Goagal, Gugal, Gagal
30 Mar 2010 46 comentarii
in Uncategorized Etichete:Amelia Cretu, Apollo, birou, cartografiaza, cautare, companie, Dennis Hwang, Edward Kasner, Gagal, garaj, Goagal, Google Earth, Google Moon, Googol, greseala, Gugal, Gugle, informatie, Logo-uri, Marian Vanghelie, matematica, motorului de cautare, nepot, ortografie, secunde, web
1.
Numele de Google este o greseala de ortografie. Initial trebuia sa se numeasca Googol, un termen din matematica, care reprezinta un numar mare, egal cu 10100, adica 1 urmat de 100 de zerouri. Termenul a fost inventat de Milton Sirotta, nepotul de 9 ani al matematicianului american Edward Kasner.
2.
Motorul de cautare urma sa primeasca acest nume datorita rolului pe care-l are: de a organiza cantitatea imensa de informatie disponibila pe web.
3.
Google a inceput ca un proiect de cercetare al lui Larry Page si al lui Sergey Brin, cand acestia aveau 24 si respectiv 23 de ani. Site-ul Google isi propune sa organizeze informatiile din toata lumea si sa le faca accesibile si folositoare. Primul birou al companiei a fost intr-un garaj, in Menlo P.
4.
Ati auzit de Google Earth, dar nu multi stiu ca exista un site numit Google Moon, care cartografiaza suprafata lunara si indica locul exact unde a aselenizat naveta Apollo.
5.
Logo-urile care apar pe pagina de start in timpul unor zile si date marcante sau evenimente importante se numesc Google Doodle. Compania a creat si un muzeu online in care se gasesc toate logourile care au fost puse pana acum, cu anumite ocazii. Ele au fost create de Dennis Hwang, un artist de origine coreana stabilit in USA.
6.
In anul 2007, ar fi durat 5.707 ani ca o persoana sa caute in toate cele 3 miliarde de pagini ale motorului de cautare Google. Software-ul Google realiza aceasta operatiune in 0.5 secunde.
7.
Google, detinatorul motorului de cautare cu acelasi nume, va deschide in acest an un birou in Romania, a declarat, marti, Amelia Cretu, Agency Relationship Manager Google pentru Europa de Sud-Est, Orientul Mijlociu si Africa.
“Spre finalul anului speram sa avem un birou in Romania. Deocamdata nu stim sigur cand si cati angajati vor fi. Procedura de recrutare e in desfasurare”, a declarat Cretu. ( Mediafax)
Do what you can and more!
27 Mar 2010 31 comentarii
in Uncategorized Etichete:alergare, ambitie, ani, apa, arme, atentie, atleti, avant, bucurie, concentrare, credinta, crez, cursa, desktop, Do what you can and more!, dorinta, Dumnezeu, echilibru, enrgie, experienta, finish, imagine, imediat, implinire, important, innoieste, inspire, iubire, laptop, leoparzi, limitele, mana, muschii, noul, obosit, pas, picioare, ranit, rau, risc, sange, scop, secretul, start, timp, tinta, vene, viata, victorie, vindeca, wallpaper, zi
Imaginea pe care o vedeti mai sus e wallpaperul de pe desktopul laptopului meu. Nu am gasit vreodata o alta imagine care sa imi reprezinte viata atat de bine si care sa ma inspire atat de mult atunci cand o privesc. Imaginea e o pura reprezentare a CONCENTRARII, ATENTIEI, AMBITIEI si ENERGIEI.
Ultimii ani din viata mea au reprezentat pentru mine o cursa continua pe care am alergat-o cu o dorinta arzatoare de a face tot ce imi sta in putinta, cu ajutorul lui Dumnezeu. Am alergat privind inainte la tinta; nu am depus armele nici o secunda, ci fiecare pas l-am facut crezand in scopul pentru care alerg. Nu mi-am pierdut nici un minut atentia, ci am incercat sa alerg mai intai cu sufletul.
Fiecare zi a fost o noua experienta. Ochii mi-au scanteiat de energie in timp ce ambitia imi intarea inima.
Secretul e sa crezi in ceea ce faci, si vei reusi.
Chiar si acum sangele imi curge prin vene la fel ca un rau rapid care se racoreste in propria-i apa. Cursa nu s-a incheiat. Am stat de multe ori la linia de Start pentru ca am mai si cazut inainte de Finish. Totusi, viata mea este o victorie continua si ceea ce ma ridica atunci cand cad este faptul ca stiu ca in sufletul meu este o credinta care mereu va fi pentru mine mana care ma va aduce din nou in picioare.
Cand te impiedici alergand e important sa-ti cauti echilibrul, iar atunci cand cazi e important sa te ridici si sa pornesti IMEDIAT mai departe CHIAR DACA ESTI RANIT. Ranile se vor vindeca in timp ce tu alergi!
Viata insasi e o rana pe care daca stii cum sa o tratezi, se va vindeca fara a lasa vreo urma.
In viata alergi zi de zi; speranta se innoieste pe zi ce trece, si “muschii” i se intaresc la fiecare decizie de a merge mai departe, de a nu renunta!
Persoanele dragi sunt vitale. De multe ori ai nevoie de cate un avant periodic pe care cineva sa ti-l dea atunci cand ai obosit alergand.
Anul acesta este pentru mine un an al deciziilor, un an in care trebuie sa incerc SINGURA sa descopar noul. Sunt increzatoare stiind ca inima mea nu a obosit si ca mereu voi merge mai departe.
Mereu voi alege sa alerg alaturi de leoparzi deoarece doar cu cei mai buni poti concura. Fiecare pas al acestor “atleti salbatici”, fiecare salt al lor facut inaintea mea, ma va motiva sa alerg mai repede pentru a-mi depasi limitele.
Totusi, in alergarea mea sustinuta vreau sa-mi fac timp sa privesc si in jur pentru a nu trece nepasatoare pe lanaga nici o clipa de bucurie, de iubire. Aceasta este cursa mea catre IMPLINIRE!
ASUMA-TI SI TU RISCUL SI MERGI MAI DEPARTE! VIATA INSEAMNA RISC!
Si reclamele de la Nike sunt pline de inspiratie…
Copilul cu 31 de degete
26 Mar 2010 18 comentarii
in Uncategorized Etichete:31, cazuri, chinez, copil, degete, ereditară, literatura medicală, malformatie, medici, operaţie, polidactilie, Shenyang, spital
Un copil chinez în vârstă de şase ani, care s-a născut cu 15 degete la mâini şi cu 16 degete la picioare, a trecut printr-o operaţie menită să-i aducă la normal conformaţia membrelor, scrie „The Daily Mail”
Micuţul a fost diagnosticat cu polidactilie, o malformaţie congenitală, cel mai adesea ereditară, caracterizată prin existenţa unui deget supranumerar la mână sau la picior. În literatura medicală se vorbeşte rareori de cazuri în care numărul degetelor în plus este mai mare de unul.
După o operaţie de şase ore şi jumătate, făcută de medicii de la un spital din Shenyang, capitala provinciei Liaoning, copilului i-au fost înlăturate cele 11 degete în plus.
Sursa:
Nu se mai poate…
26 Mar 2010 9 comentarii
Ce s-a putut intampla oare,
De am fost cadorisiti
Cu asemenea arabescuri verbale? 
I.L.Caragiale-amintiri cu caracter anecdotic
23 Mar 2010 22 comentarii
in Uncategorized Etichete:acasa, Alexandru Macedonski, amintiri, amuza, anecdota, articol, artisti graficieni, învoială, bonom, buzunar, C.D.Gherea, capcana, caricaturi, ceată, chelner, colectie, conferenţiar, conferinţă, dramaturg, foc, gara, grafica, I.L.Caragiale, lichior, literatura, martor, masă, Nicolae Ionita, omologat, pahar, plăteşte, portofelul, portretizat, prieten, publicul, păcălit, record Guiness Book, restaurant, satiric, strigă, Teleor, tignal, trei, tutun, unic, versuri, vorbitorul
“Se vor crea legende si personalitatea lui va lua proportii mitice “ spunea O.Goga despre unicul Caragiale.
Am ales trei amintiri avand caracter anecdotic despre I.L.Caragiale.
Va vor incanta daca nu le-ati citit pana acum, iar daca le stiti deja, va vor amuza recitindu-le!
1. 
era bun prieten şi de literatură dar şi de pahar cu Teleor, pe numele său adevărat, Dumitru Constantinescu, zis Teleormăneanu (Teleor) pentru că era din Teleorman, masiv ca înfăţişare , bonom, de o veselie molipsitoare, era poreclit Ţaţa. Într-o zi, Caragiale îi spune aşa, hodoronc-tronc:
- Ţaţo, nu ştiu cum naiba, că mi-a venit o poftă grozavă să beau ceva. Ce zici ?
- Iancule, sunt omul tău!
- Dar, mai întâi să facem o învoială. Ne oprim la o bodegă…intrăm..şi facem comanda în versuri. Plăteşte cel care va fi păcălit. Intrară ei, se aşezară la o masă, Caragiale bate în masă şi strigă chelnerul:
- Chelner, dă-ne un lichior, că plăteşte Teleor!, dar, Teleor, cu o nemaipomenită prezenţă de spirit, răspunde mai inspirat ca niciodată:
- Teleor, n-are parale, şi plăteşte Caragiale.
2. ) 
Se pretinde că la o conferinţă, o ceată pusă la cale de Alexandru Macedonski, ar fi început să-l fluiere, Caragiale-prevenit se vede, scoase un tignal din buzunar şi se fluiera pe întrecute cu publicul până îl potoli, apoi ieşi cu o încheiere superbă :
-Da, domnilor, sunt satisfăcut. Conferenţiar fluierat de public s-a mai văzut, dar public fluierat de conferenţiar , nu cred.
3. ) 
Un martor ocular a recompus cu umor propriu insistenţa şi capcana pe care a întins-o C.D.Gherea, amicului său Caragiale , pentru a-I obţine colaborarea la revista sa Literatură şi ştiinţă . Scena se petrecuse, unde altundeva decât la Ploieşti, în restaurantul gării:
,, – Bine, bre omule, toţi la câţi m-am adresat mi-au dat câte ceva. De ce nu vrei să-mi dai şi tu o bucată?
- Ce să-ţi dau, ce să-ţi dau? Cum crezi tu că are cineva chef de scris, când intră seara acasă şi foc nu, ciai nu, tutun nu?”
Gherea înţelesese cum devenea chestia şi, scoţând portofelul lui cam soios şi borţos , trase din el o mie sau poate două mii de lei, îi puse în mâna vorbitorului si-I zise:
,, - Na foc, na ciai, na tutun, de-acum scrie. Când îmi dai bucata ?”…După un timp Gherea îl reîntâlneşte pe Caragiale şi-I reproşază că acesta nu I-a mai dat articolul, la care marele satiric îi ripostă:
,, – Bine , mă, Costică, acum foc am, ciai am, tutun am- ce-mi trebuie să mai scriu, mă?” 
Nicolae Ionita este autorul caricaturilor, mai putin cea de jos, mijloc. Caricaturile lui cat si alte 1500 de portretizari facute dupa fotografii ale marelui nostru dramaturg, de catre artisti graficieni si caricaturisti din 123 de tari au alcatuit o frumoasa colectie care a devenit un record Guiness Book omologat pentru cel mai portretizat autor din lume.
Inedita expozitie a lui Caragiale este considerata o opera istorica fara precedent in grafica mondiala, care nu s-ar fi putut realiza fara initiativa caricaturistului Nicolae Ionita si a filialei “Cartoonists Rights Network.
Semne de intrebare
20 Mar 2010 35 comentarii
in Uncategorized Etichete:Adevarul, adolescent, alegeri, alternativa, baruri, betivani, bunatate, candoare, cantec de leagan, caracter, carari, comunicare, copiii, dragoste, durere, familie, frunze, fum, gene, genunchi, gesturi, glas, glezne, huma, intelepciune, mama, mana, mangaie, nastere, nevinovatia, noroi, ochi, personalitate, plange, pom contorsionat, primavara, priviri, puritate, replici, roade, senin, sentimente, sex, sinceritate, suflet, tanar, taverna
Fiecare ne nastem cu un suflet frumos; copiii sunt cel mai graitor exemplu prin nevinovatia din gesturi, priviri, replicile lor dragute care ne umplu sufletul de senin, candoarea ce nu poate fi imitata.
O mare importanta dau eu familiei careia ai fost daruit ca si “o bucata de huma insufletita.”
Mult din ceea ce va fi caracterul tau, depinde nu atat de genele care creioneaza ceva din personalitatea pe care o vei avea, cat leaganului de sentimente, de dragoste, de comunicare pe care il ai tu, copil, adolescent, tanar in formare, in familia ta.
Tot ceea ce nativ este bun in noi poate fi incurajat de cei dragi din familie, la fel de bine cum si stimularea de catre parinti a laturii noastre negative va darui mai apoi privirii trecatorului un pom contorsionat, cu frunze, nici acelea prea multe, si fara roade din a caror dulceata sa guste orice pribeag insetat dupa iubire. 
De mic, in familie inveti fara sa vrei antonimele; esti adevar sau minciuna, curaj sau lasitate, si lista poate continua…
Cand deja ajungem sa decidem singuri nu prea mai putem sa facem alegeri bune, daca cel care ne este parinte ne-a calauzit in directia gresita …
Tarat de mic de parinti in baruri, in perdeaua de fum si miros de taverna inchipuindu-ti ca auzi o poveste, intre chiotele betivanilor asteptand o mana sa-ti mangaie fruntea si-un glas de mama sa-ti fredoneze un cantec de leagan, esti de multe ori distractia adultilor la lectiile predate tie, despre cum se injura…
Invatat mai tarziu ca mai bine este sa inseli ca esti mai castigat, ca dragostea nu este mare lucru, ci sexul este totul, ca familia nu inseamna nimic pentru ca oricum se ajunge la despartire, deci de casatoria nu mai are sens, esti bulversat, confuz.
Asa cei dragi, in lipsa lor de intelepciune, lipsind de la orele “adevaratul bine pentru copilul meu” adancesc carari pe care pasii copiilor vin incantati pentru ca nici nu mai pot iubi o alta alternativa, nu mai pot parasi aceasta carare atat de batatorita, ajunsa santz chiar, in care se scurg murdariile altor carari ale innamolirii sufletelor.
Orizontul se ingusteaza, copil plecand pe aceasta carare te trezesti adult si tot inaintand noroiul mizeriilor vietii creste depasindu-ti odata cu varsta, gleznele, genunchii, mijlocul…
Si tu tot crezi ca vei razbi, ca acesta este drumul, ca pe aici au trecut si parintii tai si au fost fericiti, sau au mimat fericirea nestiind ca ea exista cu adevarat.
Nici nu te poti bucura de adevarata simfonie a vietii, de caldura unui suras, da bunatatea unei maini intanse, de seninul unor ochi care stii ca sunt sinceri, de un ghiocel care daruit cu dragoste iti atinge freamatul genelor tale in primul sarut al primaverii, clinchetul clopotelului vestindu-i sufletului tau, o noua primavara.
Nu mai indraznesti sa ridici privirea.
Inaltul te sperie. Nu vezi decat nori , ceata, bezna si noroiul tau de zi cu zi al cararii ce parca-i fara sfarsit…
Nimic nu te mai impresioneaza, nu te poti bucura pentru ca nu cunosti ceea ce aduce cu adevarat fericire.
Simti totusi o alta durere cand unii spun ca se-aude sopotul raului, ca verdele crud explodeaza-n muguri, ca flori de magnolii saruta albastrul iar in gradina sufletelor e o intrecere a infloririi.
Simti durerea aceea de a stii ca exista o lume pe care nu o intelegi, drumul tau neajungand nici macar pe aproape.
Suferi.
Uneori alegi sa descarci in lacrimi sufletul otravit cu E-urile mocirlei, vrei ochii sa-ti stergi, dar noroiu-si lasa amprenta si pe fata.
Sufletul, burete imbibat de acelasi noroi, plange si el…
Alteori alegi sa urasti fericirea altora care au gasit alt drum si se bucura sincer, curat, deplin. Pumni plini de murdarie ce te-nconjoara arunci spre fericirea altora, negand ca ar putea exista asa ceva, sperand scursura aruncata sa pateze definitiv tabloul puritatii, dragostei, sinceritatii.
Cand ai ajuns aici, tu negi si ADEVARUL!
Conversatii
16 Mar 2010 60 comentarii
in Uncategorized Etichete:abrevierile, coafurii, creativitatea, cultura, deseuri, dictionar roman-roman, DOG WASTE BAGS, eruditi, fecale, filologie, gramatica, gunoi, intamplari, inteligenta, limba romana, litere, materia cenusie, mess, nepoti, plafonare, podoaba capilara, prescurtari scris, prescurtat, pumn, purifica, regula, respect, stalcit, taxi, teama, toaleta, typing verbal, vidanjor lingvistic, vocabular
Ma crdti cnd va spun k lb rmn va ajunge in crnd doar un pumn de ltre amstekate? Cf?
Haha, nu va speriati, nu voi scrie asa postul acesta! Nu imi place sa ma autoterorizez!
Traducerea e urmatoarea: Ma credeti cand va spun ca limba romana va ajunge in curand un pumn de litere amestecate? Ce facem?
Imaginea de mai sus e oarecum sugestiva, pacat ca e si reala. Haideti sa nu ne concentram asupra “coafurii” 
, ci sa analizam putin creativitatea acestei persoane, care datorita coeficientului de inteligenta foarte aproape de limita inferioara (sau chiar sub ea), a decis sa-si expuna public materia cenusie prin intermediul podoabei capilare. Si cati nu sunt ca aceasta persoana…
Cu sincera parere de rau trebuie sa spun ca multi isi folosesc “mansarda” pe post de toaleta publica. Toata lumea poate sa verse deseuri “bio” ca sa nu le numesc altfel si sunt destule persoane care sunt bune in a le aduna. In cazul nostru, daca cineva a gasit de cuviinta sa spuna ca scrisul prescurtat e “cool”, gata, toti au si muscat momeala. Baietii mei, (am citat din Nikita) si abrevierile au un loc in gramatica limbii romane si se concep cu un scop, dupa o regula, diferit in fiecare domeniu. Sa nu va inchipuiti ca aceste “Cf?”, “Cmf?”, “Cmz?” sunt abrevieri. Nici pe departe. Sunt doar intrusi care isi insusesc numele de abreviere.
Trebuie sa va spun ce mi s-a intamplat anul acesta: in ciuda unor intamplari nefericite a trebuit ca intr-o zi sa stau de vorba cu o persoana pe care nu o apreciez prea mult din cauza vocabularului ei limitat pe care il foloseste, din cauza imoralitatii sale. Ca sa faca economie de timp (de aproximativ 0,000000001 s), mi-a stalcit numele, acesta transformandu-se din Gabriela in Gabrela. Nu, nu a fost vorba de o bataie de joc si nici de o greseala de “typing verbal”. Mi-e teama ca peste cativa ani voi ajunge sa spun ca le-am vazut pe toate.
Oameni buni, daca nu va deranjeaza acest gen de exprimare, macar vorbiti omeneste in taxi. De ce spun acest lucru? Vedeti voi, eram intr-un taxi acum cateva luni, si conversand cu soferul, acesta a inceput sa-si spuna oful legat de limbajul unei tinere pe care a avut-o ca si clienta. Intamplarea facea ca soferul sa fie unul dintre “eruditii” in aceasta meserie, cunoscand toate adresele, fiindca altfel cred ca destinatia tinerei ar fi fost undeva in afara orasului, dupa directiile pe care aceasta i le-a dat soferului.
Cand taximetristul a intrebat-o unde vrea sa o duca, fata a inceput sa ingane sunete care pareau a fi cuvinte: “Pai, stiti, mergeti pana acolo sus, tot pe varianta si faceti o dreapta si apoi o stanga pana dati de un bloc verde pe care scrie B3. Va bagati in parcare si opriti!”. Cred ca am voie sa spun LOL! Macar atat! Cred ca acea fata se chinuia atat de tare deoarece incerca sa-si aduca aminte cum se pronuntau acele litere pe care le scria repezit pe mess. 
Parca prin personajul principal al relatarii taximetristului, descopeream ingrozita imaginea viitorului apropiat. Sa ajunga pana si limba materna o limba straina care necesita dictionar roman-roman? Soferul, nu mai spun, era de-a dreptul socat.
Auuuuu, capul! Oare ce veti spune dupa acest episod? M-am intalnit acum o saptamana cu o fata care este la FILOLOGIE (s-a dus la acest profil ca sa scape de matematica), si am indraznit ca in conversatia noastra sa utilizez cuvantul “plafonat”. Fara sa imi dau seama ca fata se gandeste la plafoane , am continuat sa vorbesc pe tema filosofico-stiintifico-fantastico-extraterestra abordata (asa sunt eu, ma implic uneori prea mult atunci cand discut cu cineva), la care fata, drept raspuns imi zice: “Huh?”. Eu: ” Te plafonezi”, si incep sa-i explic ce inseamna, la care ea ma intrerupe :”Aham, naspa!” Mi-am incrucisat ochii si am schimbat subiectul, trecand de la domeniul stiintific despre care vorbeam, la…… cate file are un caiet studentesc.
In tarile civilizate, in care poti sa-ti lasi casa descuiata cat te duci la cumparaturi, ca nu intra nimeni in ea (doar in cazuri exceptionale de hotie) exista anumite aparate pe marginea aleilor din parcuri, pline cu DOG WASTE BAGS. Aceste pungi sunt utilizate pentru a curata locul pe care animalul de companie l-a murdarit din cauza mecanismului de sub coada.
In atentia romanilor: ce ati colectat, nu trebuie pastrat, ci aruncat (na’ ca fac si rime). Singurul oras unde am vazut aceste pungi (ce-i drept, destul de putine, dar bine ca existau, chiar si simbolic), a fost Bucurestiul. Propun sa concepem astfel de pungi si pentru resturile de cuvinte care au murdarit limba romana. Aceste “fecale” ale limbii sa le strangem, noi, cei care iubim limba pe care o vorbim si sa le neutralizam o data pentru totdeauna. Meseria de vidanjor lingvistic e una onorabila. Haideti sa punem deseurile limbajului unora la gunoi iar punga care le curata sa “triumfe”. Aceasta punga se numeste CULTURA. Ea nu acopera, ea purifica.
Primul pas inspre a inspira respect altora este respectul de sine. Eu, una, as vrea sa inteleg ce imi vor spune nepotii.
Nu uitati: Nu acceptati ideea ca prescurtarile sunt eficiente cand esti in criza de timp! Serios, cat timp credeti ca scutiti daca scrieti “te ubesc” si nu “te iubesc”?
Luv u all! C ya l8er! Hahaha!
Victima lui Ramaru-doctor Sofia Ionescu
15 Mar 2010 32 comentarii
in Uncategorized Etichete:"Mina Minovici", anomalie anatomica, anxietate, creier, dementa, executie, fotografie, frustrare, intamplare, Ion Ramaru, Sofia Ionescu, Spitalul "Bagdasar-Arseni", tulburari psihice, ucigas in serie, victima
Putine au fost femeile care au supravietuit celui mai cautat ucigas in serie, Ion Ramaru, student în anul trei la “Medicina Veterinara”.
Sofia Ionescu in anul 1970 a fost atacata pe strada de celebrul criminal Ion Ramaru. Este una dintre putinele victime care au scapat cu viata.
Sofia Ionescu isi aduce aminte:
“Imi amintesc si acum cu groaza noaptea in care am fost atacata. Ma intorceam de la spitalul Coltea. Ora era inaintata, strada pustie. La un moment dat, am auzit pasi in spatele meu. Am intors capul si, cu coada ochiului, am zarit un barbat care avea in mana o sacosa. Am marit pasul. El, la fel. Norocul meu a fost ca am ajuns aproape de blocul in care locuiam si am intrat repede in scara. Inainte de a pasi in hol, barbatul m-a ajuns din urma si mi-a vorbit urat. Mi-a zis o porcarie. Atunci l-am vazut. Un tip ciudat, cu o privire infricosatoare. “Baga-ti mintile in cap! am strigat. Aici este un bloc al Ministerului de Interne si daca tip, sigur va sari cineva!”
Ca o ironie a sortii, cativa ani mai tarziu, Sofia avea sa afle de moartea lui Ramaru si, printr-o pura intamplare, a ajuns sa-i cerceteze creierul.
Diagnosticat ca suferind de dementa, Ramaru suferea de tulburari psihice severe: anxietate, depresie, frustrare.
Simtea nevoia sa se “ocupe de cat mai multe femei”, spunea Sofia Ionescu.
Dupa executia lui Ramaru, lucrand la Spitalul Central, acum “Bagdasar-Arseni”, doamna Sofia Ionescu a intrat in laboratorul fotografic al spitalului. Pe jos, pe o tava, in formol, pregatit pentru fotografiere se afla creierul lui Ramaru, care fusese recoltat la “Mina Minovici”
Asa a putut sa-i analizeze creierul:
“Vazandu-l, am observat ca regiunea inferioara, hipotalamusul, unde sunt centrii psihici si regiunea care controleaza organele interne, glandele, era mai voluminoasa. O anomalie anatomica la baza creierului care explica comportamentul anormal al individului”.
Alte trei victime scapate cu viata din mainile criminalului dar marcate pentru toata viata au fost:
Doamna Frunzinschi era casieră şi într-o seară din 1971, se întorcea de la serviciu cu o geantă plină cu bani. A fost atacată de către Râmaru cu un topor. Agresorul i-a desfigurat faţa şi i-a furat geanta.
Stana Sărăcin care era insarcinata in luna a 5-a a scapat mai usor, dandu-i acestuia o palma a primit ca raspuns un pumn în dantură, care a ametit-o si a pus-o jos.
Olga Baraitaru care lucra ca ospătar a fost atacata in scara blocului cu o ranga. Lovita in cap intreaga viata a ramas cu sechele.
Surse:
http://stiri.rol.ro/content/view/17308/3/
http://www.libertatea.ro/stire/victimele-lui-ion-ramaru-se-destainuie-la-acces-direct-259215.html
SOFIA IONESCU-recunoastere, recunostinta…
13 Mar 2010 35 comentarii
in Uncategorized Etichete:"doamna neurochirurgiei romanesti", Angela Lefterescu, bunica, Falticeni, femeie, gabriela elena, inteligenta, interventiilor chirurgicale, medalii, muzeu, neurochirurgie, opere, premii, recunoastere, recunostinta, Romania, sculptorul Ion Irimescu, sensibilitate, SOFIA IONESCU- prima femeie neurochirurg din lume, viata
Este luna martie cand FEMEIA este in centrul atentiei mai mult decat in restul anului. De aceea gandul imi zboara in trecut, si-mi vin in minte nume de femei care s-au facut remarcate nu numai in Romania, ci au primit si recunoastere internationala pentru contributia lor intr-un anumit domeniu, de regula unde excelau numai barbatii.
Le amintesc pe:
- SOFIA IONESCU OGREZEANU-prima femeie neurochirurg din lume
- ANGELA LEFTERESCU – prima femeie capitan de cursa lunga din
Europa
- ELIZA LEONIDA ZAMFIRESCU – prima femeie inginer din Europa
- ANA ASLAN – medic român specialist în gerontologie, academician, ce descopera “elixirul tineretii” -gerovitalul.
- ELENA VERMONT si FELICIA BOERESCU – primele femei astronom din ROMANIA
- STEFANIA MARACINEANU- descoperitoarea reactivitatii artificiale
…si lista poate continua.
Pentru acest articol am ales-o pe doamna SOFIA IONESCU OGREZEANU, deoarece am aflat de numele dansei de la bunica mea. A cunoscut-o pe ea cat si pe sora dansei, iar atunci cand bunica trebuia sa mearga in Bucuresti obisnuia sa locuiasca la doamna Sofia.
Am ales sa vorbesc despre doamna SOFIA IONESCU si pentru ca tot intr-o luna de martie, in 2008, inainte de a implini 88 de ani s-a stins din viata, chemata fiind sa se odihneasca, in sfarsit, dar nu pentru putin, ci pentru totdeauna, dupa ce intreaga sa viata a ars ca o flacara vie pentru toate vietile salvate, in urma interventiilor chirurgicale ale dansei.
Nascuta OGREZEANU, romanca SOFIA IONESCU a fost supranumita si
“doamna neurochirurgiei romanesti” .
A facut parte din prima echipa neurchirurgicala, considerata echipa de aur, alaturi de Prof. Dr. Dimitrie Bagdasar, intemeietorul neurochirurgiei romanesti si doctorii Constantin Arseni si Ionel Ionescu (devenit din 1945 sotul domnisoarei doctor Sofia Ogrezeanu).
În 1945 îşi ia licenta si un an mai tarziu, isi susţine doctoratul în medicină şi chirurgie.
Mainile ei de aur au salvat multe vieti.
In timpul bombardamentelor din cel de-al doilea razboi mondial, prin 1943, studenta fiind, Sofia a facut prima trepanatie din viata ei, salvand viata unui copil de 8 ani, aflat in coma cu hematom cranian extradural.
In urma acestei operatii, profesorul Bagdasar i-a zis: “Dumneata ai aptitudini, ramai la noi”. Timp de 47 de ani, (1943-1990) dimineata opera pe creier iar dupa-masa opera coloane, facand si operatii in premiera, pe care le-a imaginat pe moment, cum ar fi o neuroendoscopie.
Ziua intraga opera, iar noaptea intre ora doua si patru, scria lucrari stiintifice. Mainile Sofiei nu tremurau nici la 84 de ani.
“Istoria vietii ei se poate citi in aceste maini. Maini delicate si puternice, care au deschis cranii si au spart oase, pentru a vindeca materia fragila, creierul.”, spunea Prof. Dr. A. V. Ciurea
In 1970, seicul din Abu Dhabi, Zaied Bin Sultan al Nohaian, a cautat peste tot o femeie care sa-i consulte sotia favorita care pana la 26 de ani, nascuse noua copii si suferea de o discopatie lombara. Nu a gasit-o decat in Romania, in persoana Sofiei. Credinta sa nu permitea ca un barbat, fie el si medic, sa intre in harem si sa-i vada sotiile. Din cei 2000 de dolari pe care i-a predat Ministerului Sanatatii, Sofia nu a primit nimic. Seicul i-a facut cadou un ceas bratara cu briliante, care ulterior a fost pierdut de fiica sa.
Rapiditatea, găsirea tehnicii celei mai bune, potrivită fiecărui caz, a lăsat amprenta profesională asupra fiecărui tanar medic care i-a stat alaturi.
Recunoasterea meritelor deosebite ale acestei adevarate Doamne a neurochirurgiei romanesti, s-a concretizat de-a lungul anilor cu decernarea mai multor premii, medalii, etc.
In anul 1999, Sofia Ionescu si Angela Lefterescu-prima femeie capitan de cursa lunga din Europa, s-au reintors pentru ultima data in orasul natal, Falticeni, situat la 25 km de orasul Suceava, pentru a primi distinctia de “cetatean de onoare al orasului”.
In anul 2008, anul in care a si murit, a primit cea mai inalta distinctie din Romania, Steaua Republicii, in grad de cavaler.
Dupa 27 februarie 2003, sculptorul Ion Irimescu dupa ce Academia Română îl sărbătoreşte cu prilejul împlinirii vârstei de 100 de ani, fiind al doilea artist român aflat în viaţă la sărbătorirea Centenarului său, după Cella Delavrancea, se intoarce si el acasa, in Falticeni, pentru a-si petrece ultimii ani din viata si pentru a se ocupa de muzeul ce-i poarta numele.
Acesta adăposteşte jumătate din operele sale, pe care le-a donat oraşului (aproximativ 300 sculpturi şi 1000 desene), dând naştere astfel celei mai mari colecţii permanente de autor din România.
“Remarcând vocaţia creatoare a oamenilor acestor locuri şi numărul mare al personalităţilor născute aici, George Călinescu situa în 1939, oraşul Fălticeni imediat după Bucureşti şi Iaşi.
Ca o curiozitate poate pentru unii, din bogatul lexicon al personalităţilor fălticenene fac parte scriitorii Matei Milo, Enache Gane, Costache Gane, Maria Cantacuzino, Nicolae Istrati, Nicu Gane, Ion Creanga, Nicolae Beldiceanu, Mihail Sadoveanu, Ion Dragoslav, Anton Holban, Horia Lovinescu, Vasile Lovinescu, Nicolae Labiş, Vasile Savel, Nicolae Jianu, Mihail şerban si Grigore Ilisei, istoricii, criticii literari şi filologii Eugen Lovinescu, Alexandru Lambrior, Teodor V. Stefanelli, Virgil Tempeanu, Gheorghe Cardaş, Mihai Gafiţa, A.G. Stino, Constantin Ciopraga, Cornel Dimitriu, ştefan Sorin Gorovei; oamenii de teatru şi muzicienii Jules Cazaban, Grigore Vasiliu-Birlic, Paul Călinescu, George Adamachi, Alexandru Alger, artiştii plastici Ion Irimescu, Stefan şoldanescu, Dimitrie Hârlescu, Aurel Baeşu, Maria Mihăescu, Mihai Camaruţ, Vasile Vasiliu- Falti, folcloriştii Artur Gorovei şi Mihai Lupăescu, oamenii de ştiinţă Dimitrie Leonida, Nicolae Grigoraş, Vasile Ciurea, Mihai Băcescu, Eliot Sorel, Sofia Ionescu-Ogrezeanu şi Florin Constantin Ghiurea. Enumerarea ar putea continua…”.
Rolul pe care intuiţia, sensibilitatea, inteligenţa şi puterea de pătrundere de esenţă feminină le-a jucat pe parcursul veacurilor este copleşitor şi rămâne una din temele psihologiei istoriei culturii universale.
EMOTIONANT:
Sofia ionescu povesteste: aici
PS. TRIST: declaratia doamnei neurochirurgiei romanesti, in ultimii ani de viata:
“Am vandut tot ce am putut. Tablouri, carti, mobila, seturi de tacamuri. Trebuia sa platesc intretinerea, lumina, telefonul, plus medicamentele de care aveam nevoie. Acum, spune ea facand haz de necaz, pentru ca tin regim, nu mai mananc atat de mult si ma mai ajung cu banii”.
Sursele:
www.phg.ro:
www.falticeni.ro:
bucatarie.jurnalul.ro:
about-brain.blogspot.com:
Stiati ca…?
09 Mar 2010 60 comentarii
- Oamenii nu isi pot linge coatele.
– De unde provine expresia “O.K.”? In razboiul civil din SUA dupa o batalie se afisau ranitii si mortii. Cand armata nu avea pierderi se afisa “0k” adica “0 killed” (0 morti).
– Stiloul a fost inventat de un roman, pe nume Petrache Poenaru.
– Einstein nu a putut vorbi fluent pana la varsta de noua ani. Parintii lui credeau ca ar putea fi retardat.
– Primul produs ce a avut cod de bare a fost guma Wrigley’s.
– 111,111,111 x 111,111,111 = 12,345,678,987,654,321
– Ai nevoie de 17 muschi pentru a zambi si 43 pentru a te incrunta
– Leonardo da Vinci putea sa scrie cu una din maini in timp ce cu cealalta desena.
– Printre oamenii stangaci faimosi ai lumii se numara personalitati precum: Einstein, Newton, Picasso, Alexandru cel Mare, Napoleon Bonaparte, Michelangelo, Beethoven, Benjamin Franklin, Henry Ford,
– Ciocolata contine o substanta numita theobromina (similara cu cofeina) care poate omori cainii sau ii poate imbolnavi foarte grav.
– … si ca 75% dintre cei care citesc acest mesaj au incercat sa isi linga coatele. 
8 Martie 2010
08 Mar 2010 34 comentarii
Am adunat in cosuletul acestei zile de primavara, glas de pasarele, clinchet de de clopotei ai dalbilor soli -ghioceii-, raze de soare, senin din inaltul cerului, zumzet de gaze mici ce-si arata aripioarele.
Din cosul preaplin de frumos, daruiesc astazi, de 8 Martie, tuturor femeilor, mamicilor si fetelor, acest video realizat de mine!
Mamei mele ii daruiesc urmatorul video, realizat tot de mine, sarutandu-i ochii care m-au privit intotdeauna cu dragoste si bunatate si mainile care m-au mangaiat si imbratisat cu caldura.
Ii multumesc caci glasul ei frumos, ca de privighetoare, imi canta si atunci cand Mos Ene se lasa asteptat de genele copilariei, pentru prietenia ei ca de sora mai mare, pentru sfaturile si mustrarile date atunci cand a fost cazul, pentru ca eu sa nu sufar.
Pentru atmosfera de tihna din familie, de care alti copii nu au parte, pentru incurajarea in tot ceea ce fac bun, pentru sacrificiile pe care le face uneori ca si mama ii sunt multumitoare.
Si-a facut timp pentru mine, pentru glume dragute sau discutii serioase pentru a invata sa apreciez frumosul, calitatea, sinceritatea, adevaratele valori ale vietii, de aceea ii sunt recunoscatoare.
Dar ceea ce simt ca are cea mai mare valoare in formarea caracterului meu, este faptul ca de mica m-a invatat, impreuna cu tatal meu, sa-l iubesc din toata inima pe Dumnezeu.
Iti multumesc pentru intelepciunea cu care stii sa rezolvi problemele in viata, pentru rabdare si pentru…
ITI MULTUMESC PENTRU CA ESTI TU, MAMICA MEA!
TE IUBESC!
Un anunt si o parere
06 Mar 2010 11 comentarii
In primul rand, vreau sa va anunt, asa, pe-nserate, ca maine voi posta un articol care va contine o surpriza din partea mea pentru scumpa si draga mea mama, care ma iubeste si ma va iubi no matter what. E-asa de bine sa fi binecuvantat cu o asa iubire din partea unei persoane, care este MAMA!
Tot maine, in acelasi post, va aparea si o alta surpriza, de data aceasta pentru toate femeile, mamele si fetele, din partea mea.
Si-acum urmeaza parerea pe care am mentionat-o in titlu.
Obisnuiesc de cativa ani incoace sa ma uit la finala Eurovisionului, pentru ca nu am timp si nici rabdare sa urmaresc toate semifinalele. Ma rog, ideea e ca de cateva editii incoace am observat ca Eurovisionul din Romania involueaza din punct de vedere calitativ.
Acum, televizorul e deschis pe TVR1 si tot ma gandesc sa-l inchid. Eurovisionul de anul acesta e oribil, absolut oribil. Creierul meu este de-a dreptul obosit de incercarile esuate ale concurentilor de a lua gamele potrivite, de a nu canta fals, FAAAAAALS! Personal, imi place Paula Seling (cred ca e prima data cand spun acest lucru). Daca nu va castiga ea….vai, vai….oricum nu ma chinui sa votez pe nimeni. Mai imi place melodia “See you in heaven, Michael”, dar sa trecem peste acest moment de mioritica nemultumire.
Desi sunt oripilata si numai reclamele din pauzele publicitare ma mai destind (tot pentru prima data se intampla si acest lucru), am observat ca publicul spectator al Eurovisionului e de-a dreptul “incins”. Telefoane luminoase se leagana prin aer, lumea danseaza, cei fara ureche muzicala (sunt muuuuuulti) sunt in extaz. Eu, patrioata patriotilor, am ajuns sa spun ca mi-e scarba de ce-au ajuns concursurile din “Romanica”.
Pacat! 
Noapte buna tuturor si nu uitati de ce v-am promis pentru ziua de maine!
PS: Aaaaa, si daca sunteti pe TVR1, faceti-va un bine si schimbati canalul.
PPS: Imi place prestatia circului Globus. Macar atat. Compenseaza cat de cat!
PPPS: Chiar numai fratii Olsen mai pot da clasa Eurovisionului de anul acesta? Rusiiiiiineeeeee! In momentele de fata ma simt ca un suporter al unei echipe de fotbal, foarte inversunat care simte nevoia din 5 in 5 minute sa mai adauge cate o scurta parere la articol. Experimentez senzatii noi si tari 2010!
Jocurile Olimpice de Iarna in Romania
05 Mar 2010 16 comentarii
Fiind foarte impresionata de Jocurile Olimpice de Iarna din Vancouver (stiind ca in 2009, in vacanta de 3 luni pe care am petrecut-o in Vancouver, am vizitat patinoarul olimpic, partia de ski de pe muntele Seymour, Whistlerul, printre altele), in luna februarie am fost destul de “conectata” la aceste Jocuri, desi am avut enorm de invatat.
Stateam ieri si ma gandeam la faptul ca in timpul ceremoniei de inchidere a Jocurilor Olimpice de la Vancouver, s-a predat stafeta Rusiei, care in 2014 va gazdui Jocurile Olimpice (foarte aproape de Romania).
Intrebarea mea a fost: se vor organiza vreodata aceste Jocuri Olimpice si la noi in tara? Raspunsul: Cel putin, cat voi trai eu, NU! De ce? In primul rand nu exista spatiu, si in al doilea, nu exista fonduri. Va dati seama cati bugetari ar trebui sa fie concediati?
Imediat dupa ce mi-am dat seama ca nu are rost sa-mi fac iluzii, am trait un “flashback”, iar gandul mi-a zburat undeva departe, in trecutul indepartat al copilariei mele, iarna.
Mi-am adus aminte cata distractie era cand eu si prietenii mei eram mai mici si totul ingheta. Fiecare isi aducea sania din uscatoria blocului si ieseam pe partie. Cei care nu aveau sanii, improvizau, descurcandu-se si cu cate un sac de plastic. Alea Jocuri Olimpice! N-a vazut Vancouverul, ce a vazut “trupa” mea de prieteni. Va dati seama? Jocuri in zapada zi de zi! No rules! No medals! Singurul premiu pe care puteai sa il primesti era un bulgare de zapada indesat “miseleste” pe dupa geaca. Ce vremuri…
Deci, oameni buni, nu disperati! Si in Romania sunt Jocuri Olimpice de Iarna, doar ca la noi “the main attraction” este sacul de plastic, pe cand in alte tari, snowboardul e la mare cautare.
Nu puteti sa va inchipuiti cat de necajiti eram noi, copiii, cand derdelusul atat de indragit, a doua zi il gaseam aproape dezghetat din cauza nispului pe care unii vecini il aruncau peste el. Cata rautate!
In fine…Sunt atat de fericita si in acelasi timp multumitoare ca in 2009 am avut ocazia ca in Vancouver sa intalnesc atleti si sa vizitez locuri pe care multi ar dori sa le vada si nu pot.
Poate va intrebati care sunt atletii mei preferati…
Medalia de aur merge la Apolo Anton Ohno (27- short-track speed skating), a carui poza o am si pe blog, in dreapta paginii, si cea de argint merge la Shaun White (23- snowboard). Cea de bronz, se va da saptamana aceasta, in Romania , la HappyMeal (McDonald’s), deci sa ne grabim, poate mai prindem vreuna!
Iata cateva poze pe care matusa mea din Vancouver le-a facut (la cererea mea), in timpul Olimpiadei:
Si cand imi aduc aminte ca intr-o zi am luat cina, in aer liber, langa flacara olimpica……
Daca vreti sa mai vedeti poze de la Patinoarul Olimpic, mascote, etc., dati clic aici si veti revedea un post mai vechi referitor la Olimpiada.
Enjoy!
Vreau povestea mea!
04 Mar 2010 20 comentarii
Exista perioade in vietile noastre cand facem lucruri care sunt obligatorii insa nu ne plac. Exista momente cand viata devine monotona, cand nu mai simti parfumul iubirii, mangaierea cerului ce iti lumineaza chipul.
Vreau poezie in viata mea. Vreau nu doar sa scriu poezia, ci vreau sa o si traiesc. Imi doresc ca maine, cand ma trezesc dimineata, viata pe care o traiesc azi sa fie transformata in basm. Vreau sa ma trezesc cu bucurie in suflet, cu lumini ce au rasarit din preaplinul sufletului, asezandu-se pe seninul ochilor. Vreau sa simt ca traiesc!
Vreau sa ard! Vreau sa simt cum focul ma mistuie. Vreau sa plang de bucurie, si lacrimile sa-mi linisteasca sufletul!
Se va implini vreodata aceasta dorinta? Vreau sa strang in brate persoanele pe care le iubesc, cu atata putere incat orice tristete sa dispara. Am nevoie de timp! Am nevoie de timp!
Vreau sa merg mai departe! Vreau sa vad cum va fi ziua de maine! Vreau sa gust din maretia fiecarui zambet! Vreau sa spun mai des: “Te iubesc!” .
Iubesc iubirea, iubesc sa iubesc! Cantecul ei cald ma arunca spre infinit! Vreau sa raman acolo!
Vreau ca lumea sa se schimbe! Nu mai vreau sa vad ura, invidie, graba! VREAU SA VAD IUBIREA PURA! Vreau sa ofer iubire!
Mi-e dor de anotimpul dragostei, de anotimpul sufletului…
Am o lacrima ce se scurge sub greutatea iubirii. Vreau sa nu o uit niciodata, niciodata…
VA IUBESC!
Follow your dream!
02 Mar 2010 28 comentarii
Fiecare dintre noi traim pentru a ne implini un vis, cel care ne face sa vibram de fericire. Unii dintre noi supravietuim datorita acelui vis.
Am atatea dorinte, atatea idei dupa care “mi-as proiecta viata”. Sunt o visatoare autentica, iar acest lucru parca ma intregeste. Visul este cel care lipeste la loc toate cioburile sparte care s-au desprins din mine.
Familia mea este o familie care mereu m-a sustinut in a lupta pentru a-mi atinge dorintele si mai apoi pentru a le pastra.
Familia mea este cea care ma ridica mereu cand sunt cazuta, iar atunci cand sunt pe culmile vietii, ma incurajeaza sa incerc si a zbura.
“Nu inceta sa visezi!”, mi-a spus si mama si tata si matusa si bunica. Si nu incetez sa visez. Ba din contra, alerg pentru ca visul meu sa devina real. Inca nu am terminat cursa, inca visul meu e doar de proportii spirituale.
Soarele nu e chiar atat de departe. Dar de unde vei stii acest lucru daca nu vei intinde mana inspre el, incercand sa-l apuci?
Asa e si visul tau: aproape, insa trebuie ca tu sa mergi inspre el. Visul e mereu pus inaintea ochilor tai, ca sa-l vezi, deci inaintea ta. Mereu va fi in fata ta daca nu vei grabi pasul.
Nimeni n-ar fi crezut ca omul va ajunge pe Luna pana nu s-a facut primul pas pe ea!
Visul e culoarea care face diferenta dintre tristete si fericire, iar daca ai acea culoare, viata ta va inflori, iar tu vei radia de bucurie!
Nu lasa pe nimeni sa-ti defineasca visul, sa ti-l limiteze! Tu esti singurul care poate sa-i dea dimensiuni cosmice! Tu esti singurul care prin puterea dorintei poate umple visul cu imaginatie. Visul are un singur stapan, TU!
Follow your dream! Make it possible!
What people say...