• Gabriela Elena •

Testament neonorat- Marea Doamnă a cantecului românesc

16 Mai 2010 42 comentarii

by Gabriela Elena in Uncategorized Etichete:"Ciulinii Bărăganului", Arghezi, artisti, cancer, cantecul popular autentic, documentar, dorinta, Eugen Barbu, fantana la drum secetos, flori, Florin Piersic, funerariile, George Enescu, Hunedoara, inmormantata, Ioana Radu, Istambul, Maria Tanase, plaman, plans, regizorul Laurenţiu Damian, Sofia Ionescu, spectacol, studentii saraci, Temistocle Popa, Testament neonorat, vise

“Le doresc viaţă lungă şi sănătate tuturor a</a>celor pe care i-am cunoscut, chiar dacă unora le-am stat greu în drum şi au considerat să mă cunoască după placul lor şi nu după caracterul şi firea mea. Îmbrăţişez pe toţi şi doresc să le fie viaţa îmbelşugată”
(din testamentul Mariei Tănase)

„Fraţilor, eu nu mai pot! Am cancer la plămâni şi o să mor în curând! De-acuma nu mă veţi mai vedea niciodată!”,  acestea au fost cuvintele rostite de Marea Doamnă a cantecului românesc, la ultimul ei spectacol, care a avut loc la Hunedoara pe 19 iunie 1963. Toti cei care au auzit-o au izbucnit in plans.
A aflat în timpul unui turneu că avea cancer. Intelegand ca nu mai are nici o sansa, refuza sa-si intrerupa turneul si sa se opereze. Cancerul in cele din urma a afectat rau  plamanul drept, ea fiind o fumatoare inraita.

Pe 22 iunie 1963, in casa natala, Maria Tanase fiind pe patul de moarte isi face testamentul. Acesta a fost incredintat lui Temistocle Popa. Ea a precizat foarte clar, printre multe alte lucruri, ca nu doreste „mascarada si panoram”, sa se construiasca o fantana la drum secetos , sa fie ajutati studentii saraci si sa fie inmormantata pe un pat de flori.

Dupa ce a trecut in lumea vesnica, sub perna a fost gasita o scrisoare adresata lui Clery Sachelarie , sotul ei: “Culege-mi visele pe care le-am faurit langa tine si imparte-le oamenilor”.

Oficialii nu au tinut cont de nici una dintre acestea, iar la capataiul ei s-au strans mai multi oameni ca niciodata, toti dornici sa-si ia ramas bun, acesta fiind evenimentul anului. La funerariile ei din 1963, sute de mii de oameni au umplut strazile Bucurestiului ca sa o conduca pe ultimul drum.

Singura dorinta care i-a fost respectata a fost aceea de a fi inmormantata pe un pat de flori; fiica ei adoptiva, Minodora Nemes, actualmente aflata in Canada, i-a indeplinit dorinta.

Ca si marea doamna a neurochirurgiei romanesi,  SOFIA IONESCU, si marea doamna a cantecului romanesc, MARIA TANASE, a murit saraca. Statul roman si acum castiga in urma drepturilor de autor, fara a onora umilele dorinte ale aceleia care a fost pusa alaturi de Marilyn Monroe a Statelor Unite si de Edith Piaf a Frantei.

Regizorul Laurenţiu Damian, astăzi prorector al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale” din Bucureşti, a incercat o restaurare a vieţii Mariei Tănase in 1986.
Documentarul de 46 de minute rezultat adunau buchet de marturie a celor care i-au supravietuit: Gică Petrescu, actriţa Aurora Şotropa, compozitorul Henry Mălineanu, sora Aurelia Tănase, Ioana Radu care se recunostea ca fiind rivala acesteia, şoferul personal al Mariei.
Pentru aceasta cutezanta de a lumina tabloul vietii cantaretei, regizorul Laurenţiu Damian, a fost retrogradat de “tovarasi” la functia de electrician la studiourile Sahia iar filmul a fost interzis de cenzură de peste 50 de ori, in varianta sa integrală.

In coproducţia francezo-română “Ciulinii Bărăganului”, alături de actori cunoscuţi, precum Nicolae Tomazoglu, Matei Alexandru, Marcel Anghelescu, Mihai Berechet, a fost debutul cinematografic alaturi de Maria Tanase,   al actorului Florin Piersic. Maria Tanase juca rolul mamei care-si plange fiul mort.

A trait o frumoasa poveste de iubire cu generalul englez Greer, fost sef al Misiunii Militare de la Bucuresti, dar si cu Sculptorul Constantin Brancusi.

In 1939, a participat la concertul ce a avut loc la Expozitia Internationala de la New York, unde a cantat in fata fostului presedinte Hoover, si a celui in exercitiu, Franklin Roosevelt.

Pleaca apoi intr-un turneu la Istambul, alaturi de celebri precum George Enescu, George Vraca, Constantin Tanase. La Teatrul Taxim a taiat rasuflarea spectatorilor cu melodii din folclorul local. Sulfikidar, guvernatorul capitalei, i-a propus un angajament permanent la Radio Ankara, o vila pe insula Buyuk – Ada si un post de cercetator la Institutul Etnografic; refuza pentru a se intoarce in tara.

In decembrie 1943, a fost invitata sa cante la serbarea Pomului de Craciun, in fata regelui Mihai, a maresalului Ion Antonescu si a altor personalitati. Intre 1943-1946, a cantat pe scena multor teatre din Bucuresti si a participat in turnee de mare succes in Franta, Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria si Polonia.

Pe langa faptul ca a fost o Mare Doamna a cantecului popular autentic, Maria Tanase a avut insa si un profil mai putin cunoscut care a fost scos recent din arhivele Securitatii. Au curtat-o multe servicii de spionaj, inclusiv Securitatea romana care, neputand sa o racoleze s-a multumit s-o supravegheze, neindraznind s-o aresteze din cauza imensei ei popularitati.

Arghezi spunea despre despre Maria Tanase:

“Cine calcă silaba românească, stihul şi cântarea, ca subtila Maria Tănase? Diavolul. Nici el”

Eugen Barbu, scriitor spunea:

“Nestinsă să-i fie amintirea, să nu plîngem, aşa cum a dorit, să ne închipuim că a plecat undeva prin ţară şi,  de cîte ori o s-o auzim, să ne bucurăm că făpturilor asemenea ei le este dat să trăiască veşnic…”

Cea mai înaltă distincţie franceză: “Grand prix du monde” este acordata discului ce contine si piese cantate in limba franceza :”Tien, tien, tien et na!” (“Iac-aşa!”), “La malediction d’amour” (“Cine iubeşte şi lasă”), “Danse montagnarde” (“Uhăi, bade”), “Doina”. Discul a fost recompensat, postum cu aceasta inalta distinctie.

surse:M.T. aici…