Concursul “Ploua Cu Raze” 2009
22 Sep 2009 11 comentarii
Nu am mai postat nimic de multa vreme, insa dorinta de a scrie in continuare, a ramas.
Sunt de abia in a doua saptamana de scoala, dar nivelul stresului creste in mod continuu, zi de zi. Timpul de odihna se diminueaza, iar sarcinile pe care trebuie sa le indeplinesti pe a doua zi cresc in dificultate si ca numar.
Post-urile se raresc din lipsa de timp, si eu sunt singura care are dreptul si bucuria de a da viata acestui blog, prin cuvinte.
De aceea, datorita faptului ca prin intermediul postarilor anterioare am demonstrat ca acest blog poate deschide suflete, ca poate inveseli sau trezi la realitate, ca poate starni ras sau melancolie, pot spune ca blog-ul meu este un blog al sentimentelor.
Cu ocazia unui nou inceput, fie el si al scolii, am hotarat sa schimb sau sa aduc cate ceva nou pe acest blog.
Prima schimbare pe care o voi face este sa creez o pagina cu totul si cu totul diferita si noua. Aceasta pagina se va intitula ” Concursul <> 2009″.
Ce trebuie sa stiti despre aceasta pagina:
!- lunar, incepand cu 26 septembrie 2009 si pana in 30 decembrie 2009 , voi posta cate un articol care sa cuprinda cateva elemente specifice celor doua anotimpuri: toamna si iarna . Mesajul fiecarui articol va fi unul care sa inveseleasca, sa bine-dispuna in perioada anotimpurilor reci.
!-ACESTE ARTICOLE NU INLOCUIESC ARTICOLELE CARE APAR PE PRIMA PAGINA A BLOG-ULUI. In schimb, articolele de pe pagina “Concursul <> 2009″ vor fi scrise in week-end.
!-la sfarsitul fiecarui articol voi posta cate un mesaj unic (ca de obicei 
) pentru cei nascuti in luna respectiva. Dupa ce concursul se va termina, aceasta metoda de a spune “La multi ani!” in fiecare luna, va continua.
!-pagina expira in 23 decembrie 2009, dar va putea fi vizualizata impreuna cu toate articolele de pe ea, pe toata perioada de existenta a acestui blog.
In luna decembrie a acestui an (in care voi publica inclusiv), voi trece in revista toate cele 4 luni in care am scris pe pagina “Concursul <> 2009″, si voi oferi un premiu care va consta in publicarea, pe pagina principala a blog-ului meu, timp de o saptamana, a celei mai frumoase lucrari scrise de unul dintre cititorii mei, care va cuprinde in contextul sau, in mod logic, aerisit si artistic, ideile pe care eu le voi scrie ingrosat in fiecare articol din cele 4 luni.
Atentie: Fiecare articol de pe pagina “Concursul <> 2009″ va contine nu mai mult sau mai putin de 2 idei/ fraze ingrosate.
Reguli:
1. In lucrarile voastre trebuie sa apara toate
ideile pe care eu le-am ingrosat de-a lungul lunilor in articolele mele exact cum le-am scris eu.
2. Ideile trebuie sa fie logice, sa se lege de contextele in care le veti pune.
3. Contextul trebuie sa fie unul poetic.
4. Ideile nu trebuie sa lase impresia de terminare brusca, de continuare fortata sau sa aiba un inteles greoi.
5. Ordinea in care asezati ideile ingrosate de mine in contextul vostru, ramane la latitudinea voastra.
6. Pentru ca la comment-uri nu exista optiunea “bold”, va voi ruga ca ideile ingrosate, preluate din articolele scrise de-a lungul celor 4 luni pe pagina “Concursul <> 2009″, sa le evidentiati in lucrarile voastre prin ghilimele.
7. Lucrarile vor putea fi trimise incepand cu data de 16 decembrie 2009 pana in data de 23 decembrie 2009, ca si comment la post-ul cu numele “Cine e castigator?”, pe care-l voi publica in 24 decembrie pe pagina principala a blog-ului meu. Lucrarile care vor fi trimise pe data de 23 decembrie, dupa ora 23:00, vor fi descalificate, deoarece la ora aceea voi declara pagina “Concursul <> 2009″ inchisa, iar pe data de 24 decembrie (in ajun de Craciun 
) voi posta un articol cu numele castigatorului si lucrarea lui. Acesta este cadoul meu de Craciun pentru unul dintre voi!
8. Numarul minim de lucrari distincte pe care trebuie sa le primesc pentru a se putea desfasura concursul este de 5.
Aici interveniti voi: Scrieti si invitati si alte persoane sa se informeze in legatura cu concursul si eventual sa scrie si ele. ESTE O OCAZIE DE A TE FACE CUNOSCUT si DE A FI UN PIC MAI BUCUROS DE CRACIUN!
Atentie: Pe pagina “Concursul <> 2009″ veti avea si link-ul acestui post, pentru ca in decursul lunilor urmatoare, cand acest articol nu va mai putea fi vizibil pe pagina principala a blog-ului, regulile acestui concurs sa poata fi cunoscute si de cei noi veniti pe blog-ul meu.
Be happy, keep reading and start writing!
Cu drag,
Gabriela
Vancouver 2010- Olympic and Paralympic Games
16 Sep 2009 11 comentarii
Anul acesta, in Canada, am avut ocazia sa cunosc in mod personal mascotele Jocurilor Olimpice de Iarna, jocuri care se vor desfasura in orasele Vancouver si Whistler, in perioadele 12-28 februarie 2010 si 12-21 martie 2010.
Ambele orase, Vancouver si Whistler, imi sunt familiare, deoarece anul acesta am avut placerea sa le vizitez pentru a treia oara in viata mea. Orasul Whistler este faimos pentru competitiile sportive de iarna si nu numai pe care le organizeaza, fiind ales sa gazduiasca si in 2010 Jocurile Olimpice si Paralimpice de Iarna. Totodata, orasul Whistler se remarca prin peisajele montane deosebit de frumoase si prin aerul curat de care oricine se poate bucura. Acest oras a ramas in inima si in sufletul meu si datorita faptului ca anul acesta am implinit cei 17 ani acolo.
Inca din 2008 au inceput pregatirle pentru aceste Jocuri Olimpice, dar de abia in vara anului 2009 am putut sa ma bucur cu adevarat de evenimentele premergatoare acestor jocuri.
Pe la mijlocul lunii iulie am fost invitata sa particip la o intalnire privata, in cadrul careia aveai acces doar pe baza de invitatie, eveniment care avea ca si scop familiarizarea celor invitati cu aceste Jocuri Olimpice de Iarna. Acest eveniment s-a desfasurat in apropierea aeroportului din Vancouver (YVR), la “The Richmond Oval”, loc special amenajat pentru antrenarea atletilor care vor participa la Jocurile Olimpice din 2010. Tot acolo a fost amplasat si patinoarul olimpic. Aceasta intalnire presupunea un tur al cladirii “The Richmond Oval”, explicarea arhitecturii acesteia si enumerarea celor care au contribuit la finisarea acestui proiect, intalnire cu mascotele Jocurilor Olimpice de Iarna (Miga, Quatchi si Sumi), vizitarea patinoarului, intalnire cu atletii care-si desfasurau antrenamentul, activitati free-time, un tur al tortelor folosite pentru festivitatile de deschidere a Jocurilor Olimpice de-a lungul anilor pana in prezent, etc.
Arhitectura cladirii patinoarului olimpic este realizata in asa fel incat apa de ploaie sa poata fi folosita pentru spalarea toaletelor si sa nu fie aruncata, acest lucru contribuind la imbunatatirea metodelor de conservare a mediului inconjurator. Designul caldirii cuprinde elemete specifice culturii nativilor, care impresioneaza prin frumusete.
Mascotele Jocurilor Olimpice sunt si ele imprumutate din cultura nativilor, aducand mai degraba cu animalele frecvent intalnite pe totemuri. De exemplu, Sumi, mascota imbracata predominant in verde, este un vultur, Quatchi, mascota maro, cea mare si pufoasa, are ca stramos pe Sasquatch sau pe Omul Zapezilor, in romaneste, iar Miga, mascota cu alb si negru, provine dintr-o balena ucigasa (Killer Whale), intalnita in Oceanul Pacific.
Iata cateva poze de la aceasta intalnire:
Puteti accesa si urmatorul site pentru mai multe informatii:
Urmatorul video prezinta povestea mascotelor:
A fost o experienta pe masura asteptarilor mele, o ocazie unica in viata de care m-am bucurat la superlativ gandindu-ma ca altii trebuie sa mai astepte pana in februarie 2010 ca sa priveasca, poate doar la televizor, aceasta faimoasa competitie sportiva. Sunt multumitoare pentru faptul ca in aceasi zi am reusit sa intalnesc mascotele, atletii si am reusit si sa vizitez patinoarul olimpic. A fost o zi superba!
Sper sa va fi putut reda macar jumatate din ceea ce am vazut la “The Richmond Oval”.
Enjoy!
Cu drag,
Bee
“Ma silesc sa rad, ca sa nu fiu silit sa plang” ( Pierre Beaumarchais)
13 Sep 2009 13 comentarii
…………………………………………………………………………………..
Unul dintre lucrurile pe care le ador in viata mea este rasul (din cauza lipsei diacriticelor, sunt datoare sa explic faptul ca nu ma refer la rasul cu lama, ci cu gura ).
Cele mai bune momente sunt acelea in care razi pana la lacrimi, acelea in care nu te mai poti opri din ras, acelea in care “nu te importa” faptul ca oamenii se holbeaza la tine si se intreaba ce ai. Sunt momente sublime, de care eu am grija sa am parte la fiecare minut.
Rasul este expresia bucuriei din suflet. Bucuria noastra depinde de noi si nu de altii.
Vara aceasta am realizat ca lipsa bucuriei din sufletul unui om, nu este din vina nimanui, ci este din vina persoanei respective. Si acum poate va ganditi: “Hai ca asta-i buna! Pai, asta-i cea mai mare tampenie pe care am auzit-o vreodata! Eu sunt vinovat ca altul ma calca pe nervi si eu imi pierd bucuria? Sau eu sunt vinovat ca mi-a murit cainele si ca sufar dupa el?”
Dragul meu cititor, tu esti cel mai vinovat. Sentimentele se pot controla. Ele se infiripa in sufletul tau in functie de spatiul pe care il pui la dispozitie pentru ca acestea sa se dezvolte si in functie de decizia ta de a le da voie sa intre in sufletul tau sau nu.
In primul rand trebuie sa ne dezobisnuim sa dam vina pe altii din cauza esecurilor noastre sau din cauza lipsurilor noastre. Nu spun ca intotdeauna noi suntem vinovati, dar in cazul acesta este o problema personala. Fiecare om isi gestioneaza bucuria. Este adevarat faptul ca mediul poate avea o influenta pozitiva/ negativa asupra bucuriei noastre, dar acest lucru nu este totul. Aici intervenim noi. Totul depinde de ceea ce lasam noi sa ne afecteze din exterior. Daca constientizam de dinainte ce impact ar putea avea o situatie neplacuta in viata noastra, am crea o bariera, nu-i asa? Da! Si bariera aceea ar fi locul unde s-ar sorta lucrurile care sunt benefice noua sau nu. Aici nu vorbesc de situatiile in care iti mor cei dragi, sau alte situatii care te privesc in mod personal si pe care nu poti sa le eviti, ci vorbesc de situatiile peste care poti trece. Bineinteles ca si in situatiile de suferinta maxima, poti sa controlezi durerea ce o simti. Eu am experimentat acest lucru atunci cand mi-a murit bunicul, dar aceasta este o alta poveste.
Atentie: Gasirea unei modalitati de a te proteja si de a-ti pastra bucuria, nu tine in nici un fel de egoism sau de nepasare. Dar cum toate lucrurile trebuie sa aiba o limita (aici excluzand rasul), nici acest lucru nu trebuie intins pana la extrema. Sentimentul de durere, face parte din structura noastra, dar trebuie controlat in asa fel incat sa nu ne copleseasca. Sincera sa fiu, nu am reusit intotdeauna acest lucru, dar se poate, prin exercitiu.
Asa ca “serviti” bucuria in orice moment al zilei, si cand credeti ca se poate faceti haz de necaz.
Meniul de bucurie contine urmatoarele:
1. Specialitatea zilei: Bucurie asezonata cu mult ras si cu o salata sanatoasa si bogata de glume bune ………………… pret: 0 lei
2. Bucurie la gratar, rumenita usor deasupra ………………pret: 0 lei
3. Bucurie pe frigarui, condimentata cu zambete de cea mai buna calitate
……………. pret: 0 lei
……meniul poate continua: alegerea este a voastra, pentru ca bucuria “se serveste” exact cum doriti voi si GRATIS!
( Gasiti voi un desert……….. )
Nu neaparat evenimentele grandioase sau lucrurile mari, aduc bucurie si nici banii! Bucurie aduce doar ceea ce vrei tu sa-ti aduca bucurie! Trebuie sa stii sa te bucuri! Asa vei stii sa fi tu o bucurie pentru altii!
In timp ce scriam mi-am adus aminte de niste exercitii de dictie funny, pe care le faceam cu ceva timp in urma la niste cursuri de teatru. Sunt foarte interesante si totodata sunt invitatia mea la o portie buna de ras: Enjoy!
PS: Ultimul exercitiu e cel mai greu! Va va lua ceva timp!
* Boul breaz, bârlobreaz, lesne-a zice boul breaz, dar mai lesne-a dezbârlobrezi bârlobrezitura din boii bârlobrezenilor.
* O sapa lata, doua sape late şi-alte şapte sape late.
* Cupa cu capac.
* S-a suit capra pe piatră, piatra a crăpat in patru, crape capul caprei negre-n patru.
* Epopeea energicului etolian Eratostene era expusă esteţilor eleni, evidenţiindu-se erorile emise, eliminându-se egalmente ezitările, elaborându-se emoţii estetice.
* Prepeliţa pestriţă cu patrusprezece pui petstriţi. E pestriţă prepeliţa pestriţă, dar mai pestriţi sunt puii pestriţi ai prepeliţei pestriţe.
* Rege Paragarafaramus când te vei dezoriginaliza? Mă voi dezoriginaliza când cel mai original dintre originali se va dezoriginaliza, dar cum cel mai original dintre originali nu se va dezoriginaliza, nici eu, rege Paragarafaramus, nu ma voi dezoriginaliza.
* Surd si zălud, ma cufund in rotund, lac profound, dând sa prind intr-un nod, peste cod, insa cad, râd absurd, sunt si ud si sunt si nud. (exercitiu pentru pronuntarea clara a sfarsitului de cuvant)
* Sinucisul sinucigas asasin Silica Simionescu se suise singur, simandicos, sus pe scândura scariţei sa se sinucidă.
* Şapte şoareci şmecheri şi şase şobolani şireţi, şed şi-şi şoptesc şoptiri şoricăresti.
* Cosaşul Saşa când soseşte cât şase saşi saşul coseşte, căci insuşi Saşa-i sas cat şase şi-n sus şi-n jos la casa sa coseşte Saşa şi-n şosea. Căci şase case Saşa-si ştie: “Ce şansa!”, Saşa-şi zise sieşi.
Cu drag,
Gabriela
O intalnire cu Mugur Mihaescu
11 Sep 2009 26 comentarii
Update: Iata-l pe cel care se face vinovat de faptul ca nu am catel.
Am ajuns in Romania dupa o calatorie de 12 ore cu avionul. Am fost singura in aceasta calatorie, dar n-am disperat. A fost o experienta cat se poate de cool. Poimaine, voi scrie un post despre peripetiile din avion. Desi sunt foarte ocupata pentru ca mai am 2 zile si incep scoala, totusi, sper sa ma pot tine de cuvant.
…………………………………………………………………………….
Initial, am ajuns in Bucuresti, in aeroportul Henri Coanda mai precis, luni (7 septembrie), dar neavand ocazia pana atunci sa vizitez cum se cuvine capitala Romaniei, lucru pe care mi l-am dorit de mult timp, am decis sa raman vreo 3 zile in Bucuresti. Asa se face ca de abia ieri, joi, am ajuns in sfarsit in patul meu.
M-am acomodat destul de bine cu fusul orar spre mirarea celor dragi, asa ca am avut destula energie sa vizitez Bucurestiul.
In prima zi am vizitat Centrul Istoric, Lipscaniul acum in renovare, cateva catacombe proaspat descoperite, am fost la plimbare cu barca pe lacul din parcul Cismigiu, am mancat biiiineee la Pizza Hut.
A doua zi, am vizitat Muzeul de Istorie al Romaniei (unde, printre altele, am vazut tezaurul nostru si Columna lui Traian) si am fost cu vaporasul pe lacul din parcul Herastrau.
Partea funny a acestei zile a fost atunci cand am fost la o cafenea sa beau ceva rece, mai precis un Wild Cherry Cocktail nealcoolic. Cat timp asteptam sa mi se aduca ceea ce am comandat, langa terasa de afara a venit un domn, cu un cosulet in mana, in care avea vreo 5 exemplare de catei princiari adusi din Japonia, foarte rari in tara noastra, pe care dorea sa-i vanda. Ca si rase de caini am recunoscut Bichonul Maltez si Rasa Iraniana.
Cand tocmai ma jucam cu unul dintre catei, ma trezesc ca sunt sfatuita sa-mi cumpar catelul. Cand imi ridic privirea de la catel, observ ca cel care ma consilia era nimeni altul decat Mugur Mihaescu. Nu m-am agitat prea tare, se poate spune chiar deloc; am inceput sa rad cu el, sa facem glume, sa vorbim.
Mugur a inceput sa se manifeste in stilul lui caracteristic, vorbind cu catelul meu, care deja ma dorea ca stapana, pupandu-ma cu nasucul lui rece. Discutia lui Mugur cu puiutul din mainile mele a sunat cam asa: ” Ce faci, mai, fraiere? Tu esti Maltezul prost si fara stapan?”. Radeam amandoi de nu ne mai puteam opri. M-a intrebat de ce nu-l cumpar si i-am zis ca am un motan acasa care si-ar ascuti cu placere gherutele pe acest catel, la care Mugur imi da urmatoarea replica: “Ba i-ati cainele ca si-ar da viata pentru tine! Pisicile nu-si dau altceva decat aere!”. Eu i-am zis: “Macar isi dau si ele ceva!” Se pare ca nu-l cunoaste pe Brucelee al meu care este un iubaret de zile mari.
Cei de pe terasa se uitau la mine si la Mugur. Radeam de parca ne cunosteam de o viata. Era o atmosfera destinsa. Mi-a spus ca si-a luat si el de curand un catel mic si ca e adorabil. Mi-a mai spus ca iubirea lui fata de caini se datoreaza si faptului ca in trecut a avut si o crescatorie de caini.
Mi-ar fi lasat un autograf, dar pentru ca n-aveam nici pix si nici hartie, mi-ar fi putut lasa doar pe blanita catelului, dupa spusele lui Mugur. Intre timp, tot incerca sa o convinga pe mama, care imi facea poze, sa-mi ia catelul. N-am intalnit pana acum nici o vedeta care sa se zbata atat de mult pentru ceea ce imi doresc. Nefiind din Bucuresti, nu am avut ocazia sa intalnesc prea multe personalitati, dar pot sa spun ca am vorbit cu Alina Sorescu si cu Mihai Bendeac (pe mail ), ca am stat langa cantareata Delia, ca m-am salutat cu cei de la Holograf, cu cei de la Voltaj si cu Dan Negru, ca i-am intalnit pe cei de la Simplu si pe Moga inclusiv, ca am stat in aeroportul din Frankfurt langa Andreea de la Blondy si langa iubitul sau si ca am avut ocazia ca in aeroport in Bucuresti, cand am plecat in Canada anul acesta, sa fiu urmata de Hagi si de Chivu la check-in. Nu stiu daca se ia in considerare si faptul ca in urma cu cativa ani buni, l-am intalnit si pe Doru Octavian Dumitru.
Anyways, discutia dintre mine si Mugur continua…
Precum am zis, am facut cateva poze si apoi, vazand ca mi-a venit cocktail-ul, i-am zis lui Mugur Mihaescu ca trebuie sa ma intorc in cafenea. Cred ca nu i s-a mai intamplat ca cineva sa-i spuna “pa” si el inca sa mai aiba chef de vorba. …..Am vazut ca imediat dupa ce am intrat in cafenea, Mugur a lasat cainele, s-a intors la masina lui si a plecat. So, sa inteleg ca nu cainele a fost atractia principala? ….. Dupa ce mi-am terminat cocktail-ul si am iesit din cafenea, lumea se uita dupa mine. Deja imi castigasem notorietatea. Glumesc! Am avut fun si m-am simtit bine.
Iata 2 poze cu mine si cu Mugur:
Mai scriu cat de curand! Pana atunci, ‘Nj0y!
Cu drag,
Gabriela
Oboseala
04 Sep 2009 10 comentarii
Nu stiu cum sunteti voi cand sunteti obositi si nu stiu daca vreodata ati experimentat oboseala adevarata, dar eu simt ca trebuie sa mai am parte de o vacanta ca sa-mi revin dupa tabara.
Plecasem in tabara odihnita si plina de energie, iar acum bateriile mele sunt descarcate. Cum Dumnezeu nu m-a creat cu acumulator sau cu un cablu care sa se conecteze la o sursa de curent electric, trebuie sa dorm. Dar cand sa dorm pentru ca aceasta este saptamana in care trebuie sa-mi fac bagajele si duminica zbooooor catre Romania. 
Cum am ajuns eu asa obosita? Foarte simplu: o saptamana intreaga m-am culcat tot la 3-4 dimineata pentru ca ori eram la piscina, ori jucam volei, ori jucam ping-pong, ori radeam cu fetele, ori cand mi-era somn, nu puteam dormi din cauza fetelor. Si asa am ajuns duminica trecuta in Vancouver, rupta de oboseala si m-am trantit in pat. Zici ca am fost la sapat, nu in tabara. Oricum am avut un timp nemaipomenit la Manning Park.
Aseara am fost in Down Town. Am petrecut o noapte splendida pe plaja, cu picioarele prin nisip, inconjurata de atmosfera unui oras mare care parea ca nu doarme nici la ora aceea tarzie. Luminile blocurilor turn, vitrinele innobilate de manechinele ce purtau haine apartinand designerilor notorii precum Versace, Armani etc., restaurantele elegante, Canada Place vazut noaptea, toate ma faceau sa ma simt extraordinar. Cu adevarat Vancouver este un “big city”, iar senzatia pe care o traiesti cand ii simti aroma, este coplesitoare. Deja mi-am facut o idee despre orasul in care mi-ar place sa locuiesc.
Nu stiu daca ati observat, dar de un timp incoace, dupa fiecare post, pun si o melodie. Aceasta pentru ca am cateva melodii din trecut care au devenit niste slagare pentru mine. Imi face placere sa le ascult ori de cate ori pot.
De data aceasta postez un alt video:
Artist: Hi-Q
Song: Dor de tine, dor de noi
Cu drag,
Me
La revedere tabara, la revedere Canada
02 Sep 2009 4 comentarii
Tocmai m-am intors din tabara unde am avut un timp exceptional cu cativa tineri. Am vazut rasaritul la 4 dimineata de pe varful unui munte, am fost la piscina si in hot tub (jacuzzi), am jucat volei, ping-pong, am fost sa ma plimb intr-o canoe. A fost nemaipomenit, dar am venit franta de oboseala. Iata cateva poze cu mine, din tabara:
Poimaine probabil voi scrie ceva mai lung pentru ca azi sunt foarte ocupata cu facutul valizelor pentru plecarea mea de duminica, din Canada.
Cu drag,
Bee
What people say...