Chemarea vietii 2
22 Iul 2009 4 comentarii
- Pe ganduri…
Colind vazduhul cu o nemaiintalnita rabdare pentru a descoperi tot ce inseamna Univers, si uitandu-ma in jur observ ca de fapt ceea ce ma inconjoara nu trebuie sa ma si cuprinda. Caci multi nori s-au abatut asupra vremurilor, si multe veacuri au imbatranit timpul, dar ceea ce a fost sfant, a ramas. Nu spun ca umanitatea a dainuit din pricina sfinteniei, dar ceea ce doresc sa spun este faptul ca de-a lungul timpului, oameni cu spirit dumnezeiesc, au reusit sa creeze lucruri frumoase, care au ramas.
In contemplarea mea, urmaresc norii. Ei se duc…Plutesc parca spre o vreme mai buna, plecand dinspre ploaie spre soare, si inconjoara cu aripi de ceata infinitul. Un pian se aude in fondul vietii mele, dar nu-i inteleg glasul. Clapele nu ezita sa mangaie tacerea cu acorduri, dar tot nu inteleg ce mesaj de mister ascunde. O vioara parca renunta la muzica. Arcusul ce odata eteriza cu maiestrie un sonet si topea cu foc ceara firii care se intareste si tine insensibil sufletul uman, acum sta prafuit intr-un colt, pe o masa fara un picior. M-am uitat indelung la vioara si m-am hotarat ca pe cea care este a mea si care are glas, sa o indemn la un cantec care sa invioreze.
Mi-e mult prea greu, dupa tot ceea ce am descoperit, sa-mi inchipui ce e viata fara Dumnezeu, dar imi este usor sa inteleg ca astfel nu ar fi nimic. Devin o faptura cu glas firav atunci cand doar ma gandesc la univers, dar mi-as dori sa pot mutii in fata frumusetii, de aceea voi lasa mintea sa lucreze in chip misterios prin vis. Deci, in vis, voi privi cu bagare de seama si voi judeca pe indelete, caci voi avea destul timp sa meditez asupra unui lucru de care poate niciodata nu voi fi destul de aproape ca sa ma bucur. Ce ar fi omenirea fara bucurie, si ce ar fi bucuria fara cei care sa o poata trai? Ar fi un concert fara muzicanti, o sala de teatru goala, demult uitata, in care replicile nu se mai aud, in care decorul a ramas doar o amintire.
Uneori, simt ca ceva parca se rupe din inima mea si toata bucuria dispare din suflet. Mi-e teama sa nu raman fara inocenta copilariei, fara iubire, adica goala si singura.
Strigatul de singuratate poate fi un plans interior care umple un gol adanc, care macina pana la rana omul. Nu as dori ca vreodata sa fiu singura, dar nu as dori nici ca in eventualitatea de a fi uitata de lume, sa ma umplu si mai mult de amaraciune. Stau sa ma gandesc: oare daca totul mi-ar fi luat, as mai avea totusi ceva? Oare as mai avea ce sa daruiesc? Da! As oferi iubire! Dar cui? Caci chiar si copacii in timpul iernii, cu crengile goale, pustiiti de frunze jucause, strang langa scoarta lor vantul, ninsoarea sau ploaia, dar eu pe cine voi mai imbratisa, unde ma voi mai simtii acasa daca nu voi mai avea nimic? Dar acum ce am? Am totul si nimic…
O pasare isi canta cu veselie viata pana la moarte. De ce nu mi-as canta si eu fiecare clipa traita? De ce nu mi-as lasa si eu viata scrisa, si poate, candva, o pasare le va canta tuturor ceea ce odata, demult a intalnit pe o hartie smulsa de vant si rupta de graba si de indiferenta contemporana. Cantul pasarii va zdrobi anonimatul, dar autorul care si-a scris viata , cine stie pe unde va fi?….
Totusi, mi-e teama ca este doar un vis, caci scrisul in curand isi va pierde frumusetea si valoarea de a transmite un mesaj, cuvintele vor pleca intr-o calatorie fara intoarcere prin lumea muteniei sau vor muri odata cu noi. Mi-as dori sa pot spune ca momentul oportun de a scrie este acum., dar deja acest “acum” este in trecut, caci lumea se misca mult prea repede, traind “Secolul rutinei”.
Intrebarea este: daca nu pastram nici macar scrisul, ce vom mai pastra? Ce am pastrat pana acum? Cat de lunga poate fi viata ca sa o putem irosi? Traim o viata in nepricepere si de abia cand sfarsim, incepem sa intelegem ca trebuia sa ne trezim de mult timp.
Pasii nostri pleaca pe nisip si in urma ce lasa? Un val care va sterge toate amintirile? Suntem creati pentru a face ceva bun, nu doar pentru a fi receptivi. Zi de zi captam invataturi, sfaturi, metode, dar le pastram intacte si pline de praf. Uitam de tot ce invatam si actionam intr-un mod distructiv. Ce rusine pentru fiinta umana, creata cu putin mai prejos decat Dumnezeu.
Cu toate acestea, azi am trait aievea un cutremur pe care il simteam de mult, dar nu venise inca. Acum l-am dezlantuit, si nu va face ravagii, caci l-am eliberat cu gandul de a alunga tristetea oamenilor, nu de a aminti de ea. Imi voi deschide sufletul pentru voi, chiar daca, in final, timpul si uitarea isi vor spune cuvantul.
Sa aveti mereu bucurie!
Cu drag,
Gabriela
Chemarea vietii
20 Iul 2009 10 comentarii
in Artisti recomandati (Muzica, Literatura, Teatru), Uncategorized
Ati experimentat vreodata linistea absoluta? V-ati uitat vreodata in ochii cuiva si sa intelegeti tot fara sa va spuna vreun cuvant? Ati patruns vreodata atat de adanc in sufletul cuiva? Timpul se opreste in loc cand refuzi sa te mai uiti la ceas…
Ati fost vreodata atenti la mirosul caldurii, la mireasma unei raze de soare? Ati mangaiat vreodata apa? Ati putut vreodata sa denumiti textura ei? Ati inteles vreodata cat de simpla e? Ati stat vreodata cu ochii inchisi, privind doar cu ochii sufletului? Ati cautat vreodata sa intelegeti o roca imbratisata de lumina? Ati aflat vreodata cata poezie ascunde in rigiditatea ei? Ati ascultat vreodata cum se sfarama valurile intr-o stanca? Cu cata putere se izbesc? Cat de enigmatica e melodia stropilor care se intorc inapoi in ocean? Ati vorbit vreodata cu o floare? V-ati intristat vreodata vazand-o cum se ofileste? Ati simtit vreodata cum o parte din sufletul vostru moare si cum alta se naste? Ati stat vreodata in ploaie, simtind raceala fiecarui strop si apoi, caldura intregii ploi? Ati tinut vreodata in mana pamantul atat de mult incat sa simtiti in suflet fiecare pas care l-a calcat? Ati ascultat vreodata cum isi spun buna dimineata frunzele, dar cum se foiesc pe crengi cand vantul nu le da voie sa-si gaseasca locul seara, pentru somn? Ati incercat vreodata sa depasiti granitele auzului? Ati incercat vreodata sa ignorati sunetele comune, atat de banale? Ati ascultat vreodata Soarele? Ati auzit vreodata sunetul pe care razele care se deprind din el il fac atunci cand se despart in mii de fascicule de lumina? Ati ascultat vreodata clinchetul culorilor cand creaza nuante? Ati incercat vreodata sa gasiti un raspuns la intrebarea: “Cum pot aduce valurile la mal scoicile?”, dar la intrebarea: “De ce rosul se cheama rosu?”. Puteti gasi explicatii frumoase fara sa aiba vreo legatura cu stiinta? Puteti crea o legatura logica intre doua lucruri care nu au nici un punct comun? Ati putut analiza vreodata fundalul si nu doar ceea ce apare in prim plan?
Este atata frumusete in jurul nostru, atata fantezie, atata culoare, sclipire. Orice miscare are o melodie, orice peisaj e cheia care descuie un sentiment, fiecare vorba vine din cel mai adanc loc- sufletul, fiecare privire porneste din ochi- o mare vasta, adanca, neexplorata, pe care doar cel care iubeste o poate stii pe de rost; sufletul vorbeste prin ochi, revarsa lacrimi, bucurie…
Uneori trebuie sa uitam de rata la casa, de motorul stricat al masinii, de colegii invidiosi de la servici, de boala, de jigniri. Uneori altceva este mai important decat toate acestea, si stiti de ce? Pentru ca toate acestea mai pot astepta, dar un curcubeu, o raza, o frunza, sunt trecatoare si dezvaluie mistere (pe care noi credem ca deja le cunoastem), cand nu ne asteptam.
Imi deschid sufletul pentru voi….
Cu drag,
Gabriela
:) :) :)
17 Iul 2009 6 comentarii
Maine intru in long weekend ca tot omul…..Luni voi mai scrie ceva! La cat de mult ati vizitat blogul in ultima perioada ar trebui sa scriu ceva cu caracter EMO, dar n-o s-o fac pentru ca ma simt prea bine. Hai ca va inteleg ca sunteti si voi in vacanta. Pupeee!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~O MELODIE CARE MA BINE DISPUNE DE FIECARE DATA~~~~~~~~~~~~~~
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~Melodia weekend-urilor din timpul verii~~~~~~~~~~~~~~~~
Aaaaaa, si am uitat cel mai important lucru: Voi crea luni o categorie numita “Life in poems”, unde voi posta cateva poezii personale! Stiu ca va place ceea ce fac eu, adica faptul ca SCRIU!
Reincarnarea: cum isi ascund unii mintile bolnave in scrieri non-sens
14 Iul 2009 12 comentarii
Am promis un post mai acid de data aceasta. V-am obisnuit pana acum cu latura sensibila si poetica a mea, dar e timpul sa mai si radem pentru inceput si apoi revenim serios la adevar. Articolul de azi va ironiza putin (mai mult 
) pe cei care cred in reincarnare.
De mici suntem invatati sa ii ascultam pe cei mai mari, cu mai multa experienta, ca poate cine stie ce vom invata bun de la ei. Iata un lucru “extraordinar” pe care multi il cred in ziua de astazi, lucru care a pornit de la anumite persoane infatuate, “cunoscatoare de carte”, prea comune, dar cu dorinta de a se afirma, persoane pe care unii le numesc MENTORI. Asa s-a nascut REINCARNAREA!
De multe ori m-am gandit: “La ce te ajuta sa citesti atatea carti si sa te mandresti cu o biblioteca plina, cand o viata intreaga n-ai fost in stare sa citesti Biblia, cea mai adevarata carte?”. Si daca ar fi doar atat. Precum se poate observa, multi “atotcunoscatori” decid sa-si lanseze carti, dorindu-si o cariera notorie din care sa rezulte un sac de bani, mai mare decat cel al lui Mos Craciun, venind vorba. Si cum acesti oameni stiu ca nu exista Mos Craciun, ce si-au zis? “Hai sa preluam noi legenda, si din sacul lui Mos Craciun sa facem sacul lui Mos Banet”. De aceea ori de cate ori intrii intr-un magazin si intentionezi sa cumperi o carte buna, trebuie sa stai o vreme pana gasesti una care sa-ti placa. De aceea exista si carti care nu merita citite, dragilor, pentru ca exista BANII care rezulta din fiecare cumparatura a unui om care nu stie exact de ce trebuie sa cumpere o carte. Aceste carti par sa deschida noi orizonturi dar de fapt, te orbesc mai rau.
Draga cititorule care vrei sa citesti carti filozofice, dar nu le-ai citit inca pe cele simple, iarta-ma pentru ca sunt atat de inversunata, dar am un mesaj pentru tine: toata lumea porneste de la carti cu povesti, carti simple, si daca persevereaza, ajung si la carti precum “Viata lui Toma Caragiu”, “Mizerabillii”, la autori precum Goethe etc.
Dragi cititori, in primul rand vina este a voastra care cititi carti cu mesaj non-sens, si nu atat de mult a acelora ce debiteaza prostii si le scot pe piata.
Biblia spune ca sufletul omenesc este nemuritor; dupa ce trupul nostru ajunge intr-un sicriu si este destinat putrezirii, sufletul ajunge pe unul dintre cele doua drumuri: Rai sau Iad, dar nu intamplator. Daca pe Pamant ai ales sa-L slujesti pe Dumnezeu si nu pe Diavolul, sufletul tau va ajunge in Cer si nu in Iad. Cand ma refer la slujitul lui Dumnezeu, nu ma refer la a face fapte bune (pentru ca nu faptele te mantuiesc, ci credinta ta in jertfa Domnului Isus pe cruce care spala pacatele), ci la a-L sluji pe Dumnezeu asa cum o cere El in Biblie, in Cuvantul Sau. Nu conteaza religia pe care o ai, conteaza sa respecti ceea ce iti spune Dumnezeu, lucru pe care poti sa-l faci citind Biblia.
Reincarnarea este doar o amagire pe care oamenii si-o inoculeaza pentru a-si amorti mustrarile de constiinta venite in urma pacatelor lor, zicandu-si ca pot continua cu stilul lor de viata pentru ca mai exista nu stiu cate vieti care ii asteapta. NU ESTE ADEVARAT! Daca toti cei care decedeaza, ar putea spune unde se duc si cum este in Cer sau in Iad, nimeni nu ar mai crede asemenea minciuna, ca reincarnarea. Din fericire, mai exista oameni trecuti prin morti clinice, ale caror marturii stau in picioare. Fratilor, nu puteti sluji la doi stapani: Nu poti sa-L ignori, sa-L ofensezi pe Dumnezeu prin atitudinea si faptele tale, si sa crezi ca ajungi in Rai doar pentru ca Dumnezeu este bun si iarta, dar tie nici nu iti pare rau. Dumnezeu cunoaste gandurile. Cu Dumnezeu nu poti sa fi fatarnic, nu poti sa te joci cu El, nu poti sa profiti de El! Dumnezeu vrea pocainta: fapte nu vorbe! Nu poti sa-i dai castig de cauza diavolului si sa spui ca Il iubesti pe Dumnezeu. Nu va mai amagiti zicand ca daca nu ati ucis pe nimeni sunteti demni sa intrati in Cer, pentru ca orice pacat, chiar si cea mai mica injuratura sau minciuna etc. cer rastignirea Domnului Isus inca o data, pentru ca plata pacatului este moartea.
Iata salvarea! Dumnezeu spune: “Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine“. Credeti Jertfa Lui si veti fi curatati! E atat de simplu! Va este oferita siguranta vietii vesnice in dar, fara pret, fara vreun merit din partea voastra. Nici eu, nici voi nu avem nici un merit sa intram in Imparatia Cerurilor, pentru ca noi ne nastem cu o fire pacatoasa si in Cer nu este pacat, dar Dumnezeu innoieste aceasta fire, ne ia sub protectia Lui si ne transforma, doar daca decidem sa-L lasam pe El sa ne tina in Palma Sa! Ceea ce ma deosebeste pe mine de voi, este faptul ca eu am ales sa-L las pe Dumnezeu sa inlature tot ceea ce este rau din mine si sa ma faca o persoana care sa reprezinte bunatatea Lui! Nici eu nu am fost o criminala, nici macar nu injuram, dar faptul ca am ignorat o vreme Jertfa lui Dumnezeu ma facea sa fiu totusi roaba a firii mele pacatoase.
Vreau sa va intreb: Vreti sa scapati de mustrarile de constiinta, de povara pacatelor, vreti sa nu mai fiti in razboi cu Domnul Dragostei care v-a creat si care va iubeste neconditionat? Daca da, rezolvarea o aveti scrisa mai sus! Eu ma bucur din tot sufletul ca am ales sa ma impac cu Dumnezeu! Rezultatul il vad negresit!
Acum intelegeti de ce reincarnarea nu este o realitate, ci este o minciuna, o amagire debitata de mintea umana doar pentru confortul psihic propriu?
Este absurd sa crezi pe cineva care vine si iti spune ca intr-o viata anterioara a fost soparla si acum e om. Dumnezeu a creat animale si oameni, nu copii cu cap de maimuta, manageri cu limba de sarpe sau mai stiu eu ce. Cum poti sa crezi un om care-ti povesteste din viata anterioara, cand a fost elefant? Animalele nici nu stiu rostul lor pe pamant. Ele traiesc doar prin instincte.
Asa oricine se poate duce la cineva sa spuna ca intr-o viata anterioara a fost Ludovic al VIII-lea, dar atunci locul lui este la Socola si nu la o lansare de carte. Este acelasi lucru, doar ca cei care cred in reincanare nu folosesc numele Ludovic al VIII-lea in scrierile lor, ci folosesc alte nume, mai comune, pentru ca multi dintre ei isi dau seama ca sustin niste prostii, dar nu ar renunta la ele in favoarea banilor.
Sfatul meu: Nu va vindeti viata pentru bani, nu va lasati viata sa va fie cumparata de bani! Discerneti raul de bine, minciuna de adevar! Va fi bine! Credeti-ma!
Cu mult drag, stima si bucurie,
Gabriela
La ce sa va asteptati pe luni
11 Iul 2009 6 comentarii
Luni, va sosi pe blog un alt articol, ceva mai acid. Va astept cu parerile voastre aici.
In rest, have a wonderful weekend!
Cu drag,
Gabriela
Vocea ucigasa
10 Iul 2009 7 comentarii
in Artisti recomandati (Muzica, Literatura, Teatru), Uncategorized
In primul rand, as vrea sa multumesc tuturor celor care pana acum au citit si comentat post-urile mele. Saptamana aceasta, blogul a trecut bariera de 1000 de vizualizari si tot saptamana aceasta va atinge cu succes numarul 100 la commenturi. Va multumesc!
Daca sunteti cuminti , povestea va avea si o continuare…si bineinteles daca va va place. Ce va rog eu este ca dupa ce veti citii postul, sa lasati commenturi in care sa spuneti daca v-ati regasit vreodata in aceasta situatie, si daca nu va este incomod, puteti si sa povestiti intamplarea….ENJOY!
Vocea ucigasa
- Mereu ai crezut ca esti unic in lume; ca tu poti face lucrurile perfect, mai bine decat toti ceilalti. Mereu ai crezut ca tuturor le va fugi pamantul de sub picioare odata si odata, dar tu vei ramane neclintit. O, cat de amarnic te-ai inselat. Ai ramas singur… tu si cu mandria ta, tu si cu orgoliul tau, tu si cu amagirea. O, cat am asteptat momentul in care sa-ti pot reprosa ceva si sa ma simt bine ca am facut-o. Acum sunt pe culmile extazului. Ai cazut! Ridica-te singur! Mereu ai spus ca tu reusesti totul de unul singur. Ridica-te! Nu ai prieteni, in concluzie nu ai de unde sa astepti mila. Ridica-te! Nu mai sta degeaba! Dar de ce iti spun sa te ridici? Oricum nu poti! Esti afundat in noroi. Doar ochii ti se mai vad. Ridici o mana sa fii ajutat; eu nu pot sa te ajut, de fapt, nici nu intentionez aceasta! O clipa ti-a fost indeajuns ca sa vezi ca exista si altii la fel de buni ca tine, poate chiar mai buni. O clipa si…colaps, te-ai ruinat.
Ti-a fugit pamantul de sub picioare mai repede decat celor pe care tu ii credeai deja morti. Mereu ai fost increzator in viziunea ta atotputernica de om, si acum iti rad in fata. Rad, si nu imi pasa ca lacrimi iti curg din ochii obositi, siroind pe obrazul tau plin de praf. E mult prea grea sarcina pe care ti-ai luat-o, acum poart-o! Doar nu crezi ca te voi ridica! Taraste-te la fel cum norii imbibati cu miros amarui de ploaie se tarasc orbi prin bezna noptii. Praful s-a ales de tine si din nou iti rad in fata. O, cat de mult mi-am dorit sa ma razbun! De cate ori am tinut in mine aceasta dorinta ce ma mistuia. Acum o eliberez… Ridica-te, sau inghite ura ce tasneste din vorbele mele, si te apasa pe piept ca piciorul unui soldat in armura! Poftim? Te ridici? Cum se poate aceasta? N-ai cum!
- Ai crezut crezut ca voi abandona? Am gresit crezand ca voi reusi in toate singur. Da, am fost mandru, orgolios, dar m-am ridicat, caci am descoperit adevarata Putere, cea care le este oferita celor infranti, apasati, distrusi, Bucuria ce deschide inimile inchise, Bunatatea ce inmoaie sufletele impietrite, Dragostea, intr-un cuvant, pe DUMNEZEU! E mai bine sa raman singur, eu cu pacea, credinta si speranta! Pleaca! Incepi sa ma dezgusti! M-am ridicat, dar tu nu te vei putea ridica niciodata, desi crezi ca stai in picioare. De fapt, ai un suflet ghebos, stafidit de rautate, sfaramat de ura, arid. Vorbele tale pline de venin pareau sa te stampere, dar tu de fapt agonizai. Ai reusit sa-mi faci ranile sa usture crunt, dar nu ai reusit sa le impiedici sa se mai vindece! PLEACA!
Background music
Envy 1
Envy 2
Envy 3
Envy 4
Envy 5
Envy 6
Envy 7
Envy 8
Envy 9
Envy 10
Cu stima,
Gabriela
Despre ipocrizie
07 Iul 2009 9 comentarii
Ipocrizia este adesea intalnita in randul oamenilor din “highlife”, dar nu putem spune ca oamenii de rand sunt “scutiti” de ea. In general, ipocrizia este trasatura caracteristica a omului profitor, insensibil, care doreste sa obtina ceva cu orice pret. Este o trasatura care indica lipsa moralitatii, josnicia caracterului acelui om.
Oamenii sunt tentati sa stranga pentru ei, indiferent ce, prin intermediul linguselii si al manipularii, calcand pe altii in picioare. Unii cred ca ipocrizia tine loc de sentimente, dar se inseala, pentru ca ipocrizia se simte, iar sentimentele sunt reale, vizibile, se leaga mai mult de manifestarea lor decat de vorbe.
Pentru un om slab din punct de vedere al caracterului sau, ipocrizia manifestata fie prin fapte, fie prin vorbe, din partea cuiva, este considerata o lauda nu o nesimtire, si o accepta asa cum este, pe cand, in cazul unui om integru, ipocrizia este respinsa, si uneori doare. Mai bine nimic, decat un gest pornit dintr-o inima goala.
Oamenii au nevoie sa simta sentimente puternice, pozitive, si mai ales, au nevoie sa vada o manifestare a acestora. Este de la sine inteles faptul ca un om nu poate stii ce gandeste un altul, decat daca i se arata, daca i se explica.
“Secolul vitezei” nu este o scuza plauzibila pentru faptul ca ne-am obisnuit reci, fara comunicare in viata noastra. “Secolul vitezei” este un termen folosit de noi pentru a scuza nesimtirea noastra. Sunt de acord cu faptul ca in viata, oamenii creaza si lucruri rele, nu numai bune, dar orice lucru rau trebuie indreptat, iar lipsa interesului fata de acest lucru este de neiertat, inacceptabila.
Sunt convinsa de faptul ca fiecare dintre noi stim unul sau mai multe cazuri de ipocrizie, pentru ca este des intalnita, de aceea nu are rost sa mai dau vreun exemplu.
Ce se poate face? Sa vedem…SA NU NE PIERDEM DEMNITATEA. SA INCERCAM SA SIMTIM CU RESPECTIVA PERSOANA CU CARE VORBIM. Daca nu suntem sinceri, si daca nu ne face placere sa-i aratam persoanei respective compasiune, admiratie, apreciere etc., mai bine SA NU NE AMESTECAM.
Atentie!!! IPOCRIZIA ESTE O JIGNIRE LA ADRESA UNEI PERSOANE INTEGRE, INTELIGENTE, SI O ETICHETA CARE NI SE PUNE IN DEFAVOAREA NOASTRA! 
Cu respect,
Gabriela
Hypocrite (Girls don\'t cry mix)
PS: Imi pare extrem de rau ca nu va pot raspunde la toate commenturile, dar este cert ca LE CITESC PE TOATE si MA BINE DISPUN! Va multumesc pentru tot! Nu ezitati sa va exprimati opinia oricand!
Poze din Rocky Mountains Canada
06 Iul 2009 15 comentarii
Rocky Mountains, Alberta, Canada
~Canmore
~Banff
~Lake Louise
~Lake Moraine
~Athabaska Falls
~Peyto Lake
What people say...