aceasta, doar ca ma uimeste faptul ca de abia aici, sus, mi-am dat seama ca principalul scop pentru care omul a fost lasat pe Pamant nu este sa descopere misterele lui Dumnezeu, ci sa se pregateasca sufleteste si trupeste pentru intalnirea cu Cel care nu cunoaste termenul “imposibil”.
G.E.: Frumoase ganduri, intr-adevar. Si ce va place cel mai mult in lumea in care sunteti si in care, din cate am inteles, cuvantul “perfect” ar fi prea umil ca sa poti descrie chiar si cel mai mic aspect de acolo?
A.E.: Ma bucur ca intrebi! Sincer, aici nu este nimic ce sa nu-ti placa, doar ca nu toti oamenii stiu ca aici nu va ajunge toata populatia Terrei, ci doar cei care au crezut.
Ce imi place cel mai mult?
Ca si savant stiu ca unele dintre raspunsurile mele pot fi previzibile, si urmatorul meu raspuns va face parte din aceasta categorie. Ador faptul ca oricate cunostinte ai acumula, aici mintea nu cunoaste granite. Totul vine de la sine atat de usor, atat de logic, pentru ca sunt in lumea in care temeliile Pamantului au fost concepute.
Pe Pamant, desi jonglam cu teorii pe care altii nici macar nu puteau sa le inteleaga, eram limitat in gandire, si de acest lucru imi dau seama acum, cand vad totul, cu ochii mintii si ai sufletului.
Nu iti spun ca iubesc faptul ca am ajus sa cunosc viteza luminii personal, deoarece sunt o raza, o sclipire. E minunat!
G.E.: Ce credeti despre coloniile extraterestre? Eu una nu cred in acesti locuitori necunoscuti care impart cu noi acest Univers din cate se spune, dar dumneavoastra ce credeti?
A.E.: Slava Domnului, macar cineva nu crede in astfel de vietati imaginare! Noi aici, sus, facem multe glume pe aceasta tema. Daca ai stii cat de hilara este toata zdroaba omenirii de a se intalnii cu acesti “extraterestrii”….
G.E: Imi inchipui… Nici eu nu sunt adepta lui E.T., desi Robbie Williams a facut o religie a celor care cred in extraterestrii.
A.E.: Cine este Robbie Williams?
G.E.: Este un cantaret putin cam excentric. “Do the rudebox, shake your rudebox”!
A.E.: “Rudebox”? What the hack?!
G.E.: Nu stiti “Rudebox”, dar stiti expresia “what the hack”? Wow, sunteti genial! 
A.E.: Da, iau cursuri de limba engleza. Am cativa prieteni aici care sunt americani.
G.E.: Ooo, succes atunci!
A.E.: Multumesc mult!
Aaa, si referitor la extraterestrii: oamenii au impresia ca luminile pe care le vad pe cer uneori sunt UFOs, insa se inseala amarnic. Suntem noi, de aici de sus, care ba plecam in vacanta, ba ne adunam si cantam, ba dansam de fericire pentru ca am ajuns in prezenta Creatorului.
G.E.: Grozav!!!
Acum as vrea sa stiu daca moartea dumneavoastra v-a afectat in vreun fel?
A.E.: Dupa cum bine vezi, NU M-A AFECTAT!
Pot linistit sa spun ca ceea ce am trait pe Pamant nu s-a putut numi viata. Viata adevarata a inceput cand, cum spui tu, am murit.
G.E.: Si ce ati simtit cand….aaam….ati trecut dincolo?
A.E.: Multa bucurie spre extaz. Nu mai avusesem de mult timp vacanta si resurse inepuizabile care sa ma ajute sa ma desfasor asa cum imi doresc.
E adevarat ca mi-a luat cativa ani buni sa ma obisnuiesc cu a fi transparent si cu ceilalti privind prin mine, insa e ok. Nu simti durere si nici oboseala!
Unii ar spune ca este plictisitor sa traiesti vesnic intr-o lume in care nu mai ai ce sa descoperi pentru ca ajungi sa le stii pe toate, doar ca cei ce spun astfel de lucruri nu stiu despre ce vorbesc. Nu ai cum sa nu ramai uluit in fiecare zi de comorile Paradisului!
G.E.: Stiam eu!
Ma bucur ca am putut sa vorbesc cu dumneavoastra. Cum am putea sa tinem legatura?
A.E.: Pai, ti-am lasat ID-ul meu de Mess ca sa-l postezi in articolul anterior, nu?
G.E.: Ca bine ziceti!
Totusi, as dori sa stiu, imi veti mai urmari blogul?
A.E.: Cum sa nu! Aici unde sunt eu nici macar nu platesc Internetul.
E wireless si te pot accesa din orice loc.
Continua sa scrii! Te pricepi!
G.E.: Ma maguliti… Sa nu ma lasati fara inspiratie!
A.E.: Sa nu ai nici o grija! Acum trebuie sa-mi iau ramas bun!
Multumesc pentru tot! La revedere!
G.E.: Eu sunt singura care ar trebui sa multumeasca aici.
La revedere!
Deci, oameni buni, prieteni, amici, dusmani si bunici, sunt urmarita si din Rai. Ce mai urmeaza?
Acesta a fost un pamflet, si LOGIC, trebuie tratat ca atare! 
Pam-Pam!
Daca doriti sa cititi sau sa recititi primul episod, il aveti aici:
Good old days! Episodul 1: ID de Messenger
De multe ori o usa se deschide spre aceeasi lume
19 Iun 2010 32 comentarii
in Uncategorized Etichete:alegeri bune, alegeri gresite, cerc, cheia, deschis, dezamagire, dimensiune, evadare, gabriela elena, inceputuri, inchis, minciuna, negare, personalizare, renuntare, schimbari, univers, usa, viata
Se spune ca in viata exista mai multe inceputuri, ca se deschid mai multe lumi atunci cand ai nevoie de ele, insa ce se intampla atunci cand o usa care deschizandu-se, nu-ti ofera ceva diferit, ci doar separa lumea pe care deja o stii de aceeasi lume?
Stand in pragul usii unei noi sanse este imposibil sa iti stapanesti sufletul si emotiile. Tremuri, dar te simti neclintit ca o stana de piatra, neputincios ca sa mai faci vreun pas. Talpile-ti sunt lipite de podea de parca tu insuti ai fi forta gravitationala, dar simti ca zbori…
Cheia se roteste in broasca si usa incepe sa se deschida…
Tresari si rasuflii de parca ai tinut aerul in piept o vesnicie, insa nu stii daca de dupa usa intredeschisa va lumina o raza sau vei pasi intr-o dimensiuune cu al carei cer esti deja obisnuit.
Te uiti in jur si vezi multe alte usi si te gandesti cu teama daca este bine sa-ti mai dai o sansa sau e mai bine sa ramai in spatiul in care tocmai ai intrat.
Decizi ca pentru un moment sa ramai unde esti.
Ti-ar placea sa redecorezi totul, ti-ar placea ca iarba sa fie albastra, soarele sa fie alb sau cerul sa fie plin cu apa, macar o data totul sa fie cum vrei tu si totusi te indoiesti de succesul posibilei tale creatii, te sperie gandul ca vei fi nevoit sa traiesti intr-o deziluzie, intr-o minciuna, intr-un univers in care nici o dezamagire nu este uitata afara.
Mai privesti o data la usile ce asteapta sa fie deschise si in sfarsit te hotarasti sa rotesti manerul uneia dintre ele, insa ea ramane incuiata. Incerci sa le deschizi pe toate, insa totul ramane la fel, inchis.
Te intrebi cu teama ce s-a intamplat si o voce iti spune:
“Usile acestea nu mai sunt pentru tine; erau atunci cand aveai posibilitatea sa le deschizi. Acum sunt doar amintiri: usi pe care le vei putea vedea mereu in jurul tau, dar nu vor putea fi deschise. Iti vei aduce mereu aminte de ceea ce puteai face, dar n-ai facut. Ai renuntat prea devreme, ai negat puterea ce poate sa-ti schimbe cursul vietii, ai ignorat sansele.
Nu toate schimbarile din viata ta iti vor face bine, insa acest lucru nu exclude faptul ca vor fi si schimbari benefice tie. Tu le-ai experimentat doar pe cele care te-au dezamagit si ai renuntat sa-ti mai asumi riscul atunci cand schimbarile bune erau aproape.
Ai decis sa-ti redecorezi universul si totusi, te-ai indoit de ceea ce poti face. Ai lasat totul asa cum era, ca si cand nu ai fi trecut pe acolo, ti-a fost frica sa folosesti culorile existente si n-ai crezut ca-ti poti imagina nuante noi.
Inca te mai intrebi de ce nu poti evada din povestea aceasta in care te afli?
Pentru ca tu ai decis ca aici vrei sa ramai.
Usa care te-a readus in lumea in care erai, dar pe care doreai sa o parasesti, ai deschis-o de mii de ori, insa era cea gresita. Te-ai invartit in cerc.
Nu poti sa comiti aceeasi greseala la infinit, asa ca eu ti-am inchis si aceasta usa, caci sunt convins ca ai vrea sa te intorci de unde ai plecat, dar vei ajunge tot aici, caci in tot acest timp ai vizitat o singura lume.
Ti-a fost dat sa vezi un singur univers. Invata sa-l personalizezi ca sa simti bucuria! Foloseste-ti timpul gandindu-te la cum iti poti schimba propria lume, nu la felul in care poti ajunge in alta! Aceasta nu este o rezolvare!”
Ingerii adevarati nu ruginesc
17 Iun 2010 35 comentarii
Intr-o lume in care mandria a ajuns la culme si toata populatia Pamantului incearca voluntar sau involuntar sa recreeze prin orice metoda ceva ce deja a fost creat, chiar si viata, intr-o lume in care oamenii nu cred in ingeri decat daca ii vad sculptati, da, in aceasta lume seaca, fara imaginatie, terna, exista si ingeri care nu ruginesc.
Din cupru, fonta sau din piatra, ingerii modelati de mana omeneasca ne dau impresia ca pot face o legatura credibila intre noi, pamantenii si ceea ce nu am vazut niciodata. Si totusi, piatra tot piatra ramane.
Ne bucura ochii, aducandu-ne aminte de iubire, de cuplurile indragostite, de fapt de noi, insa aceiasi ingeri care ne opresc din drumul nostru ca sa ii recunoastem ca si arta, ne lasa mai apoi sa ne continuam drumul pe care eram, caci nu au viata si nici putere de a ne opri.
Ingerii exista, insa nu asa cum ni-i inchipuim noi.
De multe ori avem impresia ca nimic nu poate fi ascuns de noi, ca noi suntem atotstiutori, deci nu multi isi dau seama de faptul ca oricat de multe mistere ar elucida, nu reusesc sa descopere nici macar un sfert din cate sunt, caci da, traim intr-o lume a misterelor care se inoiesc zi de zi.
Si da, daca iubesti, nu uita sa demonstrezi acest lucru ca sa nu devii un inger de piatra pentru ca intr-un final iti va amortii sufletul si nici din fier, pentru ca iti va rugini inima!
Salutari din examen
17 Iun 2010 28 comentarii
in Uncategorized Etichete:Cambridge
Dragii mei, imi pare rau ca nu am mai scris in ultima vreme. Am plecat in alt oras pentru examenul in limba engleza, Cambridge (Advanced), si sunt foarte obosita.
Ieri am avut probele de Reading, Writing, English in use si Listening, fiind non-stop in examen de la ora 8:30 AM pana la 4:00 PM. A fost extrem de greu!
Sambata mai am proba de speaking si gata!
Va multumesc tuturor pentru commenturi!
Acum ma pregatesc sa ies putin in oras si deseara postez ceva nou!
Va pup pe toti!
Sa aveti o zi neasteptat de buna!
Ceao!
Good old days! Episodul 1: ID de Messenger
13 Iun 2010 29 comentarii
in Uncategorized Etichete:21 decembrie 2012, albert einstein, dialog, episode 1, episodul 1, fascist, good old days, ID, Imaginatia este mai importanta decat stiinta, Messenger, monolog, mort
Ghidandu-ma dupa o vorba de-a lui Einstein ( “Imaginatia este mai importanta decat stiinta”), am decis ca in fiecare saptamana sa scriu pe blog cate un scurt episod comic (monolog sau dialog), imaginat de mine, avandu-l ca protagonist pe Albert Einstein, un savant pe care il apreciez foarte mult atat pentru inteligenta lui, cat si pentru sufletul sau nobil.
Scopul acestor episoade este pur si simplu de a ne ajuta sa ne mai destindem, comparand trecutul cu prezentul, imbinand cele doua timpuri care sunt despartite de granitele cuvintelor “atunci” si “acum”, punand o figura atat de celebra precum cea a lui A. Einstein in postura unui om obisnuit si modern.
Sa vedem ce va iesi!
Albert Einstein:
Ce vremuri dom’le… Toata lumea e in criza, toata lumea vorbeste despre 21 Decembrie 2012 si eu sunt pe cale sa descopar teoria relativitatii. Pai, da! Ma mir ca nimeni nu a gasit pana acum formula. In lume totul este atat de relativ… La IQ-ul pe care il am nici nu ma mir ca voi fi primul care voi avea succes in domeniul acesta.
Vai, cat e ceasul? 9:30 seara? Vad dublu de la atata oboseala, insa cred ca mai rezist sa intru putin pe computer si sa-mi salvez munca de azi in format “.xls”. Daaa, cred ca mai rezist!
Computerul se deschide…
Albert Einstein:
Trebuie sa trec pe Windows 7. Deja Xp-ul e depasit…
Hmm, cum de oamenii astia au inventat computerele, dar teoria relativitatii nu au descoperit-o?!
Ma rog…
Computerul inca se incarca si intr-un final se aude melodia de deschidere…
Albert Einstein:
“Welcome”, in sfarsit!
Asa, das password: alberteinstein1879
Dar greu te mai deschizi, cutiuta lu’ tata!
Buun! Asa, Start\Programs\Microsoft Office\Microsoft Excel
Enter, puiu’ lu’ tata, Enter!
Albert Einstein isi salveaza munca, isi salveaza documentul cu denumirea “teoria relativitatii.xls” si intra pe Internet.
Albert Einstein:
Mozilla Firefox
Enter
Pagina principala- Yahoo!- prezinta un link:
“Install the new Yahoo! Messenger 10″
Albert Einstein:
Nu am Messenger? Pai, da, daca de abia acum jumatate de an mi-am cumparat computer…
A. Einstein isi instaleaza Messenger 10
Albert Einstein:
Si acum ce fac?
Aaa… “Create a new ID”???
Click!
Sa vedem:
“albein1879″ ? Nuuu, suna prea fascist…si parca sunt mort!
“albert_einstein” ? Nu prea cred!
“alb-ert” ? Suna de parca nu i-a priit cuiva pranzul!
“my_name_is_einstein” ? Haha, si ce mai urmeaza? “Quantum of Solace”?
…
Cred ca in final voi opta pentru “alb_e”, ca si WallE.
Buun, “Create!”.
Ce mai urmeaza? Sa-mi adaug prietenii in lista? Care prieteni?
Imi adaug prima si a doua sotie:
“mileva_maric”. Add!
“elsa_einstein”. Add!
…
Poftim? Cat e ceasul? 11:40? Gata, Sign Out!
Te pun pe “Sleep”, cutiuta mea supraincalzita!
Oripilant
12 Iun 2010 38 comentarii
in Uncategorized Etichete:"Machines of malice", "Taurul", aburi, aliaj de cupru si zinc, conducator, crima, crud, Discovery Channel, durere, executie, fluiere, GabrielaElena, ingrozeste, instrument de tortura si executie, melodie sinistra, mirodenii, oripilant, Perillos din Atena, Phalaris, sistem de tuburi, taurului sicilian, tiran, tortura, uimeste, urlet, zeului Moloh
Nu stiu ce mi-a venit (poate din cauza caniculei) de am decis sa scriu despre tortura care ma uimeste si ma ingrozeste cel mai tare din toata “colectia” acestei lumi. Numele acestei torturi este “Taurul”.
!!! Tin sa va anunt ca acest articol descrie in amanunt tortura mentionata mai sus. Cei care stiti ca sunteti mai sensibili si credeti ca veti fi impresionati in mod negativ de acest post, va rog sa aveti grija. Acest articol nu este recomandat copiilor.
“Taurul” (“Taurul din bronz” sau “Taurul sicilian”) este o metoda de tortura si de executie originara din Grecia Antica.
Acest instrument de tortura infricosator era realizat din aliaj de cupru si zinc (bronz- metal care se incinge la temperaturi destul de mici), fiind inventat de Perillos din Atena, acesta inspirandu-se din legenda zeului Moloh din cantichitate, zeu care avea cap de taur si cerea sacrificii umane.
Perillos i-a propus lui Phalaris, un conducator tiran care se opunea ereziei, ca acest “taur” sa fie modul cel mai crud de a pedepsi nelegiuitii din vremea aceea.
Acest taur avea o usa prin care condamnatul era introdus in interiorul instrumentului de tortura. Usa se inchidea, iar sub taur era aprins un foc. Metalul din care era conceput taurul se incingea pana devenea galben, iar condamnatul practic se prajea incet in interior, pana la moarte.
Phalaris a ordonat ca taurul sa fie conceput in asa fel incat aburii incinsi si grosi sa iasa din bot sub forma unor bucle fierbinti, iar capul taurului sa aiba in interior un sistem de tuburi asemanatoare cu niste fluiere, in asa fel incat atunci cand condamnatul tipa si urla de durere, zgomotele sa fie transformate in racnetele unui taur infuriat care sa formeze o melodie sinistra.
De asemenea a ordonat ca atunci cand executia va fi gata si usa taurului va fi deschisa pentru a fi curatat de cenusa, bijuteriile condamnatului care a fost ars sa fie folosite pentru realizarea unor bratari.
Perillos a desconsiderat sistemul de tuburi ordonat de Phalaris, acesta ordonand in continuare ca sistemul sau de tuburi sa fie testat pe insusi inventatorul acestui instrument de tortura.
Cand Perillos a intrat in taur, a fost incuiat imediat inauntru, iar focul a fost aprins. Cruda modalitate de convingere a inventatorului utilizata de catre Phalaris avea ca scop auzirea propriilor urlete de durere ale lui Perillos. Pentru “inchizitor” moartea cumplita a primului “condamnat”, Perillos, era foarte interesanta. Totusi, inainte ca acesta sa moara, Phalaris l-a scos afara din taur. Perillos a crezut ca va primi o recompensa pentru inventia sa, dar in schimb, Phalaris l-a omorat aruncandu-l de pe varful unui deal.
Se spune ca insusi Phalaris a fost executat in “Taur” atunci cand i s-a descoperit crima.
Mai apoi, acest instrument de tortura si executie a fost folosit in vremea romanilor pentru crestini cunoscuti azi ca si martiri. Cel mai des a fost utilizat in Europa Centrala, iar moartea pe care o avea de suferit condamnatul se asemana cu a fi fiert de viu. Nu a fost doar un mod de pedeapsa, dar si de infricosare si de divertisment. Phalaris folosea taurul si in cadrul unor banchete, ca modalitate de a distra invitatii. Pentru a reduce mirosul dezgustator de carne umana arsa, Phalaris introducea in taur tot felul de mirodenii.
Ceea ce este sigur este faptul ca instrumentele de suflat din bronz au cunoscut o evolutie tehnologica semnificativa, avand ca model sistemul de tuburi din capul taurului sicilian.
Si acum sa va spun parerea mea:
Cel care omoara sau tortureaza o alta persoana este el insusi vrednic de moarte. Dumnezeu ne-a lasat sa traim iubindu-ne atat aproapele cat si dusmanul indiferent cat de rau ar fi el. Noi trebuie sa fim exemple si sa convingem daca putem respectiva persoana prin cuvinte nu cu forta. Nimeni nu se poate declara Dumnezeu, insusindu-si puterea de a lua vieti.
Multi ar zice: “Aaa, pai tortura se folosea in vechime!”
Dragii mei, NU! Nu este asa! AZI inca se mai tortureaza si se ucid oameni din diverse motive!
FIECARE ARE DREPTUL LA INDRUMARE, DREPTUL DE A ALEGE, DREPTUL DE A-SI REPARA GRESELILE! Tocmai de aceea a murit Isus pentru noi, CA SA AVEM O SANSA!
Urmatorul video lamureste conceptul de “Taur sicilian”. Merita vazut! E foarte interesant!
Daca sunteti interesati sa aflati mai multe despre alte masinarii de tortura si executie, urmariti fie la televizor (Discovery Channel), fie pe Youtube: “Machines of malice”.
Rosu
09 Iun 2010 37 comentarii
in Uncategorized Etichete:rosu
Rosu?
Ce poate fi rosu in lumea aceasta?
Sa vedem…
Uneori cerul vietii noastre este rosu, aburind de temeri, necazuri si ingrijorari. Uneori norii nu sunt albi, ci sunt urmele sangerande lasate de inima noastra pe senin, sufocand veselia cu tristete, viata avand o culoare inchisa, un purpuriu murdar.
Uneori rosu este razboiul pe care il purtam in fiintele noastre. Uneori ranile lasate nu se mai vindeca, desi fiecare razboi sufletesc isi are balsamul sau.
Suntem fiinte stapanite de rosu. Daca sangele nostru nu ar fi rosu, atunci cum am stii ca avem viata?
Daca culoarea sacrificiului nu ar fi rosie, atunci cum am aprecia darul care ni s-a facut de a fi liberi pentru ca pretul a fost platit?
Alteori rosul este doar acea raza ce se distinge de toate celelalte prin caldura, acea lumina ce rupe cu putere monotonia in care traim, ajutorul exterior lumii noastre, iubirea ce mijloceste pentru noi ca sa putem fi liberi cu adevarat si nu doar aparent.
Uneori rosul este dorinta, pasiune, dar si speranta; vointa, ambitie, Viata…
Oricat necaz ne-ar amesteca gandurile, fiinta noastra se scalda in rosu.
Fiecare secunda e rosie, fiecare “tic-tac” al limbii de ceas este rosu, graba, odihna, alergarea, stresul…..toate sunt ROSII!
Rosu?
De ce rosu?
Pentru ca asa spune imaginatia mea!
A voastra nu?
O melodie….de un ROSU sublim:
(ador acompaniamentul si vocea calda a solistului….lyricsurile sunt extrem de frumoase)
Ha ha ha! Genial!
07 Iun 2010 45 comentarii
Iata cateva intrebari geniale cu raspunsuri neasteptate (preluate de pe net si din propria colectie )
Mos Craciun
2. Unde gasesti un caine fara picioare?Unde l-ai lasat
3. Unde au femeile parul negru si creţ?In Africa
4. O pisica alba se urca in pom. Cum se da jos?Alba
5. Cum iese un cal alb, care intra in Marea Neagra?Ud
6. Care este diferenta intre 1000 ursi albi si un urs alb?999 ursi albi
7. Ce se afla intre Soare si Pamant?“si”
8. Cum se cheama un barbat inteligent in America?Turist
9. Care este cel mai periculos loc din lume?Patul. Aici mor cei mai multi oameni.
10. Ce fac pestii cand sunt multi?Bancuri
11. Cum se numesc dacii care gandesc?Gandaci
12. Cine este omul in fata caruia toti barbatii isi scot palaria?Frizerul
13. Cum o cheama pe nevasta lui Florin Salam?Salam Victoria
14. Cum se numesc rudele Papei?Paparude
15. Cum se numesc nasii Papei?Papanasi
16. Cum se cheama un caine fara picioare?Nu se cheama. Oricum nu vine.
17. Ce deosebire e intre politie si vant?Politia bate mai tare
18. Care a fost primul barbat care a spus: “E nevoie de o femeie in casa!”?Mesterul Manole
19. De ce se trag clopotele?De funie
21. De ce are elefantul coada?Ca sa nu se termine brusc.
22. Ce este galben si iese din mine?Aurul, duuh! 
Sper ca v-am inveselit.
Enjoy the beat!
Charging! Do not disturb! :D
06 Iun 2010 43 comentarii
in Uncategorized Etichete:15 septembrie, 18 ani, 2010, a 12-a, a XII-a, acumulator, albastru, alimentare, an, avion, battery, blondie, bobina, bucurie, buton, cabluri, caldura, canicula, cer, Charging, chipmunks, circuit, clasa, conexiune, curentul electric, direct, duracell, electrizat, epuizare, explozie, fericire, fizica, flight, flux, genial, grade celsius, i really don't care, iepuras, inceput, incins, inima, intrerupator, legatura, liceu, lume, macarena, majorat, melodie, one way or another, pauza, priza, pulseaza, reclama, rezistor, senin, sfarsit, soare, spire incinse, spirit, start, stob, stres, suflet, surs ade energie, sus, termometry, traiesc, vacanta, vara, viata, vreme, zari, zbor
Iata, anotimpul sufletului meu-vara-a sosit. Imi era atat de dor de caldura, de cerul senin vibrand intr-un albastru electrizat de energie, de spirele incinse ale bobinei ceresti-Soarele-, de vacanta.
Este un nou inceput si un nou sfarsit al stresului. Vara nu face parte din an. Este pauza pe care o iau, ca sa ma desprind complet de anul 2010 si sa TRAIESC! Intrerupatorul e la mine si vacanta nu se termina decat in 15 septembrie cand butonul meschin de “Stop” se apasa, deci, pana atunci, I really don’t care.!!!
Am deschis circuitul bucuriei si astept din clipa in clipa ca fluxul fericirii sa patrunda prin rezistorul vietii mele.
Sunt conectata direct si incontestabil la sursa de energie. Cablurile care ma alimenteaza fac legatura intre inima mea care pulseaza si cer. Practic, sunt in priza!
Nu mai sunt un boboc, sunt pe a XII-a. Viata se vede altfel….de aici de sus, din ultima clasa pe care o mai am sa o parcurg din liceu.
Sufletul mi-e incins de atata veselie si caldura, sunt aproape sa explodez si sa ma impart in o mie de zari ca sa vad intreaga lume intr-o vara. La 18 ani, caldura inimii se simte altfel.
Mi-am pus termometru pe inima si am 50 ° C. E canicula in casa spiritului meu.
Nu sunt incarcata complet, de fapt, curentul electric al verii de abia a inceput sa treaca prin acumulator, so,
THE BATTERY IS CHARGING!
Aceasta a fost lectia de fizica! Now, relax and enjoy your flight!
PS: Mi-am luat baterii din acelea bune, care dureaza: DURACELL. Nu vreau sa raman in pana ca iepurasul epuizat din reclama!
O melodie care a dat startul verii in viata mea:
Si genial…
Asa, daca tot e iunie…
05 Iun 2010 27 comentarii
Asa, daca tot e iunie, si acum cateva zile am sarbatorit ultimul 1 iunie in care mi s-a mai putut spune “La multi ani!”, sa va povestesc putin despre un film pe care nu ma simt in stare sa-l mai vizionez nici acum cand sunt aproape adult.
Numele filmului este “It” si este un super-malefico-horror realizat dupa cartea cu acelasi nume a mirobolantului Stephen King.
Personajul principal este Pennywise the Clown, “atractivul” domn de mai sus. Dansul omoara copii in cel mai sadic mod, filmul avand un pronuntat caracter diabolic.
Desi a trecut multa vreme de cand am vazut intamplator acest film, desi de atunci am mai vazut multe filme horror cu mult mai inspaimantatoare, totusi, si in ziua de azi, cand sunt pe youtube si intalnesc scene din acest film, simt furnicaturi reci in tot corpul. Nu cred ca as rezista sa ma uit la el cap-coada.
Nu pot sa spun ca la 18 ani scenele din acest film mi se mai par chiar atat de scary, pentru ca este un lungmetraj vechi, insa amintirea sentimentului pe care l-am avut non-stop, timp de 2 ani, dupa ce am vazut acest film, imi pune capac, daca pot sa spun asa.
Nu puteti sa va inchipuiti cum este ca timp de 2 ani sa nu vrei sa iesi din casa neinsotit (nici chiar la joaca, in fata blocului), avand teama aceea ca in spatele tau este Pennywise. Imi era atat de frica…
Poate va intrebati cum am ajuns sa vad acest film?
Aveam in jur de 10-11 ani, poate nici atat, si imi aduc aminte ca era intr-o sambata seara, in timpul verii. Obisnuiam ca sambata seara sa fac baie, si cand terminam cu acest “ritual” eram gata pentru desene animate.
Tata era la servici, iar mama imi pregatea de mancare. Eu eram singura pe canapea.
Am aprins televizorul si am inceput sa butonez cautand canalul Cartoon Network, insa navigand pe cele 33 de programe tv. de atunci (din care un sfert erau canale de stiri), am ajuns pe PROTv.
Imi aduc aminte ca am vazut o secventa cu un clown simpatic si colorat care impartea baloane. M-a cucerit si am uitat de Cartoon Network. Iubeam atat de mult lumea circului, clownii.
Nu am reusit si nici nu am vrut sa vad tot filmul pentru ca mi-au trebuit doar 10 minute de film ca sa ma infricosez cu adevarat. Clownul dragut s-a transformat intr-un ucigas sinistru de copii, scenele difuzate din film fiind de o violenta rara.
Am schimbat canalul insa era prea tarziu. Scenele acelea se repetau din nou si din nou in mintea mea. Eram terifiata.
Nu va spun ca dupa aceea au urmat nopti multe in care ma trezeam transpirata si cu inima-mi rupandu-mi pieptul din cauza puterii cu care batea, caci il visam regulat pe Pennywise. La un moment dat am ajuns sa-l visez doar pe el, apoi, un timp, nu am mai visat nimic.
Le spuneam prietenilor din fata blocului sa nu se uite la acest film.
Ei ma rugau sa le povestesc secvente din film, fiind baieti, iar eu nu puteam sa scot un cuvant despre acest film daca nu stateam pe banca sau langa un perete, la lumina. Simteam in permanenta nevoia sa am ceva sau pe cineva in spatele meu.
Cand mergeam seara in casa, pe scara blocului se intrerupea lumina, si de fiecare data tipam de frica. Eram ingrozita. Filmul nu-mi iesea din minte si mai mult, mi se parea real.
Alte dati, cum tata obisnuia sa ma plimbe cu bicileta lui prin oras (pana sa invat eu sa ma dau pe bicicleta mea), ajungeam si pe alei sau strazi mai linistite sau laturalnice. Tata mergea pe langa bicicleta, tinand-o de ghidon, era o liniste desavarsita, nu era nimeni in spatele meu si eu eram in faza aceea in care imi era teama de Pennywise. Imi este greu sa uit cat de mult imi doream sa ajung mai repede acasa.
In final, maturizandu-ma, am scapat de aceasta teama, insa m-am chinuit serios in acei doi ani.
10 minute de film si 2 ani de teroare, acest lucru intamplandu-se exact prima data cand mi-am ales singura canalul de televiziune.
Bad choice, dar de unde era sa stiu?
Cu cat patos povestesc, nu-i asa? Experienta proprie face totul.
Televizorul este un mincinos tocmai pentru faptul ca atunci cand esti copil, el te fascineaza si te inspaimanta in acelasi timp.
Azi, ori te uiti la Cartoon Network, ori la filmul “It”; e tot una!
Recent am citit ca postul CN a fost desemnat cel mai violent canal de desene animate. Si atunci, care e diferenta? Nu stiu…
Nu pot sa-mi inchipui cum ar fi sa am pe laptop un wallpaper cu Pennywise.
NOT GOIN’ TO HAPPEN!
Voua v-a fost frica vreodata de un clown, Chucky, Frankenstein, something, anything?
Aaaa, “La multi ani!” tuturor copiilor!
Soundtrack sinistru din filmul “IT”
What people say...